26,529 matches
-
tablou uriaș. În rama neagră, nu era nimic altceva decât un lac, nori și luna plină. Adâncimea norilor înghițea lumina veiozelor de aramă de pe perete, așa că în cameră era mai tot timpul amurg. Celălalt mal nu se vedea, sub malul apropiat mai era un jilț sculptat. Acolo stătea Eberhart toată ziua, de parcă ar fi fost pe nisipul de pe malul lacului. Pe ochii lui era întinsă o pieliță verzuie. Acuma ochii lui privesc prin pielița aceasta de-a lungul camerei, pe fereastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
biscuit mâncat pe jumătate. L-am lăsat jos; nu se potrivea cu starea pe care voiam să o creez. — Mi-ar plăcea să vorbesc cu ea, am spus cu vocea înmuiată. Să vorbim în amintirea lui Lee... Nu avea rude apropiate la care să mă pot duce. Și a însemnat mult pentru mine. Ar putea să sune prostesc, dar simt că dacă aș putea să vorbesc cu cineva care să o cunoască cu adevărat, să ne aducem împreună aminte de ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am întrebat-o dacă a auzit ceva despre asta, pentru că Derek Smithers, directorul artistic, e un bun prieten al ei. Și i-am spus că i-aș fi recunoscătoare dacă ar pune o vorbă bună pentru mine. Nu eram așa apropiate, dar mi-a văzut câteva lucrări și mi s-a părut că îi plac. A dat iar din umeri. —în orice caz, a fost o greșeală. Nu a spus nimic, dar mi-a aruncat o privire destul de ciudată. După care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
am putea avea precum câinele și pisica, fără prea multe menajamente. Dar pe termen scurt - asta ar putea fi distractiv. * * * Am plecat devreme, spunându-i lui Shelley că am o programare la doctor, și m-am oprit la cel mai apropiat telefon public să sun un prieten care avea un atelier de motociclete în Balham, ca să îl rog să verifice numerele de la mașina lui Față-de-Ou. A notat numerele și mi-a zis că îmi dă un telefon mai pe seară. Am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
stătea perfect nemișcat, în afară de ochii care îi licăreau nervoși în orbite ca două bile într-un joc de pinball. M-a condus în living și m-am așezat în unicul fotoliu. Walter s-a așezat afectat pe canapea cu genunchii apropiați și cu mâinile pe ei. Canapeaua și fotoliul erau învelite în Dralon bleumarin, biblioteca și masa de cafea făcute din tec maron, masive. Rafturile erau pline până la refuz de cărți, majoritatea, din câte am reușit să citesc, teorie economică; pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
copiat toate rapoartele... —Și apoi Lee Jackson a intervenit între voi. Era potrivirea perfectă de cuvinte. —Catherine nu mai era a mea, era a femeii ăleia. A fost mereu a mea - și așa ar fi rămas - am fost cel mai apropiat om de ea și acum nu mai eram. Asta m-a făcut să fiu furios. Când era în mașină parcă visa. Era ca și cum o pierdusem. Și ce ai făcut în legătură cu asta? Sigur ai făcut ceva. Mai avea puțin și izbucnea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
pe podea în fața canapelei. Nu mai aveam ce să scot de la Walter Quincy în acea seară. Ca și paharul, capul îi picase înainte, doar că nu la fel de departe. Se odihnea pe piept și părea că acolo va sta în viitorul apropiat. Respira haotic pe gură. Nasul îi era plin de muci, îi puteam auzi cum bolborosesc. După câteva minute respirația lui Walter s-a stabilizat, într-un ritm sacadat. I-am scris un mesaj în care i-am spus că voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
Catherine Hammond. Aceste două coloane nu erau, așa cum am presupus prima dată, primele dintr-o serie zodiacală, ci se completau între ele. Lee le-a făcut la o scară asemănătoare, dar exact la fel ca o cutie poștală. Cel mai apropiat punct de referință erau vârfurile în formă de dom. Și, bineînțeles, trapa poștală. 23tc "23" Am pus scrisorile în buzunarul vestei. După care m-am răzgândit, le-am scos și le-am pus înăuntrul puloverului. Purtam un body drept lenjerie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
mai aveam răbdare, voiam să-mi pun în aplicare ideea. M-am întors pe călcâie și m-am îndreptat spre locul unde parcasem dubița, mergând acum cu pas grăbit, nerăbdătoare să pun mâna pe lanț. Unde pot găsi cel mai apropiat magazin de scule în Connaught? întotdeauna îl pot întreba pe portar... Mulțumiritc "Mulțumiri" Le mulțumesc, în ordine alfabetică: încă o dată lui Caroline - o merită din plin -, lui Francis, Jenni, Kate, Lisa și Sandy, pentru tot ajutorul oferit și sugestiile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1980_a_3305]
-
aud cântând păsări dis-de-dimineață când puțini oameni se trezesc, pentru că e ora cea mai grea, vecină cu ora sculării. Cineva mă scula - cineva din mine - exact la patru și jumătate, ca să deschid ferestrele și să aud acel concert îndepărtat și apropiat al păsărilor - parcă în valuri, închinat poate luminii care era prezentă în spatele norilor groși de ploaie. Pădurea străveche trăia în pereții casei. Era de ajuns să asculți tăcerea ca să simt cu alte organe decât cele cunoscute, poate cu întreaga suprafață
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
luându-l strâns de talie, am pornit-o așa îmbrățișați pe coridor. 7 Cu două săptămâni înainte de examenele de bacalaureat, în luna aprilie, la un an și jumătate de la începutul războiului cu Germania, eu și liceenii care-mi erau mai apropiați ne pierduserăm orice urmă de interes pentru acest război. Îmi amintesc bine cât de emoționat am fost când a izbucnit războiul. Îmi amintesc că această emoție îmi dădea iluzia că sunt un viteaz și că mă umplea chiar de bucurie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
și s-o satisfacă într-un mod buimăcitor. Dualitatea, duplicitatea mea consta nu atât în minciuna pe care o pronunțau buzele, cât în firescul cu care răbufneau la suprafață golanul și nerușinatul din mine. Erau duplicitare și sentimentele față de oamenii apropiați. Sub influența iubirii mele pentru Sonia, devenisem - în comparație cu felul meu de a fi anterior - extrem de bun. Dădeam de pomană cu generozitate (mai generos fiind când eram singur decât în prezența Soniei), glumeam permanent cu dădaca, iar odată, noaptea târziu, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
a fost minciună. Mă gândeam la tine deja ca la persoana a treia; în gândurile mele erai deja „el“ și nu mă mai adresam ție direct, ci vorbeam, parcă, despre tine cu altă persoană, cu cineva care-mi devenise mai apropiat decât tine; iar acest „cineva“ era rațiunea mea. Astfel ți-am devenit străină. Dar atunci, noaptea, am mințit, nu ți-am spus, n-am putut să-ți spun adevărul pe care îl pun acum pe hârtie: am fost jignită. Când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
noi ca oaspete, ca un străin. Desigur, am înțeles că nu te simți străin complet, ci că te prefaci a fi un străin și că ești încredințat că nu-mi ești deloc străin, că ești pentru mine omul cel mai apropiat. Știam că tu așa gândești, dar mai știam și cât de adânc greșești și, știi, Vadimușka, mi s-a făcut atât de milă de tine, atât de milă pentru această încredere a ta, încât m-a durut pentru tine! Soțul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2163_a_3488]
-
întrebe de unde putea să vină pericolul? De jur împrejur era pajiștea acoperită cu iarbă. Privirea nu-i era împiedicată de nimic. Putea vedea până departe, înspre vârful muntelui. Din partea aceea nu îl pândea nici o primejdie, cel puțin, nu în viitorul apropiat. Oricine ar fi vrut să-l atace de acolo, nu îl putea lua prin surprindere, ar fi avut suficient timp să-l vadă venind. În spatele său se ridica pădurea dinspre care venise. Se întoarse și încercă să privească printre copacii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
Mihailovici, sărind din nou în picioare, plin de furie. Nu, e limpede ca lumina zilei, te-ai boșorogit de tot. Auzi, să ne oprim! Tocmai acum, când suntem atât de aproape, tu vrei să ne oprim? Omul meu cel mai apropiat îmi propune să dau cu piciorul unei comori care nu așteaptă decât s-o luăm de acolo? Își reluase plimbarea agitată prin încăpere. Se proțăpi în fața mercenarului, dând să-l apuce de revere. Renunță imediat, își dăduse seama că nici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să facă. Lăsă jos trupul neînsuflețit, rezemându-l cu spinarea de trunchiul gros al copacului. La brâu, agățat de centura lată, avea un colac de frânghie sintetică. Îl desfăcu pe jumătate, aruncându-l cu îndemânare apoi peste creanga cea mai apropiată, imediat după o bifurcație. Cu o dexteritate ce arăta că nu era prima dată când făcea așa ceva, împleti un nod alunecător la unul dintre capete, verificând apoi dacă acesta glisează ușor de-a lungul firului. Ridică capul bătrânului din poziția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
să aibă duhul lui Boris captiv în capcana din fața sa și apoi să plece împreună din țara asta. Nu-și făcea griji nici în această privință, pregătise un transport de lemn pentru export, exact în una din țările din Orientul Apropiat. Urma să ascundă containerul în unul dintre vagoane. Nu trebuia decât să pregătească ascunzătoarea așa cum trebuie, de rest se va ocupa el personal. Mai avea destui bani ca să mituiască vameșii la graniță. Își programase două săptămâni pentru a părăsi România
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
sub pămînt“, zise Simon, după o scurtă chibzuință. „După trei zile voi Învia și eu, precum ăsta al vostru...“ „Iisus“, zise Petru. „Știi bine cum Îl cheamă.“ „Da, ăsta.“ Unul dintre ucenici o porni În fugă pînă la cel mai apropiat cătun și se Întoarse cu niște lucrători care tocmai isprăviseră o fîntînă. Duceau În spate cazmale, lopeți, toporiști. În urma lor mergea tot satul, tot ce era suflare, căci În tot ținutul se dusese vestea apariției unui mag egiptean care avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
o fi vis? Un vis - lumina zilei Domnului, lumina care lumina năprasnic, căci denecuprinsul se strămutase de la gîtuitura peșterii, căci poarta din zid se deschisese mulțimii răzlețite, cînd se arătase o altă lumină, desigur dumnezeiască, lumină rătăcită, depărtată și totuși apropiată, lumina unei zile cu soare, lumina vieții și a limpezimii? La Început fusese sineliul bolții cerului, depărtat, străluminat se seninul dinlăuntrul său, de deasupra capului său, azuriul potolit al mării liniștite și limpezi de după maree; apoi zări În sineliul blînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
familiei Ipatiev. Se vor auzi strigăte sfîșietoare are cereau Îndurare, apoi cîteva Împușcături răzlețe, erau lichidați copiii. După care se va lăsa o liniște grea, ca și noaptea siberiană. Cadavrele, calde Încă, vor fi duse În taină Într-o pădure apropiată, unde vor fi Îmbibate cu acid sulfuric, apoi stropite cu benzină și apoi arse. Această Înfiorătoare mixtură fetidă de rămășițe pămîntești, de cioturi de oase arse și bijuterii, de epidermă purulentă În care străluceau diamantele, va fi la repezeală aruncată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1957_a_3282]
-
provin din vechi familii răzășești. Familia Totolea este amintită în documente, în centrul Moldovei și este posibil ca un Totolea să fi cumpărat o delniță în Filipeni. Ungureanu (toți bejenarii ardeleni erau numiți ungureni), ar putea fi răze din satul apropiat Ungureni, existent și astăzi, care și-a găsit loc, prin căsătorie sau prin cumpărare, în moșia răzășească Filipeni. în recensământul din 1774, între cei 7 scutiți de bir este înscris Ion Hălmaciu, vornic în Filipeni, iar o anafora din 1803
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
suprafața de 227.992 ha34 . În noul regulament se preciza că se vor împroprietări mai întâi țăranii care au rămas neîmproprietăriți în 1864, cei care se aflau pe moșiile respective, dupăă care se vor împroprietări și țăranii din localitățile mai apropiate. Se prevedea să se dea fiecărui îndreptățit câte un pogon în vatra satului pentru casă și grădină și câte 10 pogoane în țarină. Cei care primeau pământ trebuiau să se mute, în termen de 2 ani, 152 în comuna în
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
se cunoaște „talpa Frunteștilor”, deși știm că la vărsarea Dunaviciorului (Pârâul Roșu) în Dunavăț, a existat un sat, Siliștea lui Dobromir, este mai bine cunoscut după preoții care au slujit la biserica din sat. Putem presupune că cele două sate apropiate, Filipeni și Fruntești, au folosit aceeași biserică, din moment ce pe locuitori îi găsim stăpânăind aceeași moșie, fostă a lui Mihail Oțel și trecută urmașilor. Nu știm unde a fost prima biserică în Fruntești și nici pe următoarele, pentru că trebuie să admitem
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]
-
de fiii celor bogați. în plasa Berheci, inutul Tecuci, de care aparțineau satele viitoarei comune Filipeni, nu era nicio coală primară. Școli puteau fi la Tecuci, la Bârlad, la Vaslui, locuri depărtate de Valea Dunavățului. După Bacău, o localitate mai apropiată, care avea școal primară, era Roman. Aici a învățat Gh. Boca, fost primar în comuna Filipeni timp de 28 de ani, primul luncaș știutor de carte. Ar trebui însă să-l avem în vedere, înaintea lui Gh. Boca, pe vornicul
Pe Valea Dunăvăţului : Lunca, sat al bejenarilor bucovineni by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Administrative/91889_a_93195]