6,661 matches
-
te retragi cît mai repede la umbra vreunei terase sau pur și simplu să te Întorci În casă, unde ventilatorul pe care l-ai ținut ascuns trei sferturi din an, devine unul dintre obiectele cele mai apreciate. Fiind orele după amiezii, cînd mare parte dintre oameni fie se odihnesc, fie se relaxează pe nisipul fierbinte al vreunei plaje sau se răcoresc la ștranduri, cu toate că străzile mai puțin Înțesate de trecători mă Îmbiau să-mi prelungesc plimbarea, simțeam totuși că parcă mă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
și de un timp În care să rumegăm În minte cele discutate. Așa că, te aștept cu plăcere cînd vei simți nevoia să continuăm. E la fel pentru toți, dar fiecare simte altfel Am mai spus că Dragoș știa că după amiaza Îmi place să mă retrag În parc, pe o bancă mai lăturalnică, pentru a evita să mă Întîlnesc cu cineva, nu pentru că aș fi vreun ursuz, ci ca să mă pot gîndi În tihnă la ale mele. L-am văzut căutîndu-mă
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
după ce ai să «rumegi» bine cele ce-am discutat, ai să știi sigur dacă și cînd va veni vremea să te Însori. Viața-i complicat de simplă! CÎnd m-a sunat să mă anunțe că voia să ne Întîlnim după amiază, fără să-mi spună nimic altceva, mă așteptam să aflu că Dragoș se hotărîse probabil să facă pasul către oficializarea vieții În doi. A zîmbit cînd i-am dezvăluit bănuiala mea: Se pare că tu te-ai gîndit mai mult
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]
-
nu ar fi avut temei legal, știa bine, să-l judece În vreun fel, nu era singurul Într-o asemenea situație, și, poate, numai În mintea lui izbucnise, pe neașteptate, peste vreme, totul. Tocmai trebuia să le vorbească În după amiaza aceea studenților despre Familia În clasa de mijloc, era primul capitol dintr-un curs despre moralitatea părinților, un curs special, introdus chiar la insistențele lui În programă: erau vremuri neprielnice pentru cuplurile bărbat-femeie, alte legături, bărbat-bărbat, femeie-femeie, veneau acum să
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
iar prăpădul i-ar fi ajuns, deopotrivă, și pe cuvioși, și pe destrăbălați ; se putea vorbi În toate felurile despre Amsterdam, știa bine Thomas. Acolo trebuia să meargă mai Întîi. A hotărît să plece chiar a doua zi, joi, după amiază. Vroia să revină luni, marți cel tîrziu. Nu trebuia să dea prea multe explicații Antoniei, iar Ingrid avea să fie, zilele acelea, pe undeva prin Thailanda. În seara zilei următoare, ajuns În Amsterdam, a cumpărat o cartelă de telefon; nu
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
dincolo de ipotetice cicluri cosmice ce nu i dădeau pace. Pentru că, atunci, peste miriade de ani, după fiecare Big-Bang, toți stricații și ticăloșii lumii ar fi putut să se reîntrupeze. Era tot mai neîndurătoare; dacă s-ar fi gîndit doar la amiaza În care Își pierduse fecioria, demult, nesilită de nimeni: o apucase un tremur, atunci, În pădure, În brațele iubitului din vremea aceea, și el aproape un copil. Nimeni n-ar fi putut să-i mai oprească În clipa aceea, Îi
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
profetic, doar scotea În relief, mărind, tot ceea ce trebuia corectat, astupat cu pulberi sau creme, ascuns. Nici măcar un foc grecesc nu ar fi putut Antonia să aprindă cu oglinjoara ei, ba da, asta s-ar fi putut, Întorcînd lumina soarelui amiezii, Într-o zi de vară, spre un puț de petrol, pînă cînd acesta se aprindea, pîrjolul Întinzîndu-se apoi la altul, după care, dus de vînt, cuprindea o rafinărie, pe urmă un oraș, o cazarmă, un depozit de armament, mai multe
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
nu sunt probleme... - Mă bucur sincer... Sunteți departe? Doream să discutăm ceva... - Nu, nu! Acum nu se poate. Trebuie să o duc pe mama acasă. Eu mă întorc la facultate, am cursuri... - Nici eu nu puteam acum... Nici până după amiază, dar seara, abia după ora șapte cred că aș putea... După șapte... , da! Eu termin la șase, așa că...Așa că..., te pot suna eu! Stabilim atunci, te rog! - Da, sigur că da... La revedere! - Mulțumesc! La revedere! Satisfăcut de datele și
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
în care conducea soția, practic, în mintea mea, eu luam virajele împreună cu ea, acceleram și frînam, participam, chiar așa imobil, la fiecare decizie. afară era încă lumină, acea lumină de dinainte de căderea serii, să fi fost poate ora patru după amiază. La un moment dat, ne-am apropiat de un sens giratoriu, un sens giratoriu aflat de fapt nu departe de locuința noastră, un loc extrem de familiar. Cel puțin patru sau cinci străzi plecau ca niște raze din acel punct, iar
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
dimineața. Ouăle și pasca sunt așezate în Biserică pentru a fi sfințite. Ouăle sfințite sunt luate acasă pentru că ele sunt cele care se consumă prima dată. Lumina Învierii este adusă în casă, aceasta aducând noroc în viața fiecăruia. Duminică după amiază bătrânii satului împreună cu copiii se adună la cimitir, punând pe mormintele rudelor sau ale cunoștințelor ouă și pască. Ceilalți tineri feciori, umblă din casă în casă însoțiți de o fanfară lăutărească, făcând o horă în curtea fiecărui gospodar. Ei sunt
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE PAŞTE ÎN MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by Bianca Cărăuşu () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2080]
-
mele vei deschide, și gura mea vavesti lauda Ta!" Și numaidecât bău țuica. Părintele, scuturîndu-și fărămi-turile de pâine de pe antereu și privind la ceas, găsi că e vremea să plece: - Să ne sculăm, cuvioase, să mergem, că s-a făcut amiază. Domnul să binecuvânteze această casă. Moș Costache, foarte serios, întrebă: - Și sufletul vede și aude ca și în viață? - Of, Doamne, zise părintele, silindu-se să scape depreciziuni compromițătoare, acestea sunt taine înfricoșătoare, de care nu se cade să ne
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
se adresează pronunțând Goliath. Pe unii, doamna Chintal îi înghesuie, de ceilalți, aceeași năbădăioasă doamnă se lasă înghesuită. În chip inevitabil, după numai trei zile, Ulpiu devine Viorelul preferat. Lucrul încetează, uneltele sânt părăsite de fiecare dată când, în toiul amiezii, stăpâna apare și se apropie cu pași legănători de Viorel. 168 DANIEL BĂNULESCU Înfiorător pare faptul că este și galeșă. Femeie de bună condiție, odraslă de extracție dovedit aristocrată, sporovăiește cu el, presară un pic de conversație spirituală și, deodată
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
leșine. - HAI SĂ FACEM TRANSPIRAȚIE!!... mai desluși Doru vocea, pârâind de căldură și de pedagogie literară, aparținând madamei Nicolici. Și cam cu asta se ocupase dumnealui în cele două săptămâni ale mijlocului lunii aprilie. Diminețile le dormea, deșteptîndu-se, hăt, către amiază. Către seară, se înscria pe lungul său drum către liceu. Iar noaptea trăia poezii. Cu ai IF-ului (neținîndu-l în socoteală pe Sucu), împlinind consemnele, nu se mai văzuse. Nu scrisese cărți poștale, nu primise telefoane, nu pusese nici măcar mâna
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
atât de nemulțumit? - "Sînt convins că adâncul sufletului tău cunoaște răspunsul. Ce mai mă întrebi? Consultă-ți străfundurile sufletului. Ele cunosc răspunsul." - Poate că da, poate că nu... Mărturisește-mi-l și tu. - "...Pe terasa noastră, am debarcat azi după amiază direct dintr-o ședință. Am fost convocat în acea ședință de către câțiva dintre cei mai simandicoși conducători de pe aici... Au expediat după mine letica imperială... Am fost tratat ca un prinț. În sala împăraților Persiei am fost primit cu cea
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
niște cârpe plămânii, de fum de țigaretă Snagov. 395 CEI ȘAPTE REGI AI ORAȘULUI BUCUREȘTI staționă, pentru mai mult timp, pe cerul patriei, vibrând din miile de frânghii nevăzute, întocmai ca un zeppelin. Prima repriză de staționare se petrecu la amiază, la 12 fără 5, (45 de minute, minut cu minut), atunci când Bucureștiului i se auziră clar scrâșnetele frânelor, iar Biblia rămase desfăcută, precum jumătățile unui pepene, la paginile 1026, 1027. Unde, la Evanghelia după Ioan, capitolul 3, versetul 16, însemnat
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
-o grupa, renunțase la orice! Era dezamăgit, dezorientat, așa cum fusese toată viața în fața ei. A rămas pe loc urmărind-o până s-au pierdut în mulțimea de pe trotuar. Privea părul ei castaniu deschis cum se îndepărta, luminat de soarele amiezii. Numai părul ei îl zărea pregnant printre ceilalți trecători și îi venea greu să-și continue drumul. În orice caz, perechea nu-și mai balansa mâinile iar curând i-a pierdut în mulțimea de pe bulevard. Discutau aprins, posibil nimicuri iar
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
lui era tipul dobrogeanului descurcăreț și simpatic. Se gândea adesea că tatăl său tot dobrogean însă ce diferență exista între ei și totuși ce prieteni buni erau ! Repetau această scenă simplă a unor oameni simpli, din acea vară sufocantă după amiaza, la încheierea lucrului, aproape zilnic. Se simțeau în acord, munceau din greu și în timpul liber petreceau, beau câte o bere în sufrageria lui Paul care încerca să- și necăjească soția în glumă. Se lăuda cu drăguțele lui de pe vremea când
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
mecanic. Era de obicei la cârciuma din Greci. Executam tasarea pământului prin mers înainte și înapoi cât aveam chef la 11 mâncam ceva, la 2 p.m. plecarea de pe șantier, la 2,30 p.m, masa de prânz și după amiaza program de voie, adică plajă și baie, dezbrăcați, într-o balastieră de pe Dâmbovița, la marginea satului. După pauza de la ora 11 împreună cu Țiganul mergeam în satul vecin, de peste autostradă, satul natal al Leanei Ceaușescu, Petrești, cu două bidoane după apă
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
au dat din ziua aceea mâncare ca lumea. Trecuse o săptămână și vorbim cu șeful punctului de lucru, un inginer de treabă îi spunem că ne-am plictisit, să ne dea drumul acasă. Ca să ne taie dorul de ducă, după amiază ne aduce vreo 15 bascule de pământ vegetal. Trebuia împrăștiat pe taluz, și ne spune a doua zi zâmbind: - Dacă le terminați, nu aveți nicio problemă, plecați acasă! Bucurie mare pe noi; ne apucăm cu toții de treabă însă nu mergea
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
erau pricopsiți, aveau case la țară, locuri de arat și animale. Vacile dădeau câte douăzeci de litri de lapte pe zi, pe puțin. Veneau cu el la București, nu era departe. Dacă plecau la trei noaptea dintr-acolo, pe la începutul amiezii ridicau drumul de bârne al camioanelor. După ce se însuflețeau cu rachiu, străbăteau Grivita în goană, bătând burțile cailor, și se opreau pe la casele oamenilor cu stare, deșertau bidoanele, ascundeau banii în chimirele late de piele și până la căderea serii erau
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
își înfigea cârpa în brâu și aștepta mușteriii. Pe copii îi lua cu huideo, să nu-i strice ceva. În lunea aia bătea vântul pe cimentul lui. Frații beau la umbră în prăvălie, nu se uitau afară. Era și de amiază, să fi fost douăsprezece. Muierile făcuseră scurtă la gât privind spre Filantropia. Baba Marghioala 173 ostenise. Se lăsase pe vine, ciucită toată, cu mâinile în poale. Nu mai spunea nimic. Își strânsese broboada în jurul gâtului să nu răcească și-și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Vara așternea pe jos 251 buruieni uscate și asculta cum se rostogoleau de sus bulgării mari de pământ. Îi țiuiau urechile de atâta liniște. Parcă stătea într-o apă. Dimineața bătea soarele și iarba se usca foșnind lingă ea. După amiază, umbra malului din fată creștea amenințător și parcă i se făcea frică. De la rampă picura mirosul gunoaielor încinse. Prin iunie înfloreau mărăcinii. Buruiana avea o tulpină lemnoasă, verzuie. Făcea la cap o gogoașă roșie, plină de spini, care se umfla
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
au murit... - Nu mai spune! se mira cealaltă, de parcă-și aducea aminte c-o mai întrebase anul trecut tot așa, dar ea uitase. • Deschidea poarta, pășea biiinișor în țărâna ogrăzii și auzea cocoșii Marghioalei dând țipăt. Să fi fost la amiază când se întorceau muncitorii de la treburi și căscau ucenicii frizerului, pe scaune, afară, perpelindu-se în focul primăverii. Umbra babei, cât jumate curte. - Te lungiși, Chirițo! spunea Marghioala în dodii, ca și când ar fi lăsat-o să înțeleagă că din pricina vremii
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
cap, să nu dau socoteală. Și unde mi s-au așezat pe capul negustorilor! întîi au răscolit Filantropia. Au spart obloanele la Tarapana, au cărat marfa cu un camion tocmit. Pe urmă au trecut la jaful Griviței. Intrau ziua-n amiaza mare peste negustori și le puneau cuțitele în piept: -Banii! O învățaseră și pe Didina. O luau cu ei în spargeri, să țină șestul. Se strecurau în prăvălii pe care încă nu le jefuiseră: baloturi de bumbac,- haine de gata
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
spiritului... Cine ar avea cuvinte pentru imposibilitatea de a nu ști totul? Și câte clipe numeri în viață de fericire sfâșietoare a cunoștinței? Nici un văl nu mai ascunde nici un lucru. - Dar să ne întoarcem la taine ca să putem respira... De ce amiezele au mai multă obiectivitate decât înserările? De ce amurgul e interior și belșugul de lumină rămâne în afară, în el însuși? ...Orice-i sugestie de sfârșit reprezintă un plus de subiectivitate. Viața ca atare nu se petrece în inimă. Numai moartea
Amurgul gânduri by Emil Cioran [Corola-publishinghouse/Imaginative/295576_a_296905]