6,732 matches
-
ei. — IIisus certîndu-se cu învățații din templu, zise el. Gura Iadului. Acesta e un peisaj fantastic. Flori nebune. Acestea sînt ilustrațiile pe care le-am făcut pentru conferințele cercului de dezbateri... Ea întîmpină fiecare dintre desene cu mici icnete de admirație și surpriză. îi arătă și Cartea lui Iona, neterminată încă. — E minunat, Duncan, dar de ce l-ai desenat cu melon și umbrelă? — Pentru că a fost genul ăsta de om. Iona a fost singurul profet care nu și-a dorit să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
serioasă: ― Dragul meu, Thorson e dus de nas de Eldred Crang, cel mai deștept om pe care l-am întâlnit vreodată. Îți garantez că Eldred a avut grijă ca noi să putem vorbi fără nici o teamă. Gosseyn înghiți în sec. Admirația pe care ea o mărturisea pentru amantul său nu putea fi pusă la îndoială. Între timp, ea continuă: ― Nu știu, ca să fiu sinceră, cât timp Eldred ne va putea proteja. Thorson îl va ucide când nu-i va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85125_a_85912]
-
atunci când mă simțeam penibil, când mi se făcea și greață de mine, tot îmi găseam o scuză... De aceea, poate, Ioachim și-a dat drumul la motor. Vorbea frumos, avea un glas melodios și cald... La început și-a exprimat admirația față de prietenia noastră firească (între artiști) și nu mai știu ce. I-aș fi ars una, dar îmi era milă de Maria, părea dezolată, se uita când la mine, când la el, părea că mă imploră, se temea să nu
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
serioasă: ― Dragul meu, Thorson e dus de nas de Eldred Crang, cel mai deștept om pe care l-am întâlnit vreodată. Îți garantez că Eldred a avut grijă ca noi să putem vorbi fără nici o teamă. Gosseyn înghiți în sec. Admirația pe care ea o mărturisea pentru amantul său nu putea fi pusă la îndoială. Între timp, ea continuă: ― Nu știu, ca să fiu sinceră, cât timp Eldred ne va putea proteja. Thorson îl va ucide când nu-i va mai fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85122_a_85909]
-
de metal se apropia încet de el. Cei doi bipezi oare o conduceau stăteau cu ochii la pândă. Unul dintre ei ținea în mâna o armă - Ixtl simți că-i încărcată cu proiectile atomice. Era o armă vrednică de oarecare admirație, deși își avea limitele ei: putea fi folosită împotriva lui doar în afara navei, căci în interiorul acesteia ar fi declanșat o reacție prea violentă. Gândul acesta îi întări și mai mult hotărârea de a pătrunde în navă! Deodată, poarta metalică a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
dumitale m-a dezamăgit profund! - Domnule Korita, replică Grosvenor, pe un ton grav, dacă aș fi adoptat o altă atitudine, n-ai fi avut nici măcar privilegiul de a mă auzi spunându-le acestor domni - dintre care pentru unii nutresc o admirație sinceră - ceea ce le-am spus și le voi mai spune! - Sunt convins că membrii acestei expediții vor face tot ce este necesar, fără a-și precupeți eforturile, zise Korita. - Îmi vine greu să cred. Am impresia că mulți dintre ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85130_a_85917]
-
mai mult decât generoase pentru oamenii bătuți de soartă, dar își consuma toate puterile ca să întemeieze instituții ca acest cămin pentru copiii orfani, de pildă, și ca să le facă să meargă ca pe roate. Așa că sentimentele față de ea erau de admirație, dragoste, dar și un soi de teamă respectuoasă. De la o vreme n o mai auzise nimeni râzând. Uneori, foarte rar, surâdea. Epiharia a întâlnit-o în singurul loc unde întâlnea ea oameni: în biserică. A venit într-o zi, așa
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
Anul Nou, însă la noi la gazetă știrea o să vină pe 30 seara, ca s-o publice. Dacă câștig io, ai și tu a treia parte, cât ți se cuvine de drept. Trecură pe bulevard, nea Cercel se uită cu admirație spre clădirea Universității, iar Nicu spre Mihai Viteazu’, care călărea pe cal de bronz și ținea barda cu stânga. Și pentru prima oară băiatul se gândi că poate și domnitorul fusese, la fel ca el, stângaci, și că de-acum
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
am informat că o numire durează două săptămâni. (Râse disprețuitor.) Așa cum știți, avem o cantitate limitată de panglică roșie, pentru documentele oficiale. Cayle avu senzația că se află pe coama unui val, care-l ridică tot mai sus. Simți o admirație imensă pentru Împărăteasă - era atât de deosebită față de cum se așteptase el să fie. Îl uimea faptul că Innelda reușise să se stăpânească pentru a nu-l pune în încurcătură pe unul dintre ofițerii ei, prins pe picior greșit. Totuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
sfârșiseră. Avea un sentiment al excesului de plăcere. Prea multe aplauze la fiecare învârtire a bilei, la fiecare nou câștig. Și, indiferent de câștig, femeile se repezeau să-l îmbrățișeze și-l sărutau fie compătimitor, fie într-un acces de admirație. Pe fundal se auzea mereu muzică. După ce câștigă nenumărate mii de unități monetare, ușile "Palatului Gologanilor" se închiseră și veni spre el dolofanul, care-i spuse sec: - E-n regulă, ajunge! Străinii trebuie să părăsească localul ca să putem pune capăt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]
-
este titlul cărții scrisă de domnitorul Moldovei Dimitrie Cantemir (vezi Cantemir Dimitrie) în limba latină, între anii 1714-1716. Deșteaptă-te române! - imnul național al României, pe versurile lui Andrei Mureșanu (vezi Mureșanu Andrei). Versurile, un poem, s-au bucurat de admirația generației sale și, după ce Anton Pann a compus muzica, a fost acceptat de toți ca imn (vezi Anton Pann). diacon - membru al clerului, pe prima treaptă a ierarhiei. dictatură - formă de conducere autoritară a statului, putere despotică. dijmă - obligație datorată
Mic dicţionar de istoria românilor pentru ciclul primar by Carmen-Laura Pasat () [Corola-publishinghouse/Science/100978_a_102270]
-
începu să citească. Pe noptieră erau pregătite, într-o farfurioară, trei marțipane. * Ocoli băltoaca și se opri la vitrina unui magazin de încălțăminte. O fetiță cu funde mari albe, agățate la codițele firave și sârmoase, privea cu ochi căscați de admirație niște pantofi roșii. Își lipise fruntea de sticlă apăsând ochelarii la rădăcina nasului cu un deget murdar de cerneală. Melania Lupu zâmbi. ― Îți plac, draga mea? Fetița o privi surprinsă. Înclină capul răspunzând serioasă: ― Foarte mult, doamnă. Bătrâna o mângâie
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
Nu-și continuă gândul. Ioniță Dragu interveni cu glas nesigur: ― De ce trebuie să-l amestecați și pe el în povestea asta? Cârnul îl privi peste umăr hlizindu-se. ― Băiețelul e curios! Toată seara a pus întrebări. Șerbănică Miga, zdrobit de admirație, își pironi ochii în obrazul profesorului. " Nu-l știam așa de curajos. Retractă repede, meschin: S-a zaharisit, e iresponsabil..." Melania Lupu scînci: ― A dispărut Mirciulică. Nu-mi dau seama unde poate să fie... " N-ai nevoie de încă un
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o singură clipă că prin inițiativa aceea dementă punea și viața noastră în joc? A fost o simplă șansă că am scăpat neatinși. Bătrâna își ridică fața. Îl privi în ochi. " Ce meschin ești, Șerbănică!" ― E adevărat, declară plină de admirație, la asta nu m-am gândit. Dar cine poate să-și păstreze sângele rece în asemenea împrejurări? Chiar vorbeam azi cu Mirciulică ― surâse cochet ― o slăbiciune de cucoană bătrână și singură care n-are cu cine sta la taifas ― discutam
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
poate o să înțelegi cândva. Nu-i corect să continuu ceva... Se opri parcă înspăimîntat. Reluă cu un efort, cu figura împietrită: Ceva pentru care nu sânt dotat... Sau am încetat să fiu! Nu-i corect față de mine însumi. Am toată admirația pentru oamenii care suportă să-și spună adevărul în față, mai ales dacă au trecut de un anumit număr de ani... Încerc să le semăn. ― Nu se poate, suflă speriat locotenentul. Asta nu se poate! Cristescu îl privi impresionat și
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
o halcă de carne din tocană. Alaltăieri, opt chiftele, doi gogoșari și un picior de pasăre... ― O fi fost găina șchioapă! Vezi-ți de treabă, madam, nu te lua de oameni! Panaitescu îl privea cu gura căscată. Avusese totdeauna o admirație totală, necondiționată, pentru oamenii cu tupeu, care știu să se descurce în orice conjunctură, sincer indiferenți la opiniile celorlalți. Matei i se părea că face parte din această specie. ― Și mie mi-au dispărut, mârâi Popa cu nasul în ceașcă
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
această forță paralizantă, Hedrock își desfăcu palma strînsă. Pistolul invizibil se dematerializă. În iadul care se stîrni imediat, Hedrock se duse pînă la jilțul-tron din capul mesei imperiale și se aplecă asupra Împărătesei. Nu-și putu alunga un fior de admirație, căci femeia se dovedi absolut calmă, de o liniște pur și simplu anormală. Se prea poate să fi fost emotivă și senzuală, dar în momentele de adevărată tulburare, în ceasurile cu adevărat hotărîtoare, își dădea la iveală echilibrul fundamental ― moștenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
lung la el. Hedrock nu-i dădu nici o atenție. Un alt inel pe care și-l pusese în deget îl gîdila iritant. Întoarse încet mîna. Cînd senzația neplăcută încetă, piatra inelului indică direct peretele din spatele biroului. Frumos camuflaj! stabili cu admirație Hedrock. Modelul tapetului nu era întrerupt cîtuși de puțin, uriașa armă cu explozie era perfect ascunsă îndărătul lui. Fără inelul său de explorare, n-ar fi descoperit-o niciodată. Brusc se simți mai mohorît. Își îngădui gîndul glacial si pripit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
nu încercă să ghicească ce spune fostul consilier. Avu timp să se întrebe din nou cum o să-l primească Peter Cadron. Trecuse aproape o lună din seara aceea cînd fusese silit să acționeze în autoapărare împotriva Făuritorilor de Arme. În ciuda admirației sale personale pentru majoritatea consilierilor, n-avea nici un fel de regrete. Pămînteanul nemuritor trebuia să admită că viața lui merită să fie salvată. Fie spre bine, fie spre răul lui era ceea ce era și lumea întreagă trebuia să-l suporte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85088_a_85875]
-
ocean al imaginației. Ea este, în cele din urmă, o invitație la călătorie și o poartă care se deschide către această grădină secretă a benzii desenate. Post-scriptumul adăugat acestei serii de eseuri este încercarea de a da trup ficțional acestei admirații resimțite față de geniul prozei grafice. Am imaginat, pe marginea celor două texte, un exercițiu apocrif care se inspiră din lecția borgesiană a lecturii infidele a tradiției. Cum ar arăta o nouă aventură a lui Tintin ? Și care ar fi sunetul
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
măștile unui război în ale cărui secrete este inițiat Morgan însuși. Pe de o parte, Evelyn Cunningham, ofițerul auxiliar ce își expune curajul atacând pozițiile inamice cu un balon static. O Evelyn Cunningham spre care Morgan se îndreaptă atras de admirația pentru etica curajului și nobleții, ca atribute ale dimen siunii solare pe care războiul o revelă în această ființă fragilă. Pe de altă parte, Valeria Bastico, femeia fatală pe care Morgan o salvează de pe un vas italian în derivă, ca
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
în felul său, fie și numai fiindcă eram un vlăstar din trunchiul Petric, dacă aș fi îndeplinit o condiție: să joc, față de el ― m-ar fi crezut cu mare ușurință ― și mai ales față de alții, mascarada fiului iubitor, pătruns de admirație pentru tatăl său. Atunci relațiile dintre noi ar fi devenit suportabile. Numai că, din nefericire pentru amândoi, tocmai asta nu vroiam eu. Bănuiala că părerea lumii îl interesa chiar mai mult decât afecțiunea mea m-a jignit, a dat aripi
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
am reușit să scap de ea. Îmi ascundeam orice calitate și îmi plângeam în gura mare defectele. Și ce simplu au mers apoi toate! Doctorii se emoționau și roșeau de plăcere de câte ori le arătam profundul meu respect și marea mea admirație. Bieții de ei. Cât erau ei de psihiatri n-au rezistat lingușirilor unui băiețandru. În scurtă vreme i-am cucerit și nu mai conteneau să se minuneze: "Și ce bine desenează, altul în locul lui și-ar fi luat nasul la
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ascunde adevărul. Cum eu, însă, n-am nevoie de bunăvoința și iertarea nimănui, îmi pot îngădui să recunosc că m-am purtat și la Școala de Belle Arte ca un potlogar: i-am cucerit și pe. profesori prin cumințenia și admirația mea. Îi priveam ca pe niște genii. Urmarea a fost că n-a trecut mult și m-am văzut înscris la cursuri. Totul e, am râs în sinea mea atunci, să nu fii lipsit de metodă. Probabil, în hotărârea mea
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
înger. Așa ceva mi-ar fi putut compromite șansele de a mă impune în azil. Trebuia, prin urmare, să arăt că am nervi de oțel sau de bivol, ca să nu se discute despre mine în vârful buzelor, ci cu teamă și admirație: "Îl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipește când omoară cerbii în mlaștină și că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii". M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. "E mai tare decât mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]