3,979 matches
-
protagonistul încearcă să recupereze prin acte nebunești de violență partea lui de pământ pe care și-o însușise propria familie. Pe de altă parte, autorul dorește să surprindă ieșirea din matcă a satului tradițional, provocată de evenimente de neînțeles - reforma agrară și colectivizarea - și să dea o variantă a dramei înstrăinării țăranului. Din acest punct de vedere, romanul ratează rezolvarea conflictului: Lae se dovedește până la urmă un revoltat de carton, care, după ce se îndepărtează de familie și de comunitate, cutreierând munții
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287743_a_289072]
-
leptolitice din aceleași localități: unii cercetători consideră că „venerele” au devenit „zeițe-mamă”. Dacă această continuitate este speculativă, nu se poate spune același lucru despre marele fenomen care are loc concomitent: uniformitatea imaginilor mitice și a simbolurilor care unesc primele societăți agrare din zona Europei sud-orientale. Asemănările sunt atât de accentuate, schemele conceptuale și grafice atât de recurente În spațiu și timp, Încât ne pot duce cu gândul la o religie autentică, prima (În Europa) În cadrul căreia, printre altele, se pot recunoaște
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
unei zeițe principale și universale, care Întrupa principiul creator, izvor și ritm pentru tot: viață, fertilitate, naștere. Elementul masculin, uman și animal, reprezenta puterile spontane și stimulante, dar nu și generative ale vieții. În acest caz, este clar că economia agrară a legat oamenii și satele de pământ, de ritmurile biologice ale plantelor și ale animalelor de care depindea În Întregime existența lor. Mișcarea ciclică a morții și Învierii a fost atribuită unor forțe supranaturale, iar din această cauză se iau
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
dovezi ale credințelor și cultelor Înfloresc, de fapt, odată cu primele domesticiri, Într-un stadiu arhaic târziu (jertfe funerare și consumarea creierului copiilor, locuri pentru dansuri sacre; Mezoamerica, cca 5 000 Î.Hr.), dar numărul lor crește vertiginos odată cu nașterea societății agrare sedentare În stadiul formativ (din mileniul al III-lea și după). Ne limităm doar la constatarea surprinzătoarelor convergențe cu fenomenele europene: statuete și simboluri mitice legate de apartenența la grup; reprezentări ale femeii fertile; obiecte rare sau exotice capabile să
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Într-adevăr, derivă din aria latină (dar pentru unele dintre ele nu este exclusă o origine umbro-sabină) unele dintre zeitățile etrusce legate tocmai de forțele reproductive ale omului și ale naturii, de peisajul primordial și de cel mai antic ciclu agrar, și anume Menervaxe "Menerva"-Minervaxe "Minerva", Marisxe "Maris"-Marsxe "Mars", Nequnsxe "Neèuns"-Neptunusxe "Neptunus", Unixe "Uni"-Iunoxe "Iuno", Vetisxe "Vetis"/Veivexe "Vetis/Veive "-Vediovisxe "Vediovis", Satrexe "Satre"-Saturnusxe "Saturnus", Selvansxe "Selvans"-Silvanusxe "Silvanus", Anaxe "Ana"-Anna Perennxe "Anna Perenn"a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
o arată ca fiind Îndreptată Îxe "Serapis"n sens medical, lipsit de mituri cu excepția celui de Întemeiere, rod al convergenței unor tradiții grecești și egiptene, figura lui Serapisxe "Serapis" este nouă și, totodată, veche. Trăsăturile infernale și legăturile cu sfera agrară, exprimate În atributul baniței (modius) care Îl caracterizează, dezvăluie profunda lui continuitate cu grecescul Hadesxe "Hades"/Plutonxe "Pluton", dar mai ales cu egipteanul Osirisxe "Osiris" căruia, de fapt, pe tot parcursul istoriei religioase elenistico-romane Îi ocupă rolul ca pereche a
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
Începând cu sfârșitul secolului al VII-lea Î.Hr. (Eleusis). La contactul cu această cultură, unele complexe mitico-rituale de origine orientală ce gravitează În jurul unor personaje divine ce au, sub multe aspecte, afinități cu divinitățile misterice, fie prin conexiunile lor agrare și htoniene, fie pentru faptul că sunt implicate În istorii dramatice de prezență/absență, suferință/bucurie, viață/moarte, au dobândit dimensiunea ezoterică și inițiatică. Semnificativ este faptul că o asemenea transformare coincide cu unele schimbări sociale și spirituale profunde ale
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
a Învins universalismul maniheic. Fondul social al acestui conflict poate fi reconstruit mai ales dacă se ține cont de faptul că, În timp ce zoroastrismul este monopolizat de aristocrația războinică și de clerul din Fars - o regiune și o economie aproape exclusiv agrară -, maniheismul, apărut În Mesopotamia, provincie puternic urbanizată a imperiului, compozită etnic și evoluată din punct de vedere cultural, s-a răspândit mai ales În orașe, În marele centre ale comerțului internațional și de-a lungul căilor de comunicație terestre și
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
indiene, separate de „Partition” În 1947) și În Iran, respectiv la Bombay, Karachi și Teheran. Este vorba despre un progres foarte important, inclusiv În ceea ce privește viața religioasă a unei comunități care a trăit o perioadă Îndelungată dintr-o economie În principal agrară ( În India devenită rapid comercială), care o ținea departe de contactul, astăzi intensiv mai ales În privința parsilor, cu civilizația contemporană, alătuiri de tot ceea ce poate presupune o credință veche de peste două milenii și jumătate. Celxe "Cel" mai important aspect al
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
arhaicul ordo sacerdotum roman (Dumézil, 1974) Îl plasa pe primul loc pe rex sacrificulus, urmat Îndeaproape de flaminii lui Jupiter, Marte și Quirinius. Cu toate acestea, au existat cercetători care au considerat că Martexe "Marte" ar fost inițial o divinitate agrară, afirmând că acest lucru este dovedit, printre altele, de faptul că țăranul roman Îl invoca pe Marte În ceremonia anuală de purificare (după cum se poate observa În formularea păstrată de Cato). În realitate, această invocare nu depinde de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de faptul că țăranul roman Îl invoca pe Marte În ceremonia anuală de purificare (după cum se poate observa În formularea păstrată de Cato). În realitate, această invocare nu depinde de faptul că Martexe "Marte" ar fi fost sau nu zeitate agrară, ci de alte cauze. Într-adevăr, trebuie să ne amintim că triburile indo-europene - printre care și romanii de mai târziu - au cucerit teritoriul italian desigur prin operațiuni cu caracter militar, iar acestea au continuat să fie necesare pentru păstrarea teritoriilor
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
din cauza creșterii populației, tinerii porneau să cucerească și să colonizeze noi pământuri sub auspiciile zeului Marte, desigur pentru că aceste noi strămutări se puteau realiza doar prin Îndepărtarea cu forța a proprietarilor inițiali. Așadar, Marte are În Italia o conotație puternic agrară pentru că este zeul sub auspiciile și cu ajutorul căruia se cucereau și erau apărate pământurile; Însă acest lucru se Întâmpla tocmai pentru că era zeu al războiului. Despre zeul germanic al celei de-a doua funcții, Thorxe "Thor", vom vorbi Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
cercetători de termenul slav jarú, „puternic, violent”, iar de alții, cu numele ruse jara, „primăvară”, și jar¹ „marea vară”. În primul caz, se presupune că este vorba despre o divinitate războinică, iar În cel de-al doilea despre o zeitate agrară. Puținele informații pe care le avem sunt clar În favoarea primei ipoteze: Herbord Îl identifică cu Martexe "Marte", Ebbo din Mischelsberg Îl definește ca zeu al războiului; mai mult, știm că În templul din Vologost s-a descoperit un mare scut
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
slab. Svanovitú era, așadar, o divinitate mai ales agricolă care avea În stăpânire roadele pământului, fapt care este confirmat de marea orgie care urma acestui ritual profetic: este vorba, după toate probabilitățile, despre un rit de fecunditate, specific unei societăți agrare. Faptul că lângă statuie se aflau și obiecte de război (cum ar fi o spadă și o șa) nu implică neapărat ideea că aceasta ar fi fost o divinitate propriu-zis războinică, ci ține mai mult de situația triburilor slave, care
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
chiar și cu maximă precauție, că și panteonul antic slav avea o structură tripartită de tipul celei propuse de G. Dumézil, cu divinități subdivizibile conform funcțiilor sacro-suverană, militară și economică. Este clar, din ceea ce s-a spus despre caracterul său agrar și despre faptul că avea În stăpânire rodnicia câmpurilor (și nu numai a câmpurilor, dacă ne gândim la orgia care Încheia ritualul profetic), că Svantovitúxe "Svantovitu^" poate fi considerat exponent al celei de-a treia funcții. Svaroc¹, cu vizibila sa
[Corola-publishinghouse/Science/2005_a_3330]
-
de Fete din București, făcându-și apoi studiile superioare la Universitatea din Geneva. Împinsă de veleități scriitoricești, participă la ședințele cenaclului Sburătorul, unde, potrivit însemnărilor amfitrionului, face o figură mediocră. S-a avântat și în politică, aderând la Partidul Național Agrar, ulterior la Partidul Național Creștin. De numele ei se leagă înființarea unor cooperative pentru femei la sate. A elaborat, se pare, și un roman inspirat de viața de la țară - care nu se găsește în marile biblioteci -, O comoară de fată
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
mai 1968, voia să facă o naționalizare rapidă ca să-i ofere muncitorului francez un rol real în conducerea industriei 32. Iorga și Eminescu au susținut cauza țărănimii, opunîndu-se marxismului. Iorga va juca în 1917 un rol hotărîtor în proclamarea reformei agrare și a votului universal. Dar multe din conceptele lui Iorga (în special cele din domeniile artei și literaturii) erau arhiconservatoare; poate cineva care lupta pentru bunăstarea a 80 sau 90 % din populație să fie etichetat drept conservator? Lui Iorga nu
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
un program antisemit declarat. Pe lîngă Iorga și Cuza, conducerea partidului era alcătuită din Leon Cosmovici, Vasile Kogălniceanu (fiul lui Mihail Kogălniceanu), C. Sumuleanu și Ion Zelea Codreanu, tatăl viitorului fondator al Gărzii de Fier. Naționaliștii democrați propuneau o reformă agrară moderată, o variantă a reformei agrare din 1864 a lui Cuza, colonizarea pămînturilor statului, măsuri împotriva alcoolismului, naționalizarea companiilor de asigurări, vot universal pentru români; străinii (evreii) urmau să fie alungați din sate și nici un evreu nu putea face parte
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Iorga și Cuza, conducerea partidului era alcătuită din Leon Cosmovici, Vasile Kogălniceanu (fiul lui Mihail Kogălniceanu), C. Sumuleanu și Ion Zelea Codreanu, tatăl viitorului fondator al Gărzii de Fier. Naționaliștii democrați propuneau o reformă agrară moderată, o variantă a reformei agrare din 1864 a lui Cuza, colonizarea pămînturilor statului, măsuri împotriva alcoolismului, naționalizarea companiilor de asigurări, vot universal pentru români; străinii (evreii) urmau să fie alungați din sate și nici un evreu nu putea face parte din forțele armate; nu se spunea
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Brîncoveanu. A străbătut nordul Bulgariei în compania lui Aristide Blank. Bulgarii cu care s-a întreținut concepeau Bulgaria numai în termenii tratatului de la San Stefano, adică ai Bulgariei Mari236. Noul guvern liberal al lui I. C. Brătianu a promis o reformă agrară imediată (fapt aproape ignorat de Iorga) și reformă electorală limitată. Cu ocazia Conferinței de Pace de la București, Iorga l-a cunoscut pe Nikola Pašić, bătrînul om de stat sîrb, care i-a spus: "Sînteți tînăr și veți vedea nașterea unei
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în exil la Iași) ca să răspundă unui apel al Coroanei; cuvîntarea aceasta a fost punctul culminant al carierei sale60. A remarcat cu mîndrie că regele trecuse peste originea sa germană și a cerut de mai multe ori înfăptuirea unei reforme agrare. Apoi a continuat: "În trecut, mulți dintre noi au suferit; dacă am devenit ceva de-a lungul timpului, aceasta nu s-a datorat victoriilor strămoșilor noștri, ci mulțumită sacrificiilor lor; și toate forțele pe care le avem acum nu sînt
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
voi, rușii, alături de noi (adică de români) în ajunul realizării reformelor la care am visat mereu în ultimii cincizeci de ani de viață constituțională. A sosit acum ceasul; peste cîteva zile, Camera Română va lua în discuție proiectele unei reforme agrare și electorale și, odată cu aceste reforme, toți cei din țara noastră vom participa la procesul de restructurare a vieților noastre și vom deveni cetățeni liberi. Dacă mai există încă piedici în calea acestui proces, le vom îndepărta prin propriile noastre
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
și intervenția energică a ambasadelor străine, acțiunile hotărîte ale lui Iorga și natura oscilantă a predominantei anarhii revoluționare. Dar poate că cel mai important factor a fost acela că semințele revoluționare rusești căzuseră pe o stîncă românească sterilă; iar Reforma Agrară și împroprietărirea oamenilor a făcut ca stînca aceasta să fie și mai solidă. Dar devenise clar tuturor că pentru imunizarea spiritului românesc față de contagiunea revoluționară și pentru ridicarea generală a moralului era nevoie de mai mult decît cîteva cuvinte. După
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
ridicarea generală a moralului era nevoie de mai mult decît cîteva cuvinte. După propria relatare a lui Iorga, următorul pas important era improvizația. Întors de la Socola, Iorga (îndemnat de Barbu Știrbei), a scris, pe străzile Iașului, pe palme, proclamația reformei agrare și împroprietărirea poporului, spunîndu-i că "Ștefan cel Mare a dat și el pămînt ostașilor lui". În aceeași zi memorabilă, 23 martie 1917, pe la căderea nopții, apelul a fost dus la "Monitorul oficial". Basarabeanul Buzdugan și Secretarul Ambasadei Statelor Unite, Andrews, l-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
a ușurat mintea și și-a descărcat sufletul 91. Nu era vreme pentru urmărirea intereselor de clasă și dedarea la jocurile politicianismului; împrejurările erau prea serioase pentru aceasta. Astfel încît criza s-a atenuat. Ion Mihalache a calificat ulterior reforma agrară drept un fel de "supapă de siguranță" pentru clasa conducătoare. Care a funcționat eficient, într-adevăr. Nu numai că soldatul țăran român a rămas neclintit în mijlocul spectacolului demoralizator zilnic al destrămării Armatei Ruse, dar acest soldat a rămas neclintit și
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]