25,860 matches
-
călduroasă de septembrie 1973, deodată, soarele începe să ardă mai tare ca de obicei, lumina e strălucitoare, razele sunt materiale, lumina pe care poți pune mâna. De masa lor se apropie o tânără blondă, înaltă, cu gâtul lung, cu ochi albaștri și calzi, are o rochie albă, dreaptă, picioarele care nu se mai termină, niște sandale romane, simple, coapse înguste, nu poartă sutien, se vede, fata plutește, emană o energie caldă, pe care o simt toți, ca o balerină!, își spun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
nu știi că noi doi ne vom căsători?, sunt însărcinată cu el, îi fac un copil, păi, îți spun eu dacă nu-ți spune nimeni. Valea, acasă! Nici acum, el nu spune nimic. Ochii lui sunt la fel de închiși, pleoapele acoperă albastrul care, pe măsură ce secundele trec, se preface în negru. Simte că e sfârșitul. Că restul vor fi aranjamente. Că aici vor muri amândoi. Că a dat-o pe mâna morții. Anita se ridică încet, e ca și absentă, doar lacrimile îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vedea-o pe Tina, ar înțelege că este, cu adevărat, sfârșitul... E 31 august 2005, și el alesese din nou Teatrul. Tina citește mesajele mereu, de mai multe ori, și nu-i vine să creadă. Lacrimile ies calde din ochii albaștri ai fetei. Apa sărată curge în liniște și fără nici un suspin. Ce faci dacă bărbatul vieții tale e o japiță, un om de nimic, în căutare de noi necuvântătoare???... Când în estul țării s-au revărsat șuvoaiele și debitul Siretului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
glasul nu mai iese. O strigă și nu se aude nimic. Glasul lui cald, care te rupea când cânta Ană, zorile se varsă... Ana lui. Încearcă încă o dată, dar cântecul vieții lui nu iese, nu mai poate cânta... Privirea lui albastră e neagră. O durere de cap cumplită îi sapă adânc. În cuvânt, mereu măsurând adâncul fântânii, Ceasornicarul. Sunt mut. Sunt muuut!!! Nu pot să vorbesc, nu mai pot să vorbesc. Nu, nu, nu, repetă ca o mamă disperată, căreia i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
vreme. Ai timp pentru democrație la colegiu. — Vreau să ajung la Princeton. Nu știu de ce, dar am impresia că toți băieții de la Harvard sunt niște pămpălăi, cum am fost și eu cândva, și toți tinerii de la Yale poartă tricouri largi, albastre, și fumează pipă. Monsignor a chicotit. — Știi, și eu fac parte dintre ultimii. — O, dar dumneavoastră sunteți cu totul altfel! Îmi imaginez că Princeton este trândavă, arătoasă și aristocratică - știți, asemenea unei zile de primăvară. Harvard Îmi pare o chestiune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
echipei de fotbal, zvelt și sfidător, conștient s-ar fi zis de faptul că anul acesta colegiul Își punea toate speranțele În el, că cele optzeci de kilograme ale sale trebuiau să se strecoare, fentând, spre victorie prin rândurile dese, albastre și carmin, ale jucătorilor. Fascinat, Amory a privit pe rând fiecare șir de băieți ce trecea prin dreptul său, cu brațele Înlănțuite, cu chipurile neclare deasupra tricourilor sport, a auzit vocile amestecate Într-un imn triumfal, iar apoi procesiunea a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
pomenească de Princetonian. Era o zi luminoasă și tihnită și, cum se apropiau de țărm și se făceau simțite brizele sărate, a Început să-și imagineze oceanul și lungile și netedele Întinderi de nisip, precum și acoperișurile roșii atârnând deasupra apelor albastre. Pe urmă au străbătut În viteză orășelul și totul Îi fulgera prin conștiință ca un puternic pean de emoții... — Of, Dumnezeule Doamne! a strigat Amory. Uite! — Ce-i? — Lăsați-mă să cobor, repede! Nu l-am văzut de opt ani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
ani! O, oameni buni, opriți mașina! — Ce țânc ciudat! a remarcat Alec. Cred că e puțin cam excentric. Mașina s-a oprit, Îndatoritor, lângă bordură și Amory a alergat spre promenada de scânduri. Mai Întâi a constatat că oceanul era albastru și că exista o cantitate de apă enormă, că valurile mugeau și mugeau - de fapt, toate banalitățile ce se pot rosti despre ocean, dar dacă i-ar fi spus cineva că gândește platitudini, ar fi rămas cu gura căscată de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
și zilele au devenit atât de caniculare și toropitoare, Încât nu-și puteau face griji din pricina examenelor, ci petreceau seri visătoare În curtea de la Cottage, discutând subiecte complicate, până când vasta priveliște rurală dinspre Stony Brook se transforma Într-o negură albastră, iar liliecii Împrejmuiau cu flori albe terenurile de tenis și cuvintele cedau locul țigărilor fumate În tăcere... Pe urmă coborau pe pustiita Prospect Avenue și de-a lungul lui McCosh, auzind cântece pretutindeni În jur, până ajungeau la jovialitatea fierbinte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Majoritatea erau prieteni de-ai săi, așa că a luat plicul marcat cu „Biroul secretarului“ și l-a cântărit nervos În palmă. — Avem Înăuntru o foaie importantă de hârtie. — Deschide-l, Amory. — Ca să fiu dramatic, vă voi spune că dacă-i albastră, Îmi voi retrage numele din comitetul de redacție al lui Prince și scurta mea carieră se va Încheia. Făcând o pauză, a văzut pentru prima oară ochii lui Ferrenby, care-l aținteau flămânzi, cu o privire interesată. Amory i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
văzut pentru prima oară ochii lui Ferrenby, care-l aținteau flămânzi, cu o privire interesată. Amory i-a Întors intenționat privirea. — Urmăriți pe fața mea, gentlemeni, emoțiile primitive. Sfâșiind plicul, a ridicat fâșia de hârtie În lumină. — Ei? — Roz sau albastră? — Spune-ne ce e. — Suntem numai urechi, Amory. — Zâmbește, Înjură - fă ceva. A urmat o tăcere... a trecut o legiune de secunde... după care el s-a uitat din nou și Încă o cohortă de secunde a căzut În hăul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
-ne ce e. — Suntem numai urechi, Amory. — Zâmbește, Înjură - fă ceva. A urmat o tăcere... a trecut o legiune de secunde... după care el s-a uitat din nou și Încă o cohortă de secunde a căzut În hăul timpului. — Albastră ca bolta cerească, domnilor. URMAREA Ceea ce a făcut Amory de la Începutul lui septembrie până primăvara târziu a fost atât de lipsit de noimă și de finalitate, Încât parcă nici nu merită consemnat. Firește, i-a părut rău imediat, de tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
două ceasuri de călătorie i s-au părut lungi cât două zile și aproape că a plâns de ușurare când turnurile din Princeton au Început să-i defileze prin față, iar pătratele de lumină galbenă s-au Înfiltrat În ploaia albastră. L-a găsit pe Tom stând În picioare În mijlocul camerei și aprinzându-și Încă o dată, gânditor, un capăt de trabuc. Amory a avut impresia că pe fața lui se citea ușurarea de a-l vedea Întors. — Te-am visat foarte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Bunătatea ei era cu mult superioară moralei prozaice a femeilor ce caută soț, diferită de literatura plicticoasă despre virtuțile feminine. O Înconjura un vag nimb de tristețe, dar când a descoperit-o la Philadelphia, Amory a crezut că ochii ei albaștri, cu inflexiuni de oțel, exprimă numai fericire. O putere latentă, un anume realism Își găseau Împlinirea deplină În greutățile cu care trebuia să dea ea piept. Era singură pe lume, cu doi copilași, bani puțini și - cel mai rău lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
multicoloră. De regulă, astfel de sentimente Îl agasau, dar poezia avea atât de multă simplitate și atmosferă, Încât a reușit să-și formeze o imagine mentală a Clarei: Clara Într-o zi ca aceea, rece și posomorâtă, cu ochii ageri, albaștri, ațintiți În depărtare, Încercând să vadă cum mărșăluiesc spre ea, peste grădini, tragediile viitoare. Era invidios pentru poezia aceea. Ce mult i-ar fi plăcut să vină, s-o surprindă sus, pe zid, și să-i toarne aiureli romantice În timp ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
jumătate din nopțile astea de un albastru profund. — Chiar așa sunt, aprobă tangențial Tom, de un albastru profund. Mai multă culoare le-ar ruina, le-ar face exotice. Turnuri pe un cer care e o promisiune a aurorei și lumină albastră pe acoperișuri de ardezie... Parcă te doare. — La revedere, Aaron Burr! a strigat Amory Înspre pustiul Nassau Hall. Tu și cu mine am cunoscut niște zone stranii ale vieții. În liniștea profundă i-a răspuns ecoul. — Au ieșit cu torțele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Și mie de tine. A băgat de seamă că undeva, În fundal, vocifera un bărbat și că era cineva din grupul său care parlamenta cu el. — Tipu’ cu care eram Îi un idiot, i s-a confesat femeia cu ochi albaștri. Nu-l pot Înghiți. Vreau să merg acasă cu tine. — Ești beată? s-a interesat Amory, cu o intensă dorință de cunoaștere. Ea a dat din cap că da, sfioasă. — Du-te acasă cu el, a sfătuit-o grav Amory
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Permiteți-mi să vă anunț - Amory a devenit solemn - că dacă zece oameni ar fi asigurați și Împotriva bogăției, și Împotriva sărăciei, și li s-ar oferi câte o panglică verde pentru cinci ore de muncă pe zi și una albastră pentru zece ore de muncă pe zi, nouă din cei zece ar Încerca să obțină panglica albastră. Tot ce vrea instinctul competitiv este o decorație. Dacă decorația constă În dimensiunile casei omului, pentru asta va asuda. Dar și dacă nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
Împotriva bogăției, și Împotriva sărăciei, și li s-ar oferi câte o panglică verde pentru cinci ore de muncă pe zi și una albastră pentru zece ore de muncă pe zi, nouă din cei zece ar Încerca să obțină panglica albastră. Tot ce vrea instinctul competitiv este o decorație. Dacă decorația constă În dimensiunile casei omului, pentru asta va asuda. Dar și dacă nu-i decât o panglică albastră, sunt absolut sigur că va munci pe brânci. Așa s-a Întâmplat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
muncă pe zi, nouă din cei zece ar Încerca să obțină panglica albastră. Tot ce vrea instinctul competitiv este o decorație. Dacă decorația constă În dimensiunile casei omului, pentru asta va asuda. Dar și dacă nu-i decât o panglică albastră, sunt absolut sigur că va munci pe brânci. Așa s-a Întâmplat și În alte epoci. - Nu pot fi de acord cu dumneata. - Știu, a zis Amory, mișcându-și capul cu tristețe În sus și În jos. Dar nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
te referi la stomac. Mi-am simțit stomacul toată ziua. Oricum, nu subscriu nici la jumătate din ce spui. La temelia pledoariei dumitale stă ideea proprietății de stat, care e invariabil un focar de corupție. Oamenii nu muncesc pentru panglici albastre. Toate astea-s idioțenii. Când a terminat el, a vorbit mărunțelul, dând aprig din cap, ca și cum de data asta era hotărât să-și facă auzită părerea: - Anumite lucruri țin de firea omenească, a afirmat el, luându-și o figură de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
tot timpul senzația că trăsăturile bărbatul solid Îi sunt familiare. Jesse Ferrenby, băiatul care purtase la colegiu coroana la care aspirase el. Toate se Întâmplaseră atât de demult... Ce băiețași cu caș la gură fuseseră, cum mai munciseră pentru panglici albastre... Mașina a Încetinit la intrarea unei proprietăți Întinse, Împrejmuită de un gard viu uriaș și un gard Înalt din fier forjat. - Nu vrei să intri și să luăm masa Împreună? Amory a refuzat cu un semn din cap. - Vă mulțumesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
a fi trăit. Toate coloanele frânte și mâinile strânse și porumbițele și Îngerii Însemnau tot atâtea povești romantice. Și-a spus că peste o sută de ani i-ar plăcea ca tinerii să speculeze dacă el avusese ochi căprui ori albaștri și a sperat cu pasiune că mormântul său va avea și el Înfățișarea a ceva făurit cu mulți, mulți ani În urmă. I se părea straniu că, dintr-un rând de morminte ale soldaților Uniunii, doar două sau trei Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
văzu ceva care-i întări niște bănuieli dureros reprimate. - Porcule! - Nu, doamna Popa, stați liniștită, e televizorul. Bine, îi zic că v-a distrus viața - și de algocalmin. Săru’ mâna. Mișu puse receptorul jos și se uită cu ochii lui albaștri până în sufletul Marianei. În sufletul Marianei Mișu văzu că ea văzuse ciuperca de la picior. Aceeași cu a lui Popa. - Da, iubita mea. - Lasă-mă cu iubita. Homosexualule! - Pardon? - Ce-ai la picior? - În nici un caz dovada că aș fi homosexual
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
întors din America, au umblat ăia după el o bucată de vreme, că adusese un ziar în care declarase vrute și nevrute despre socialism. Până la urmă s-a dovedit că ziarul era făcut pe stradă, îl comandai cu doi dolari, dar ochii albaștri nu știau chestia asta. Veneam seara la supracontrol. Cam pe la zece, ca să am timp să mă întorc acasă cu tramvaiul. Era fabulos. Portarul încuia poarta, își lua bâta și o porneam. El înainte, eu în urmă, aproape fără să scoatem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2164_a_3489]