7,971 matches
-
stacojii care se pierdeau puțin câte puțin în ceața de pe câmp. Ei știau că sabia aceea, cu mânerul umplut cu plumb, tăiase un trup în două - de la umăr până la pântece - înainte de a se încastra în piele. Și cele două jumătăți alunecaseră în iarba călcată în picioare, de o parte și de alta. A văzut și caii morți pe care-i scoteau din fântâni. Și noile fântâni pe care le săpau în pământul gras și greu. Parii de la cușca pe care țăranii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ea, după întoarcerea lor în Siberia, petrecuse ceasuri interminabile în fața unei ferestre întunecate, suflând din când în când în stratul gros de gheață ca să păstreze un rotocol topit. Prin ochiul acela apos, vedea o stradă albă, nocturnă: uneori, o mașină aluneca încet, se apropia de casa lor și, după un moment de ezitare, pornea mai departe. Ceasul bătea ora trei dimineața și, câteva minute mai târziu, auzea scârțâitul strident al zăpezii de pe trepte. Închidea ochii o clipă, apoi mergea să deschidă
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
uscat. Iar adolescenta aceea somnoroasă, mama mea, fascinată de straniile constelații mult prea ordonate, se afla, de fapt, într-o paranteză fulgurantă între război și pace. Era deja aproape imposibil să părăsești casa. Pământul se legăna, țiglele, șir după șir, alunecau de pe acoperiș și se sfărâmau cu un trosnet sec pe trepte. Zgomotul exploziilor învăluia gesturile și vorbele, asurzindu-le. Charlotte a reușit în cele din urmă să-i împingă pe copii afară, a ieșit și ea, ducând un cufăr mare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
îngropate în cufărul siberian. Reciteam încă o dată articolul despre primul raliu automobilistic „Pekin-Paris - via Moscova”, parcă pentru a-mi dovedi mie însumi că nu mai era nimic de aflat, că Franța Charlottei fusese epuizată de-a binelea. Distrat, lăsasem să alunece pe covor pagina aceea, mă uitasem prin ușa deschisă de la balcon. Era o zi deosebită, la sfârșitul lunii august, răcoroasă și însorită, când vântul rece care trecea peste Ural aducea în stepa noastră prima adiere a toamnei. Totul strălucea în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
celelalte gânduri erau complementare, accidentale, derivate. Da, recunoșteam că a fi bărbat însemna să te gândești neîncetat la femei, că bărbatul nu era altceva decât un visător de femei! Și că asta deveneam... Printr-un capriciu comic, pagina de ziar, alunecând pe covor, se întorsese. Am luat-o de jos și atunci, pe dos, le-am zărit pe cele trei femei de la începutul secolului. Nu le mai văzusem niciodată, considerând reversul acelei tăieturi din ziar ca și inexistent. Întâlnirea aceea neprevăzută
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
mi se înmuiau. Iar inima mea, lipită strins de metalul ruginit, făcea să vibreze toată barca cu ecourile ei profunde, gâfâite. Un nou șir de valuri a scuturat barca. Marginea șalupei redevenea verticală și, lipsit de agilitatea mea de șopârlă, alunecam spre primul hublou. Femeia în bluză albă dădea mașinal din cap, examinându-și mâinile. Am văzut-o zgâriindu-și o unghie cu alta ca să-și dea jos stratul de ojă... Pașii lor au răsunat în sens invers de data aceasta
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
așteptat. Fără să mă privească, a început să sară dintr-o barcă într-alta. Fugea de acolo - cu grația sperioasă a unei balerine după o ieșire la rampă. Urmăream fuga aceea săltată, cu respirația tăiată. În orice moment, putea să alunece pe lemnul ud, să fie trădată de o pasarelă dezagregată, să se scufunde între două bărci, ale căror margini s-ar fi apropiat la loc deasupra capului ei. Intensitatea privirii mele o ținea să nu cadă în acrobația ei prin
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
al unei alei largi care se întindea dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul grilajului de la
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
insistent persoanele care intrau și ieșeau. „Ar fi mai ușor, m-am gândit eu brusc, să le explic unor marțieni ceea ce simt eu decât celor trei...” Am deschis pachetul în metrou. O carte de vizită a lui Alex Bond a alunecat jos. Erau câteva cuvinte de condoleanțe, scuze (Taiwan, Canada...) pentru că nu-mi putuse înmâna personal pachetul. Dar, mai ales, data morții Charlottei. Nouă septembrie anul trecut! Nu mai urmăream succesiunea stațiilor, revenindu-mi în fire numai la capătul liniei. Septembrie
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
puțin valabilă, ci de a pune în evidență, în ciuda numeroaselor interferențe, trăsăturile fundamentale existente în mod obiectiv. Trăsăturile accentuate sunt mult mai puțin numeroase decât cele ce prezintă variații, este vorba tocmai de acele însușiri care manifestă tendința de a aluneca spre anormal. Nu este cu totul lipsit de ele nici acel om care nu iese din limitele mediei. Câte ceva din trăsăturile omenești, isterice, sau paranoide există în fiecare om, dar atunci când există într-un grad redus, acestea nu apar în
PSIHOLOGIA MEDICALĂ: COORDONATE APLICATIVE by Viorel ARMAŞU, Iuliana ZAVADOVSCHI () [Corola-publishinghouse/Science/100959_a_102251]
-
copii? de ce dă foc satelor? Nu se pot apuca năvălitorii de munca pământului, să nu mai fie spaimă pentru țara Moldovei? Întrebându-l, Ștefăniță Își limpezea, de fapt, primejdia tătarilor și necazurile oamenilor. Își strânse pumnii. În lungul obrazului Îi aluneca o lacrimă, Întâia lacrimă de ciudă. Văzuse cu ochii lui sate arzând și carele Moldovei În pribegie. Văzuse corbi zburând spre stârvurile oamenilor. Zărise și tătari, pe un deal, departe, și-n urma lor cerul era Înroșit de focuri. Asta
Istoria românilor prin legende şi povestiri istorice by Maria Buciumaş, Neculai Buciumaş () [Corola-publishinghouse/Science/1126_a_1952]
-
să-ți spun că te iubesc, Că de drag ce-mi ești, copile, Eu din ochi te prăpădesc. (ONDINA și-a lăsat visătoare capul pe spate pe umărul lui DELFIN, care o sărută ) {EminescuOpVIII 283} REGELE SOMN A mării unde-albastre alunecă-nspumate Și fulgeră-n cadență... O, dulce voluptate A nopții[lor]... Acuma văd luntrea de departe Cum cu-a ei plisc în brazde pe unde le împarte. Călugăru-i.... În manta-i înfășurat visează, Al valurilor zgomot țâșnind îl salutează Și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
dureros Și ochiul lui la nouri țintește-ntunecos... Pe buze-i trece-un zâmbet ascet, slăbit, amar... Ah! trebuie să aibă un dor făr' de hotar! De ar sosi odată bătrânul meu steleri S-esplice înțelesul acestei arătări. A mării unde-albastre alunecă-nspumate... Pare că văd o luntre... Da, da! o văd departe, Din insule bogate cu mari grădini de laur Sfâșiind apa iese o luntre scrisă cu-aur Și lebede-argintoase, aripele-ntinzînd, Se-nhamă lin la dânsa ș-o trag încet, cântând
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
active de pe filamentele de actină, permițând fixarea capului polar al miozinei. Prin activarea ATP-azei miozinice se modifică încărcarea capului polar care, atras de corpul filamentului de miozină, determină flexia punții transversale spre interiorul discului intunecat. Actina antrenată în această mișcare alunecă spre mijlocul sarcomerului, care astfel se va scurta (mecanism glisant). Desfacerea punții transversale duce la revenirea în poziție perpendiculară pe direcția filamentului de miozină, refăcând o nouă legătură cu locusul următor de pe actină. Procesul încetează și are loc relaxarea fibrei
FIZIOLOGIE UMANA CELULA SI MEDIUL INTERN by Dragomir Nicolae Serban Ionela Lăcrămioara Serban Walther Bild () [Corola-publishinghouse/Science/1307_a_2105]
-
întregei opere de arte, care se mișcă în jurul împăcări celor două antiteze, a idealității unilaterale pe de-o parte, a realității raționale pe de alta. Aceste esemple pot să arate însemnătatea concepțiunii ideale într-o sferă în care simțirea nemijlocită alunecă adesea [astfel] încît în reprezentantul rece și rațional a unor interese îndreptățite ea nu vede decât oameni cu inima aspră și care râd de entuziasmul cel mai fierbinte. Așadar conceperea ideală a unui caracter consistă în facultatea de-a vedea
Opere 14 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295592_a_296921]
-
astfel iubirea de arginți, și toate celelalte care formează lanțul fărădelegilor; dacă pătimașul nu-și poate satisface aceste plăceri se mânie, apoi se întristează, etc. Părinții neptici, referindu-se la păcatele recidive, spun că sunt unii care, în nădejdea pocăinței, alunecă a doua oară, umblând astfel cu Dumnezeu cu viclenie. Pe aceștia însă îi prinde moartea și nu mai ajung timpul nădăjduit de ei, ca să împlinească faptele virtuții<footnote Sf. Isaac Sirul, op.cit., cuv. 60, în Filocalia, vol. X, p. 311
Ispitele şi păcatele în învăţătura Părinţilor filocalici by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/148_a_262]
-
Conferenței din Londra și această din urmă discută poate până și mijloacele coercitive pentru a aduce la îndeplinire deciziunile ei, faptele confirmă acuzările multiple ale opozițiunii și se dovedește că nu numai guvernul a compromis cestiunea prin făgăduielele ce-au alunecat a le face Austro-Ungariei, ci a fost peste aceasta de cea mai învederată rea credință față cu opoziția când la toate descoperirile ce se făceau ni se răspundea că inventăm și că combatem numai din ambiție și ură. Precum o
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
anteproiect daca "L'Independance roumaine" n-ar 254 {EminescuOpXIII 255} fi avut ocazia să și-l procure. Deputați ca Dimitrie Brătianu, ca Chițu, nu știau absolut nimic despre aceasta. Ei înșiși au fost uimiți de graba fatală cu care guvernul alunecase pe clina concesiunilor și d-lui Dumitru Brătianu îndeosebi ușurința - ca să nu zicem mai mult - a politicei esterioare a guvernului i-a deschis ochii, de s-a spăimântat de abisul înaintea căruia stăteam. A trebuit acest eveniment de înspăimîntătoare gravitate
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pare de prisos aci; ceea ce s-a tipărit nu se poate face netipărit; ceea ce s-a făcut nu se face nefăcut; c-un cuvînt: "Boul de coarne, omul de limbă". Dar fost-a intenția guvernului bună sau lăudabilă când a alunecat a face acele făgăduinți cari compromiteau cestiunea și ne răpeau încrederea puterilor apusene? Ce să zicem? Suntem siguri că "Romînul" ar pune mîna-n foc pentru a jura că intenția a fost cea mai bună. Iadul - zice Dante - e pavat cu
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a spune că Franța, Rusia, Anglia - toate puterile c-un cuvânt - n-au avut decât să afle scopul acelei călătorii, precum să și vază promisiunile făcute, pentru a se dezinteresa cu totul în cestiunea Dunării și a lăsa România să alunece pe clina ce i-o crease duplicitatea guvernului ei. Prin acel act d. Brătianu a pierdut încrederea a cinci cel puțin din șapte puteri. Dar d-sa se supără. Urmează discursul tronului, îmbrăcat de sus până jos în zale și
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
pe M. Sa Regele. Mai mult încă. În fața tuturor, M. Sa Regele a binevoit a strânge mâna acelui onorabil... orator. Astfel, când guvernul este inter pocula și e vorba să s-arunce praf în ochii lumii, lasă cu bucurie s' alunece vorbe nesocotite și provocări ridicule; dar când s-a risipit și fumul gloriei și fumul vinului, când guvernul se regăsește față-n față cu varga ridicată a legațiunii imperiale, atunci, se 'nțelege, prin comunicate umilisime și impuse, caută a retracta
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
reticulate. Oksana cârmi brusc, încercînd să evite un alt atac, dar manevra ei nu făcu decât să îndrepte mica ambarcațiune spre un grup de trei meduze reticulate care se apropiau cu viteză spre ei, din cealaltă parte. Durdrin aproape că alunecă peste bord și, dacă nu ar fi fost vigoarea extraordinară a Oksanei, care-l prinse cu o mână, probabil că ar fi căzut în apă. - Ce naiba le-a cășunat? Mă plimb pe apele astea de zece ani și abia dacă
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
omorât un semen! Xtyn încuviință din cap în tăcere. - Și doresc să știu ce înseamnă lucrul ăsta. De ce târăști tribul nostru în cea mai abjectă dintre toate cele ce pot exista: violența împotriva altor oameni...? Xtyn își lăsă mantia să alunece în neorânduială, fluturând pe buze un zâmbet pricinuit de senzația bizară a coloniei de ciuperci din veșmânt care reacționa zgomotos în felul ei la o asemenea poruncă neașteptată. - Nu mă veți putea sili să vă explic evidența, rosti calm Xtyn
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
imediat premergătoare trezirii la conștiința adevărată, petrecute sub supravegherea lui Barna. Pe un ton liniștit, Oksana răspunsese la cele mai obscure întrebări privind amintirile din viața de pe Pământ a colonelului Johansson. Fără ca vreunul din ei să-și dea seama, discuția alunecase apoi spre crezul ciudat împărtășit de Oksana, care era convinsă că salvarea pe termen lung a clonelor nu poate veni decât din îmbogățirea zestrei genetice a celor care împărtășesc idealurile lor. Deși mai era o soluție... Ca și cum i-ar fi
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
privirea din podea. - Asta ce vrea să însemne? șuieră cealaltă femeie. - Nu asculți, nu pricepi sau nu vrei. Ți-am spus că violența fizică e ultima dintre opțiunile mele. Asta nu înseamnă însă că sunt neajutorată. Oksana simțea că discuția alunecă pe o pantă nedorită, încercă să zâmbească și spuse: - Și tu faci aceeași greșeală. Nu te îndoiești că știi care-mi sunt motivele. - Ceea ce spun și ceea ce știu sunt lucruri pe care tu nu le poți judeca, îi întoarse zâmbetul
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]