5,949 matches
-
notat mai sus, Sfântul Grigorie de Nyssa prezintă în această scriere acele evenimente din viața lui Moise, pe care le poate folosi ca interpretare a treptelor urcușului duhovnicesc. În centrul acestor evenimente sunt așezate două: descoperirea lui Dumnezeu în rugul aprins și urcușul lui Moise pe Muntele Sinai pentru a aduce Tablele Legii (aici a văzut cortul cel nefăcut de mână). Marele arhipăstor nyssean oferă un motiv exemplar pentru scrierile sale: el scrie datorită iubirii sale părintești pentru destinatarul scrierii sale
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
Moise pe muntele Domnului în partea a doua a cărții De vita Moysis este structurată în jurul a trei importante teofanii<footnote Miezul cărții este făcut cunoscut în prefață și apoi este desfășurat succesiv în cele trei teofanii ale lucrării: rugul aprins și cele două înălțări pe Sinai. Înțelesul rugului aprins este acela cum că Dumnezeu este singura realitate; prima înălțare pe Sinai semnifică faptul că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a vedea că El este întru totul de necunoscut, iar
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
cărții De vita Moysis este structurată în jurul a trei importante teofanii<footnote Miezul cărții este făcut cunoscut în prefață și apoi este desfășurat succesiv în cele trei teofanii ale lucrării: rugul aprins și cele două înălțări pe Sinai. Înțelesul rugului aprins este acela cum că Dumnezeu este singura realitate; prima înălțare pe Sinai semnifică faptul că a-L vedea pe Dumnezeu înseamnă a vedea că El este întru totul de necunoscut, iar cea de-a doua, că Dumnezeu este infinit, adică
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
din punct de vedere teologic, dar dinamică din punct de vedere spiritual; cf. C.W. Macleod, “Allegory and Mysticism in Origen and Gregory of Nyssa...”, p. 375. footnote>. Prima dintre acestea se concentrează pe descrierea întâlnirii lui Moise cu rugul aprins (Exod 3, 1-14), cu punctul său paroxistic în versetul 14, în revelarea lui Dumnezeu ca „Eu sunt Cel ce sunt” (în versiunea Septuagintei, Sfântul Grigorie ar fi utilizat „Eu sunt Cel care este”), care, practic, se traduce printr-o confesiune
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
1-2, p. 27. footnote>. Sfântul Grigorie accentuează, în numeroase ocazii, că lumina care naște întunericul este, într-un sens, lumină epistemologică. Observăm această relație atât în De vita Moysis, cât și în In Canticum canticorum. La prima teofanie a rugului aprins, adevărul strălucește deasupra noastră (ἐπιλάμπω) și iluminează (περιαυγάζω) ochii sufletului. Această lumină a adevărului împărtășește cunoașterea unui tip discursiv care se referă la misterul Fecioarei și care ne spune că aceea ce au ajuns simțurile să înțeleagă (καταλαμβάνω) și ceea ce
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
au ajuns simțurile să înțeleagă (καταλαμβάνω) și ceea ce mintea contemplă (διάνοια) nu reprezintă nimic comparativ cu natura divină<footnote Cardinalul Jean Daniélou face o interesantă observație, precizând că Sfântul Grigorie pare să fie primul care realizează o conexiune între rugul aprins și Sfânta Fecioară Maria; a se vedea De Vita Moysis II (SC), 21, n. 3; cf. Martin Laird, op. cit., p. 596. footnote>. Aceasta este o realizare discursivă privind limitele cunoașterii umane asupra lui Dumnezeu. Autorul precizează că textul ne învață
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
mai mult timp păstor. Retrăgându-se din lume (poate fi vorba și de o retragere a omului în pustiul inimii sale), după o vreme i se arată întâia lumină a credinței în Dumnezeul Cel Adevărat (revelarea lui Dumnezeu în rugul aprins). În această lumină cunoaște că Dumnezeu este un EU, deci o persoană, sau Persoana care are adevărata existență, aseitatea, și Creatorul tuturor celor care există („Eu sunt Cel ce sunt”). Astfel, omul nu vede în Dumnezeu o esență impersonală, una
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
78. footnote>, căci Dumnezeu ascuns în ființa Sa, menține un progres continuu în cunoaștere și în desăvârșire. Tot ceea ce se obține în căutarea lui Dumnezeu reprezintă doar începutul unei noi căutări; pe această linie, se citează exemplul lui Moise. Rugul aprins simbolizează întoarcerea sa de la o falsă credință la cea adevărată; stâlpul de nori reprezintă apropierea de Dumnezeu nevăzut, iar înălțarea spre Sinai, contemplarea invizibilității și incomprehensibilității divine. În viziunea Sfântului Grigorie, a vedea pe Dumnezeu (și utilizează aici din nou
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
on the Religious Philosophy of Gregory of Nyssa, tr. Mark Sebanc, Ignatius Press, San Francisco, 1995, p. 45. footnote>. În In Canticum canticorum, Sfântul Grigorie distinge cele trei căi mistice și le atașează câte un simbol veterotestamentar, astfel: 1. Rugul aprins - corespunde separării de rău și eroare; 2. Stâlpul de nor - corespunde „cunoașterii lucrurilor ascunse care, prin cele sensibile (fenomenale) conduce sufletele până la natura nevizibilă. Este ca un nor gros care întunecă tot vizibilul, dar care conduce sufletul și îl obișnuiește
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
firii lui Dumnezeu să fie mai presus de orice cunoaștere și înțelegere. Sfântul episcop nyssean face distincția între întunericul dinainte de cunoașterea cea dintâi a lui Dumnezeu și întunericul în care intră după înaintarea în lumina cunoașterii Lui, arătată în rugul aprins și în stâlpul de foc, și de aceea folosește pentru întunericul de la început termenul de beznă, iar pentru cel superior cunoașterii termenul de tenebre. Acest întuneric de dincolo de lumină nu înseamnă o lipsă a cunoștinței, ci o înaintare perpetuă în
Învăţătura Sfântului Grigorie de Nyssa despre întunericul luminos al prezenţei ascunse a lui Dumnezeu. Referire specială la cartea De vita Moysis. In: Din comorile Teologiei Părinților Capadocieni by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/151_a_441]
-
temă). În subcapitolul de față vom consemna una singură, fundamentală. Este vorba despre formarea limbii și a poporului romîn, în legătură cu care, din cauza lipsei de documente scrise pe o lungă perioadă de timp, s-au dus și se duc încă discuții aprinse. Vom consemna, după excelenta sinteză a problemei făcută de V. Frățilă, contribuția toponimiei la demonstrarea autohtoniei și continuității poporului romîn la nordul Dunării. Hidronimele (Dunăre, Mureș, Olt, Tisa, Timiș, Săsar, Someș, Criș, Ampoi, Strei, Horn, Bîrzava, Cerna, Nera, Năruja, Motru
101 nume de locuri by Ion Toma () [Corola-publishinghouse/Science/1350_a_2724]
-
4 ml/dl. O2 dizolvat contribuie cu 0,3 ml, dând un conținut total de oxigen de 10,7 ml/dl. Concentrația O2 în sânge (exprimată în ml O2 / dl sânge) este dată de formula: HbO2 are o culoare roșu aprins, iar Hb redusă este de culoare roșu închis; o saturație mică a oxigenului arterial produce cianoză (culoare cenușiu-albăstrie a pielii). Cianoza nu este un semn clinic absolut pentru saturație redusă cu O2 a sângelui arterial; recunoașterea sa depinde de multe
Fiziologie umană: funcțiile vegetative by Ionela Lăcrămioara Serban, Walther Bild, Dragomir Nicolae Serban () [Corola-publishinghouse/Science/1306_a_2286]
-
fiziologie în 8 volume, intitulat Elementa physiologiae (1766). Tot acum apar și primele date de fiziologie a respirației, în deplin acord cu constatarea mai veche a lui Leonardo da Vinci, că porumbelul plasat sub un clopot prevăzut cu o lumânare aprinsă trăiește atâta timp cât arde lumânarea, Lavoisier (1777) presupune că la baza funcțiilor vitale nu stau fenomene supranaturale, ci oxidații biologice cu participarea obligatorie a oxigenului. La scurt timp după ce Lavoisier atrage atenția asupra proceselor chimice ale respirației, Legallois (1812) descoperă centrii
Sistemul nervos vegetativ Anatomie, fiziologie, fiziopatologie by I. HAULICĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100988_a_102280]
-
un gust bizar, pe care obișnuința și imitarea îl întăresc făcându-l respectabil." În Eseul despre genul dramatic serios, Beaumarchais sfătuiește adoptarea unui "stil simplu, fără flori și ghirlande (...) singurul colorit care să-i fie (autorului) permis este limbajul viu, aprins, întretăiat, tumultuos și adevărat al pasiunilor, atât de îndepărtat de măsura, de cenzura și de afectarea rimei, pe care nicio grijă a Poetului nu le poate împiedica să fie zărite în dramă dacă ea este în versuri". 2.3.3
Marile teorii ale teatrului by MARIE-CLAUDE HUBERT () [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
blândă, senină, mănoasă și încropită, când ciocârlia se avântă și-și dă drumul, nebună, săltătoare, zglobie, pe aripele vântului ușuratic și zburdalnic, spre a arunca, către cerul albastru și limpede ca peruzeaua cea mai nestimată, ciripiturile ei argintii și călduroase, aprinse, fierbinți. Când luna măreață și plină, fără cea mai mică știrbitură, fără nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
profetic în prima replică a tragediei. Personajul sorescian nu-l mai așteaptă și nici nu-l mai slujește pe Godot, pentru că i se asimilează ("lumea e de-a dreapta și de-a stânga mea") și de aceea, ultima lumânare, propriul trup aprins ca un rug, este pentru "sufletul" său, și nu ca jertfă supremă pentru un Dumnezeu mort. După toate aparențele, cea de-a treia "tragedie ontologică" soresciană marchează desprinderea de problematica absurdului. Între alții, Edgar Papu nota categoric în "Vatra" (iunie
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
bizarele "fiziologii" urmuziene, angajează un transfer intertextual aluziv la seriile de "amici" din comediile sau din Momentele lui Caragiale. Ca și moftangiii acestuia, "eroii" lui Urmuz sunt inseparabili, urăsc singurătatea, "știu din toate câte nimic"38, se antrenează în discuții aprinse care degenerează în violențe, săvârșesc "infamii" sau se "învârtesc" în politică. Astfel, precizarea "Ismail nu umblă niciodată singur"39 trimite atât la imaginea nedespărțiților Lache și Mache, pe care chelnerul "îi trece pe o singură foaie a catastifului"40, ca
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
morale acestui proces (eventual în numele corectitudinii politice) este doar o capcană ideologică, inutilă în cel mai fericit caz, născătoare de animozități și neînțelegeri în cel mai rău. În acest sens, demersul lui Edward Said a iscat una dintre cele mai aprinse dezbateri a sfârșitului de mileniu. El afirma că Orientul, în accepțiunea curentă, este o creație a Europei occidentale, care l-a gândit ca o alteritate absolută, dar și ca sursă de spiritualitate, de completitudine, care ar fi putut ajuta Europa
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
reveniră pe lizieră. La Schitul din inima pădurii clopotele băteau rar, cu sunet adânc, la sfârșitul slujbei Sf. Liturghii a Bobotezei. Schimnicii se închinau și se împărtășeau cu Sf. Cuminecătură. Bătrâna moașă, ca o umbră se strecură, cu o lumânare aprinsă, și i-o puse în mâinile încrucișate pe piept. ...Din senin, în văzduh se descătușă o vijelie... o dezlănțuire de stihii, cum nu s-a mai văzut. Anton închise ochii strâns... strâns până la durere, scrâșnind din măsele să crape, înnăbușindu-și
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
săptămânile, lunile s-au scurs mai departe, călcând ca un tăvălug, nepăsător peste viața întregii lumi... A venit primăvara... Totul lucește verde... Totul reînvie... În aerul limpede e ceva subtil... ceva greu de înțeles. Cireșii în floare străluceau ca făclii aprinse. Cucul își trimitea chemarea de undeva, din fundul văii, o chemare asemănătoare, ori poate ecoul ei, răspundea din apropiere. Primăvara a venit cu zarzări și cireși înfloriți... Apoi, a înflorit liliacul, a înflorit și salcâmul... toate, toate după rânduiala lui
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
urmărindu-i toate mișcările feciorului său, de parcă i le număra. De afară, pătrunse un dondănit de oameni, molcom, din care se desprinse o chemare: „Antoane..., măi Antoane..!“ El a sărit ca fript de pe laiță, parcă ar fi călcat pe cărbuni aprinși, cu piciorul gol. Erau câțiva oameni din Șuletea, leat cu el, cu care vorbise decuseară, când mersese la Domnica. Cuprinse cu o singură privire încăperea, ochii i se umplură de lacrimi și cu un glas îngroșat, care parcă nu era
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
din apropiere, veni un dangăt de clopot... Era clopot de vecernie, a doua zi era Sânt Ilie. Clopotul bătea rar, cu sunet adânc. Am făcut cruce și m-am închinat. La fel au făcut și cei din jur. Muchea dealului, aprinsă, de cele din urmă raze ale soarelui, părea o cunună de flăcări, iar pe vale se întindea umbra lunguiață a fortărețelor de sus, care, pe cerul roșu ca o vâlvătaie, păreau în flăcări. Curând se înserase... așa, cam ca pe
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ca aduși de-o vijelie... înaintau neînfricați, orbiți de setea biruinței în fața morții ce fulgera din mii de puști. Răcnetele lor sălbatice în iureșul luptei, îmi răsună în urechi chiar ș‟acu ...ca și goana nebună, a cailor, cu ochii aprinși, cu urechile ciulite și coama zburlită. Pădurarul povestea... povestea, întâmplări înfricoșătoare. Acuma se înțelegea de ce a evitat atâta vreme să le povestească... În tăcerea nopții, se auzea doar pădurea foșnindu-și frunzele și câte un strigăt de fiară, sinistru, care
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
colții enormi, lăsat pe labele de dinainte și cu cele de dinapoi încordate, gata să se arunce. Părea, parcă, nehotărât, pe care să-l atace întâi. Cu razele lunii în față, lupul apărea înspăimântător, ochii îi ardeau ca doi cărbuni aprinși, blana avea sclipiri argintii, iar luciul palid al colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în Silicon Valley ca să se gândească la copii și la familii, dar cu siguranță nu voiau să ajungă subiect la știrile de seară pentru că dăduseră cu mașina peste îngerașul cuiva. Nieve își privi mașina, o Acura NSX de un roșu aprins. Nu era o mașină bună dacă aveai copii. Însă, în definitiv, nici nu avea nevoie de o mașină bună pentru plimbat copii, ea însăși fiind unul dintre oamenii prea ocupați cu slujba pentru a face copii. Apăsă pe telecomandă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]