4,162 matches
-
configurație, cu legi de organizare proprii, însă fără multe elemente în comun. În comentariul anterior, dimpotrivă, am propus să relativizăm granița rigidă dintre realitate și imaginar și, plecând de la o platformă (inter)disciplinară cu mult mai generoasă (care să integreze antropologia și sociologia), să trasăm o altă hartă conceptuală, sub forma metaforică a două bazine ce comunică permanent. Am renunțat la a vorbi despre mental în relație cu realitatea, pentru că el este mai curând o funcție a intelectului uman și nu
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
El caută în textele istorice și de filosofie doar imaginile sau motivele mitologice ce alcătuiesc un limbaj mito-poetic, considerat mai interesant decât ideologicul sau simbolicul (la care renunțase, de altfel, și Le Goff). Calea metodologică recomandată de Walter duce către antropologie literară, traversând, pentru a colecta concepte viabile pentru obiectul de studiu, istoria religiilor (Mircea Eliade), istoria formelor sociale și mitografia comparatistă (Georges Dumézil), antropologia structurală (Claude Lévi-Strauss și Gilbert Durand). Categoriile cu care operează imaginația colectivă sunt în primul rând
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
simbolicul (la care renunțase, de altfel, și Le Goff). Calea metodologică recomandată de Walter duce către antropologie literară, traversând, pentru a colecta concepte viabile pentru obiectul de studiu, istoria religiilor (Mircea Eliade), istoria formelor sociale și mitografia comparatistă (Georges Dumézil), antropologia structurală (Claude Lévi-Strauss și Gilbert Durand). Categoriile cu care operează imaginația colectivă sunt în primul rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și semnul. Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru studiul manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o sumă de reflexe combinate într-o a doua
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
a imaginarului pune în lumină factorul antropologic care o și determină (dihotomia feminin-masculin - modelul durand-ian de lectură opozitivă a spațiului, completat de viziunea lui Zumthor și de cea a lui Le Goff asupra timpului), dar și relațiile care interesează direct antropologia puterii (stăpân-supus, putere laică-putere religioasă, putere publică-putere privată). La fiecare nivel (tipologiile masculine și feminine, respectiv structurile spațiu-timp pentru planul terestru și pentru lumile fantastice) rezultă "module" determinate de un ritm binar, prin afirmarea și negarea valorilor. Ele includ modelele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
de la oikonomia creștină la familie. Așa cum domnul pământean este supusul și reprezentantul celui celest, tot astfel boierul îl slujește pe voievod și femeia pe bărbatul său, după aceleași coduri ale stăpânirii. [Interesant este că avem de-a face cu o antropologie inversată în acest ev mediu misogin, pentru că, deși maternitatea rezidă, în imaginar, în regimul fundamental al matricialului - în care intră și terra mater, și simbolistica spațiului familial -, mama și soția sunt doar "obiecte" ale unui contract social, în timp ce pământul (indiferent
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și mame îi revine și datoria educării moștenitorilor, pe lângă veghea asupra treburilor casei, deși este stăpâna mitică a focului și simbolul creației, ea rămâne sortită spațiilor închise, care se dovedesc a fi nu doar formele protectoare ale ciclicității (cum interpretează antropologia). Stăpână a interiorului, dar "condamnată" ca fiind singura vinovată de păcatul primordial, femeia medievală este întruchiparea vieții domestice și a cotidianului, tutelate de morala bisericii. Pentru că asupra ființei ei este proiectată dorința, dar și amintirea gestului interzis, întreaga existență îi
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acum, în legătură cu istoria textului vechi. În al doilea rând, s-a adăugat mai târziu o curiozitate care l-a împins către reașezarea fișelor de lectură, făcute sârguincios încă de la început, și către interpretări ce puneau demersul istoric în relație cu antropologia, istoria ideilor, istoria mentalităților, imagologia, imaginarul colectiv. Les éclat O breșă, însă, care riscă acum să se reînchidă, din mai multe motive. În primul rând, s-ar impune − ceea ce profesorul Mazilu nu a căutat să facă −, o redefinire a "textului
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
chrétien. Paris: PUF, 1972. Piccini, Gabriella. I mille anni del Medioevo. Milano: Mondadori, 1999. Pippidi, Andrei. Tradiția politică bizantină în țările române în secolele XVI-XVIII. București: Corint, 2001. Platon, Al.-Florin. Societate și mentalități în Europa medievală. O introducere în antropologia istorică. Iași: Ed. Universității "Al.I. Cuza", 2000. Podlaca, Wladyslaw și Grigore Nandriș. Umanismul picturii murale post-bizantine. București: Meridiane, 1985. [1912] [1970] Pop, Ioan-Aurel. Națiunea română medievală. Solidarități etnice românești în secolele XIII-XVI. București: Ed. Enciclopedică, 1998. Porumb, Marius. Dicționar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sine. Încercări noi de ideologie polifonică. La Editura Institutul European au mai apărut: Proiectele filosofiei kantiene; Cetatea sub blocada ideii. Schiță fenomenologică a istoriei gândirii politice; Filosofie românească interbelică. Perspectivă fenomenologică (ed. a II-a); Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană (ed. a II-a). Viorel Cernica, Judecată și timp. Fenomenologia judicativului (c) 2013 Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com.; www.euroinst.ro
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
a fi semnificative, raportat la tema principală a lucrării de față, referitoare la genealogia dictaturii judicativului: a) reconstrucțiile științei logicii, fiindcă ele vizează în mod explicit limitele logos-ului formal, evitând, în măsura în care vizează aceste limite, excesele formaliste și "analitice"; b) antropologiile teologice, fiindcă acestea, deși acceptă, încă din premise, formule "onto-teo-logice" predeterminate, mizează, chiar de la nivelul limbajului, pe șansa de a rosti după logos-ul întreg, evitând, tocmai în măsura în care rostesc astfel, capcana ideologiei (a celei religioase, în primul rând), dar, filosofic
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nimicul. Proiectul fenomenologic concept și aplicații, în strânsă legătură cu cele din Situațiile existențiale și în orizontul aplicativ al Fenomenologiei situațiilor existențiale (din Exerciții fenomenologice asupra filosofiei românești interbelice / Filosofia românească interbelică. Perspectivă fenomenologică), nu va fi îngăduitoare cu glumele antropologiei moderne, după care omul se-nțelege, și "eu" reprezintă un "animal" înzestrat cu o bună vedere a "lucrurilor înseși". 5. Luare la cunoștință formală despre gândirea-positum și gândirea- fenomen A ști de ce știi ceea ce știi: iată idealul care structurează filosofia
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ocupă centrul (locul de constituire fenomenală de sine și a lumii). Însuși existențialul de Dasein-ul indică o asemenea reorizontalizare a ființării; de aici necoincidența dintre acesta și om (esența omului, condiția umană, omul individual sau general etc., cu care lucrează antropologia); și, desigur, greșeala pe care o comit cei care, crezând că interpretează "teoria" lui Heidegger, identifică, totuși, Dasein-ul cu omul (sau cu altă instanță "antropologică" dintre cele amintite). Tocmai din astfel de motive, analitica existențială nu mai apare ca un
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
îl caută, am putea spune, în sensul de a-l recupera nu doar obiectual, ci propriu-zis operațional, pentru că, de fapt, l-a avut de la bun început, fără să-l fi păstrat ca atare. Toate scenariile "dialectice" din metafizică, ontologie, cosmologie, antropologie, epistemologie etc. lucrează cu transcendentul; acesta nu doar păstrează un sens judicativ în astfel de scenarii, ci constituie ținta oricărui discurs din orizontul precizat. Dar transcendentul acesta, potrivit reducției judicative, este chiar "transcendentul imanent" despre care vorbește Husserl. În contextul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
cu toate angajamentele sale (firesc, ontologice) prin reorizontalizarea tematică a mijlocirii înseși, adică prin distrugerea polilor, ființa și ființarea, în fapt prin trecerea lor în condiția de elemente ale unei unități originare foarte semnificative "temporal", cum ar fi persoana în antropologia lui Max Scheler sau în "onto-teo-logia" lui Zizioulas sau în cea a lui Yannaras.225 Deloc întâmplător, date fiind regulile stricte ale dictaturii judicativului, tocmai scenariile despre în-ființare, care trec în nelimitație cele două tipuri de mijlociri (categorială și direct
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
Northwestern University Press, 2009. Schifirneț, Constantin, Formele fără fond. Un brand românesc, Editura Comunicare.ro, București, 2007. Schmitt, Richard, "Husserl's Transcendental-Phenomenological Reduction", în Philosophy and Phenomenological Research, Vol. 20, No. 2 (Dec., 1959); http://uk.jstor.org/. Scrima, André, Antropologia apofatică, Editura Humanitas, București, 2005. Smith, Robin, "Aristotle's Logic", în The Stanford Encyclopedia of Philosophy (Fall 2011 Edition), Edward N. Zalta (ed.); http://plato.stanford.edu/archives/fall2011/. Stăniloae, Dumitru, Teologia dogmatică ortodoxă, Editura Institutului Biblic și de misiune
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
originar al filozofiei, Radu Gabriel Pârvu • Dreptate distributivă și sănătate în filosofia contemporană, Loredana Huzum • Estetica pragmatistă. Arta în stare vie, Richard M. Shusterman • Judecată și timp. Fenomenologia judicativului, Viorel Cernica • Filosofia artei, Florence Begel • Filosofia umanului. Personalism energetic și antropologie kantiană, Viorel Cernica • Filosofie românească interbelică, Viorel Cernica • Formele elementare ale dialecticii, Jean Piaget • Immanuel Kant. Poezie și cunoaștere, Vasilica Cotofleac • Introducere în filosofia minții, Teodor Negru • Înțelegerea filosofiei, Yves Cattin • Jean Calvin. Providența, predestinarea și estetica simbolului religios, Mihai
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
vârsta pietrei și de la începutul vârstei metalelor pe teritoriul R.P.R., în Omagiu C. Daicoviciu, 1960, pp. 415-429. 14. Necrasov M. și Cristescu M., Contribuție la studiul antropologic al scheletelor din complexul mormintelor cu ocru de la Holboca Iași, în Probleme de antropologie, III, 1957, pp. 73-147. 15. Necrasov O., Contribuție la studiul antropologic al scheletelor din complexul mormintelor cu ocru de la Brăilița, în SCIV, VIII, 1-4, 1957, pp. 75-88. 16. Necrasov O., Études anthropologiques des squelettes, în Analele științifice ale Universității din
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
redacțional (C. I. Parhon) și al secretarului de redacție (L. Ballif). Cu toate greutățile materiale, revista și-a menținut tot timpul un echilibru structural, din numărul total de articole, peste 1.000 de lucrări având tematică neuro-pshio-endocrinologia, psihopatologia, elemente de antropologie, fiziologie, chimie biologică etc., toate însă cotangente profilului de bază. Pe lângă colaboratorii permanenți ai Buletinului (C. I. Parhon, L. Ballif, C. H. Ballif, V. Mârza, soții Ornstein, Maria Briese, Zoe Caraman etc.), în paginile revistei au publicat recenzii, studii și
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
antropolgie, nr. 1, 1968, pp. 8, 9. 2 Olga Necrasov, V. Ursache, D. Botezatu și C. Ștefănescu, Studiul resturilor osoase din mormintele cimitirelor birituale de la Tabăra Moldovei și Săbăoani I (jud. Neamț) (sec. II-II e.n.), în Studii și cercetări de antropologie nr. 1, 1969, p. 11. 3 Lucian Blaga, Trilogia culturii, Editura pentru Literatură Universală, București, 1969, pp. 119-132. 4 A. D. Xenopol, Istoria Românilor, Cap. I Timpurile anteromâne, p. 23. De observat că psihanaliza, sondând fondul psihologic primar, pleacă de la o
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă o anumită tendință sceptică față de arta muzicală, în sintonie cu o anumită antropologie de tip neoplatonic, acest lucru se datorează neîncrederii față de plăcerea sensibilă legată de audiția unei melodii frumoase. Am văzut în acest sens lupta interioară a Sf. Augustin, care, abia convertit, se temea să nu păcătuiască, delectându-se cu plăcerea urechilor
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
partid politic, învățământ, știință, familie). În fapt, analiza funcțională se centrează asupra relației dintre un fenomen social și sistemul din care face parte ca element sau pe care îl afectează din exterior. Schemele funcționale clasice, mai ales cele elaborate de antropologia culturală (care are în vedere cu precădere societățile arhaice, mai puțin diferențiate și mai integrate), tind să considere drept cadru unic de referință societatea globală, colectivitatea în ansamblul ei. O asemenea opțiune reprezintă însă o simplificare metodologică inacceptabilă. Societatea umană
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
și modelate în conformitate cu logica sa globală. Din acest motiv, pentru analiza societății globale este utilizat modelul funcțional de sistem: un sistem orientat spre finalități proprii, care se constituie „de sus în jos”. Funcționalismul clasic, atât în sociologie, cât și în antropologia socială și culturală (Malinowski, Radcliffe-Brown, Parsons), se caracterizează printr-o asemenea opțiune. Holismul afirmă primatul societății, ca sistem, asupra tuturor elementelor sale componente. Sistemul este activ, constitutiv, reglativ; elementele sunt constituite, reglate. Tot ceea ce se întâmplă într-o societate are
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
însă și el o mulțime de dificultăți. În primul rând, presupune existența unui nivel de organizare ca punct absolut de pornire a întregii organizări sociale. Colectivitățile arhaice păreau a fi un asemenea nivel. Nu întâmplător, holismul s-a dezvoltat în antropologia socială și culturală, interesată prioritar în analiza unor asemenea societăți. Pentru societățile moderne însă, presupoziția unui asemenea nivel absolut este nejustificată. Carear putea fi el? Statul-națiune, umanitatea în ansamblul ei, satul sau orașul, familia? Nici unul dintre aceste niveluri de organizare
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
3. Lawrence, P.R., Loresch, J.W. (1967), Organization and Environment, Harvard University Press, Boston. Lenin, V.I. (1966), „Materialism și empiriocriticism”, în Opere, vol. 18, Editura Politică, București. Lévi-Strauss, C. (1970), Gândirea sălbatică, Editura Științifică și Enciclopedică, București. Lévi-Strauss, C. (1978), Antropologia structurală, Editura Politică, București. Lewin, K. (1947a), „Group decision and social change”, în T.M. Newcomb, E.L. Hartley (ed.), Readings in Social Psychology, Holt, Reinehart and Winston, New York. Lewin, K. (1947b), „Frontiers in group dynamics: Concepts, method, and reality in social
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]