5,298 matches
-
în biroul lui Radu Marin, dădu acolo cu totul pe neașteptate peste Mihai, care era pregătit pentru transferarea la Văcărești... S-au cuprins în brațe, dar la intervenția grosolană a zbirului Mihai a zâmbit luminos și a lăsat-o pe Alice să înțeleagă cu câtă statornicie întâmpină el această nouă experiență pe care i-o dăruia soarta și cu speranța că, la capătul celor cinci ani, sau poate chiar mai curând, se vor revedea, mai împăcați și mai fericiți decât au
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
ar fi putut să schimbe întârzierea mea de o jumătate de oră... Dar mă ruga atât de stăruitor, încât am promis că voi veni imediat. După ce am sunat și mi s-a deschis, încă din hol am văzut-o pe Alice, în dezabie, bântuind prin sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
-o pe Alice, în dezabie, bântuind prin sufragerie, despletită și cu chipul congestionat de plâns. — S-a prăpădit Mihai! S-a prăpădit Mihai! N-am fost șocat de veste, pentru că deja știam... Am fost șocat însă de felul cum arăta Alice: era mai mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de piatră. De aceea mă chemaseră atât de urgent: să fiu acolo, de față, în chip de catalizator. S-o
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
mult decât suferința și jalea, era nebunia! Iar Mișu și Ticki stăteau paralizați în jurul ei, ca două stane de piatră. De aceea mă chemaseră atât de urgent: să fiu acolo, de față, în chip de catalizator. S-o fac pe Alice să nu mai bo cească, ci să se adune, să-mi povestească puținul pe care îl avea de povestit, dar să iasă odată din starea aceea de seminebunie... Primiseră dimineață o înștiințare oficială, nu mai știu de unde, de la Văcărești, pesemne
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și, gândind că poate face un bine familiei, care altminteri nu avea cum să afle unde le e îngropat mortul, o rugă pe sora lui să se intereseze. Omul în chestiune se numea Rădulescu Mihai. Dumnezeu a iubit-o pe Alice... Faptul de a avea la dispoziția durerii sale un mormânt, fie și la șapte kilometri de bariera Bucureștilor, loc unde se ajungea anevoie, cu două tramvaie până la stația terminus, iar apoi și cu un autobuz, era totuși o nespusă mângâiere
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
pomenire și parastase, au împărțit colive și câte ceva din lucrurile celui mort. Eu am primit un halat de casă de mătase roșie și un batic, de asemenea roșu, ținuta de interior a lui Mihai când se voia cochet... și, totodată, Alice a început să-mi dea cu porția și pe numărate din hârtiile vechi ale lui Mihai, adunate cu sfințenie într-un geamantan, pe care eu le copiam bătându-le în câte trei exemplare la mașina de scris, din care exemplarul
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
chip să le obțin: ba că nu știa unde le-a pus, ba că nu avea timp să le caute, ba că dusese tot geamantanul la o cumnată de-a ei și așa mai departe. Abia în 1986, după moartea Alicei, la o distanță de 27 de ani, m-am dus special la București pentru a căuta în geamantanul rămas acum la Ticki și am recuperat cele două scrisori ale lui Mihai către mine. N-a fost greu, pentru că erau așezate
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
m-am dus special la București pentru a căuta în geamantanul rămas acum la Ticki și am recuperat cele două scrisori ale lui Mihai către mine. N-a fost greu, pentru că erau așezate chiar deasupra tuturor celorlalte hârtii. Prin urmare, Alice le găsise și se pregătea să mi le dea înapoi. Dar asta nu ne împiedica să ne iubim - Alice și cu mine... Mergeam destul de des pe la dânsa și totdeauna aveam o singură și aceeași temă de discuție: Mihai. De ce s-
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
două scrisori ale lui Mihai către mine. N-a fost greu, pentru că erau așezate chiar deasupra tuturor celorlalte hârtii. Prin urmare, Alice le găsise și se pregătea să mi le dea înapoi. Dar asta nu ne împiedica să ne iubim - Alice și cu mine... Mergeam destul de des pe la dânsa și totdeauna aveam o singură și aceeași temă de discuție: Mihai. De ce s-a sinucis oare?... El care, în ciuda tristeților și a greutăților lui de tot felul, înfierase sinuciderea chiar în notițele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
exclamă Kindi. În toate a fost extraordinar! Toată lumea știa că dacă e ceva imposibil, apăi asta e să te sinucizi în arestul Securității. și uite că Mihai a do vedit că este posibil! Preocupată de îndatoririle ei de „choeforă“ tenace, Alice se mai liniștise puțin și puteam sta de vorbă cu dânsa într-o comuniune nostalgică, dar luminată întru credința că numai trupul Lui fusese dat pământului, dar că sufletul continua să viețuiască undeva lângă noi, pentru a ne iubi în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
sta de vorbă cu dânsa într-o comuniune nostalgică, dar luminată întru credința că numai trupul Lui fusese dat pământului, dar că sufletul continua să viețuiască undeva lângă noi, pentru a ne iubi în continuare și pentru a ne încuraja... Alice îmi povestea visurile în legătură cu Dânsul, cărora le acorda o foarte mare însemnătate, iar eu i le povesteam pe ale mele. și tot așa i-am povestit și despre ședința de spiritism pe care o ținusem cu Florino și în care
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
Lângă licărirea stelelor, razele tulburi ale pământului apar mici. Întuneric și iar raza stelei. — Subit te cheamă la el astăzi în gând, unde nu e nici durere, nici întristare... — În sfârșit, știu că viața nu este altceva decât eternitate. — Rugăciunile Alicei, slujbele religioase te ajută cu ceva? — Ruga dă o imensă fericire sufletească pentru morți. Noi slăvim moartea. — Ogiva bisericii catolice, orga, tabernaclul, purificarea... Întrebare în legătură cu arestările lui, cu detenția, cu cauzele care au dus la toate acestea... — Flăcările dragostei se
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
acasă la el, dacă se duce pe acolo. Da, acasă... Oriunde se gândește la mine, sunt și eu. — Rugămintea mea este să spuneți familiei să nu fie tristă. — Ascultați un simbol: când dai viața, câștigi dreptul la fericire. Apreciere pentru Alice, pentru faptul că suferă cel mai mare supli ciu care îi poate fi hărăzit unei femei: Mater dolorosa... — Sigur, îi trebuie forță ca să reziste. — și totuși, ce să facă practic pentru aceasta? și ultimul răspuns care ne-a dat pur
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
exact... Bineînțeles, era un neologism, din cele care îi erau atât de dragi lui Mihai și care îl caracterizau. Dar ce însemna de fapt? Am luat Micul Larousse: Diligent-diligente: „Qui agit avec zèle et promptitude.“ O recomandare mai bună pentru Alice nici că se putea, dar, sigur, nu eram noi - eu sau Florino - cei care am fi putut să i-o facem. și, tot restul vieții sale, timp de douăzeci și șapte de ani, Alice a fost diligentă! Pierre, din București
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
promptitude.“ O recomandare mai bună pentru Alice nici că se putea, dar, sigur, nu eram noi - eu sau Florino - cei care am fi putut să i-o facem. și, tot restul vieții sale, timp de douăzeci și șapte de ani, Alice a fost diligentă! Pierre, din București, Infantelui la Galați 2 decembrie 1959 Dragul meu băiat, nu numai rușinea pentru nepunctua litatea mea față de tine m-a făcut să întârzii atât cu scrisoarea, dar mai cu seamă o anumită oboseală și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
citit nimic, n-am compus nimic... Fierb în sucul propriei mele inutilități. Sper însă că în curând starea aceasta de lucruri va aparține trecutului. În așteptarea scrisorii tale, rămân ca de obicei al vostru afectuos, Aragón În liniștea precară a Alicei apăru însă în chip fatal un moment deosebit de greu: primul Crăciun fără Mihai, fără Buțu. Sărbătoarea lui cea mai dragă... Sărbătoarea cea mai dragă a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
a întregii familii... Dar ce rost mai aveau acum cozonacii, mâncărurile deosebite sau bradul împodobit? Afară poate de simbolul veșnicei viețuiri, sau a împărțirii la cei săraci a pomenilor de bogdaproste... Nu știu însă dacă în acea Sărbătoare a Sărbătorilor Alice a mai avut puterea să încropească ceva, fie pentru a cinsti milenara tradiție, fie pentru a da de pomană. știu însă că, în ceea ce-l privește, Mihai i-a făcut un dar de zile mari. Era chiar în Ajunul Crăciunului
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
în Ajunul Crăciunului. Camera lui Mihai fusese lăsată cu pietate exact cum fusese pe vremea lui, dar sclipind de ordine și curățenie, în aștep tarea Mirelui din parabolă, care, poate, avea să sosească pe neașteptate. Un singur lucru își permise Alice să schimbe de la locul său: avea Mihai o lampă de birou pe care și-o improvizase singur, de care era foarte mândru și la lumina căreia lucra de obicei, odaia lui fiind deosebit de întunecoasă - o sticlă mare, verde și burtoasă
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
întunecoasă - o sticlă mare, verde și burtoasă de coniac străinesc, încununată de un abat-jour înalt, luminos și foarte bine proporționat. și cum, deocamdată, în acea cameră nu mai lucra nimeni, și cum frumoasa lampă prea puțin urma să mai lumineze, Alice s-a gândit s-o mute pe o măsuță în camera mare de zi, unde seară de seară se adunau cu toții, pentru a-i da posibilitatea să lumineze în continuare și să nu zacă nefolosită. Prin urmare, era în amurg
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
cu toții, pentru a-i da posibilitatea să lumineze în continuare și să nu zacă nefolosită. Prin urmare, era în amurg, în ziua de Ajun a Crăciunului. În camera de zi, care ținea loc și de sufragerie, se lăsase întunericul. și Alice aprinse lampa. Deodată însă răsună o pocnitură și lumina se stinse. Un scurtcircuit - semn rău, gândi... Aprinse lumina mare și cu nespusă tristețe dădu să vadă ce se întâmplase, căci era chiar becul lui Mihai și acum se stricase și
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
și arabescuri, din mijlocul cărora răsărea o splendidă inițială: un „M“ mare. Semn că Mihai era aici, lângă ea, și îi oferea cu ocazia marii sărbători, ca o mică atenție, acest glob de podoabă semnat de dânsul... Într-o zi, Alice Rădulescu îl invită pe Augustul meu la masă. De fapt, masa, cu toate că foarte bună, ca de obicei, era doar un pretext. Scopul vizitei era altul... După ce se liniștiră treburile gospodăriei și conu’ Mișu se retrase în dormitor ca să doarmă puțin
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
fapt, masa, cu toate că foarte bună, ca de obicei, era doar un pretext. Scopul vizitei era altul... După ce se liniștiră treburile gospodăriei și conu’ Mișu se retrase în dormitor ca să doarmă puțin, Tata stătu preț de câteva ore de vorbă cu Alice, expunându-i convingerile lui cu privire la viața de dincolo de moarte, convorbiri ce erau un balsam pentru sufletul bietei mame îndurerate... și tot cu același scop, am vizitat-o odată împreună cu Ariadna Luscalov, o prietenă și totodată o „coreligionară“ a Tatei. Era
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
bietei mame îndurerate... și tot cu același scop, am vizitat-o odată împreună cu Ariadna Luscalov, o prietenă și totodată o „coreligionară“ a Tatei. Era o cucoană aparent foarte oarecare, dar indiscutabil dotată cu deosebite calități mediumistice. și ea îi vorbi Alicei despre toate câte i se întâmplă sufletului omenesc după moarte și, ca un argument la cele spuse, doamna Rădulescu îi arătă becul miraculos cu monograma lui Mihai... Madame Luscalov se uită lung la dânsul, căci era una din specialitățile ei
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
un argument la cele spuse, doamna Rădulescu îi arătă becul miraculos cu monograma lui Mihai... Madame Luscalov se uită lung la dânsul, căci era una din specialitățile ei mediumistice de a citi în globuri de sticlă. La un moment dat, Alice ieși să pregătească cafeaua. — Doamne, ce l-au mai bătut! îmi șopti în taină Ariadna. Doamne, ce l-au mai bătut pe bietul băiat! Epilog Odihnește-te... În amintirea lui Mihai Rădulescu Ochii mei au ostenit să lucească, buzele mele
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
din care, în sfârșit, te-ai trezit și pe care neapărat trebuie să-l uiți pentru totdeauna... Grea e numai o clipă! Odihnește-te, odihnește-te, odihnește-te... 13 aprilie 1960 Pentru pomenirea de un an de la sfârșitul lui Mihai, Alice întocmi două parastase: unul la Biserica Albă de pe Calea Victoriei - biserica ei preferată -, pentru toți cei care îl cunoscuseră și cărora le-ar fi fost greu să ajungă tocmai în afara Bucureștilor, iar altul la Jilava, numai pentru familie. Era o zi
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]