4,707 matches
-
în germană), parte a fostei Prusii Regale, a fost unită cu Ducatul Prusiei Răsăritene. Pe 31 ianuarie 1773, regele Frederick al II-lea ("Frederick cel Mare") a anunțat că noile teritorii anexate vor fi cunoscute sub numele de "Westpreußen" (Prusia Apuseană) și vechiul Ducat al Prusiei urmau să se numească "Ostpreußen" (Prusia Răsăriteană). Alături de restul Regatului Prusiei, Prusia Răsăriteană a devenit parte a Imperiului German la crearea acestuia din 1871. În 1875, compoziția etnică a Prusiei Răsăritene era următoarea 73.48
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
acea parte a populației care avea cetățenia germană. Din 1885 până în 1890, populația Berlinului a crescut cu 20%, a Brandenburgului și Rhinelandului a crescut cu 8.5%, a Westfaliei cu 10%, în timp ce Prusia Răsăriteană a pierdut 0.07% și Prusia Apuseană 0.86% din populație. Următoarele ținuturi din provincie au avut un număr mare de mazurieni și warmiaci, grupuri etnice poloneze protestante și catolice, vorbitoare a unui dialect polonez din Masovia. Procentele sunt în conformitate cu recensământul german din 1900, (numele poloneze sunt
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
9 % Allenstein ("Olsztyn") 47,1 % Rössel ("Reszel") 14,0 % După abdicarea Împăratului Wilhelm al II-lea din 1918, Germania a devenit republică. De la primul război mondial și până la al doilea război mondial, Prusia Răsăriteană și partea de est a Prusiei Apusene a devenit o exclavă germană, create ca urmare a Tratatului de la Versailles, când părți ale Prusiei Apusene și Provincia Posen au fost cedate Poloniei pentru crearea așa numitelor coridorul polonez și orașul liber Danzig. În părțile răsăritene ale Prusiei Apusene
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
1918, Germania a devenit republică. De la primul război mondial și până la al doilea război mondial, Prusia Răsăriteană și partea de est a Prusiei Apusene a devenit o exclavă germană, create ca urmare a Tratatului de la Versailles, când părți ale Prusiei Apusene și Provincia Posen au fost cedate Poloniei pentru crearea așa numitelor coridorul polonez și orașul liber Danzig. În părțile răsăritene ale Prusiei Apusene trebuia ținut un plebiscit, la fel și în părțile sudice ale Prusiei Răsăritene. În 1920 locuitorii au
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
Apusene a devenit o exclavă germană, create ca urmare a Tratatului de la Versailles, când părți ale Prusiei Apusene și Provincia Posen au fost cedate Poloniei pentru crearea așa numitelor coridorul polonez și orașul liber Danzig. În părțile răsăritene ale Prusiei Apusene trebuia ținut un plebiscit, la fel și în părțile sudice ale Prusiei Răsăritene. În 1920 locuitorii au fost chemați la vot pentru ca să decidă dacă aceste regiuni să facă parte din Polonia sau să rămână în Germania. 96,7 % din populație
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
au fost chemați la vot pentru ca să decidă dacă aceste regiuni să facă parte din Polonia sau să rămână în Germania. 96,7 % din populație a votat pentru rămânerea în interiorul granițelor germane. Alegerea a fost de fapt între "Prusia Răsăriteană/Prusia Apuseană" și "Polonia", nu între "Germania" și "Polonia". În 1938, naziștii au schimbat aproximativ 1/3 dintre toponimele din zonă, eliminând toate denumirile cu origini poloneze sau lituaniene. Activiștii minorității cu rădăcini poloneze (mazuriene) care nu au cooperat cu naziștii au
Prusia Răsăriteană () [Corola-website/Science/299654_a_300983]
-
următor l-a asociat la conducerea imperiului. În anul 161, Marc Aureliu devine el însuși împărat. Marc Aureliu preia conducerea imperiului roman în vremuri dificile, trebuind să facă față unor amenințări din diferite părți. După ce reușește să înăbușe în zona apuseană revoltele unor triburi germanice și britanice, este confruntat în anul 165 cu invazia "parților" a provinciilor orientale ale imperiului. În timp ce fratele său prin adopțiune, Lucius Verus - asociat la conducerea imperiului -, suferă înfrângeri dezastruase, încredințarea comenzii militare unor generali capabili, Statius
Marc Aureliu () [Corola-website/Science/299677_a_301006]
-
grup de mocani e reprezentat de mocănimea Ampoi-Întregalde, situată, ca și mocănimea Văii Arieșului, tot pe teritoriul de azi al județului Alba. Autorul Ioan Rusu Abrudeanu „fixa” în 1928 limitele geografice ale teritoriului locuit de mocanii zonei colinare a Munților Apuseni după cum urmează: A cincea mocănime a fost semnalată de etnograful și antropologul Nicolae Dunăre (vezi bibliografia) și cuprinde câteva comune grupate în jurul așezărilor Șieu-Monor din județul Bistrița-Năsăud, sub denumirea generică mocănimea Șieu-Monor. O a șasea mocănime s-ar afla -tot
Mocani () [Corola-website/Science/299686_a_301015]
-
noi mai ales în Lunca Dunării și zonele de câmpie, mai bogate în rozătoare. Superstițiile occidentale au atribuit bufniței și celorlalți reprezentanți ai ordinului Strigiformes tot felul de puteri sumbre, determinând vânarea sălbatică a acestora. Aduse de populațiile de coloniști apuseni și la români, unele din aceste superstiții au prins pe alocuri, ca de pildă ce după care buha ar vesti, prin cântecul ei, moartea cuiva. În vechime, folclorul românesc atribuia bufniței rolul de mesager sau vestitor al pădurii. Deși culorile
Bufniță () [Corola-website/Science/299721_a_301050]
-
62, "La miezul nopții m-am sculat ca să Te laud pe Tine, pentru judecățile dreptății Tale," dar și de parabola evanghelică a celor 10 fecioare (Matei 25:1-13). Numele de este uneori tradus prin Nocturnele, termen împrumutat din tradiția liturgică apuseană; trebuie precizat, totuși, că în apus, "Nocturna" se referă la o parte din slujba complet diferită a Utreniei Inițial, călugării se trezeau în mijlocul nopții pentru a cânta laude lui Dumnezeu. Sfântul Simeon Noul Teolog menționează Psalmul 118, o parte componentă
Miezonoptică () [Corola-website/Science/299727_a_301056]
-
la începutul sec. XX, în stil neoromânesc, aflat într-o stare de conservare bună. Familia Moruzi, ultimii proprietari ai locului, au întemeiat aici, încă de la începutul secolului, o fermă de cultură a plantelor și creștere a animalelor după modelul celor apusene, care conferă obiectivului calitatea de complex de arheologie industrial-agrară.
Târgșoru Vechi, Prahova () [Corola-website/Science/299756_a_301085]
-
Grigore cel Mare [lat. "Sanctus Gregorius Magnus"] și ca Grigore Dialogul (* cca. 540, Roma - † 12 martie 604, Roma), papă al Romei din 590 până la moartea sa, pe 12 martie 604. Este doctor al Bisericii și unul dintre cei șase părinți apuseni ai Bisericii, alături de Ambrozie, Augustin de Hipona, Ieronim, Tertulian și Ciprian de Cartagina. A fost și primul călugăr care a devenit papă. Este recunoscut ca sfânt imediat după moartea sa, atât în Biserica Romano-Catolică cât și în Biserica Ortodoxă (Răsăriteană
Papa Grigore I cel Mare () [Corola-website/Science/299061_a_300390]
-
de state care aveau ideologii și sisteme politice foarte diferite. Într-un grup se aflau URSS și aliații ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, uzual, „Blocul apusean” (sau occidental). La nivel politico-militar, în Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, "North Atlantic Treaty Organization"), iar cel răsăritean de către Pactul de la Varșovia. După sfârșitul
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
ei, grup căruia i se spunea uzual „Blocul răsăritean” (sau oriental). Celălalt grup cuprindea SUA și aliații săi, fiind numit, uzual, „Blocul apusean” (sau occidental). La nivel politico-militar, în Europa, cele două blocuri erau reprezentate de către două alianțe internaționale. Blocul apusean era reprezentat de către Organizația Tratatului Atlanticului de Nord (NATO, "North Atlantic Treaty Organization"), iar cel răsăritean de către Pactul de la Varșovia. După sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial în Europa, Germania a fost divizată în patru zone de ocupație. Vechea
Războiul Rece () [Corola-website/Science/299017_a_300346]
-
i sunt un popor de origine slavă, care trăiește preponderent în a. Numără ca. 11 milioane de oameni. Minorități cehe există în Austria, Ungaria, Polonia, România, precum și statele din Europa Apuseană și în America. În România, la recensământul din 1992, s-au declarat cehi 5797 de persoane, în timp ce la recensământul din 2002, numai 3941 de persoane. Triburile slave au locuit în regiunile Boemia, Moravia și Silezia din secolul al 6-lea
Cehi () [Corola-website/Science/299100_a_300429]
-
(maghiară: "Körösvidék", germană: "Kreischgebiet") reprezintă o regiune istorică situată pe teritoriile României și Ungariei, având ca limite naturale râul Tisa la vest, râul Mureș la sud, Munții Apuseni în est și răul Someș în nord. A fost împărțită în 1920 între România și Ungaria. Este compusă din: Capitala tradițională este Oradea (Oradea Mare). Alte orașe importante sunt: Arad, Debrecen, Békéscsaba, Gyula, Salonta, Marghita, Beiuș, Zalău, Șimleu Silvaniei, Ineu
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
România și Ungaria. Este compusă din: Capitala tradițională este Oradea (Oradea Mare). Alte orașe importante sunt: Arad, Debrecen, Békéscsaba, Gyula, Salonta, Marghita, Beiuș, Zalău, Șimleu Silvaniei, Ineu, Brad, Tășnad. Regiunea este situată între râurile Mureș, Someș, Tisa și culmile Munților Apuseni. A făcut parte parțial din Partium. Partea de vest (Körösalföld) aparține Ungariei. Principalele unități de relief din România sunt Câmpia Aradului, Câmpia de Vest, Dealurile de Vest, Munții Plopișului, Munții Pădurea Craiului, Munții Bihor, Munții Zarandului și Munții Codru-Moma. Altitudine
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
E, respectiv 45°58’ (Labașinț la sud) și 46°38’ latitudine nordică (Berechiu la nord). Menumorut a fost menționat în cronică notarului Anonymus al regelui ungur Béla al III-lea ca fiind duce al țării dintre Tisa, Mureș, și Munții Apuseni, locuit de "cozari" (probabil o ramură a hazarilor), având ca reședința cetatea Biharea, pe timpul venirii ungurilor (896). În lupta cu ungurii, Menumorut pierde partea de vest a ducatului sau până la Criș, păstrând numai partea dintre Criș și Mureș, cu cetatea
Crișana () [Corola-website/Science/299798_a_301127]
-
apare în Franța o Biserică Ortodoxă de rit galic. Callistos Ware inaugurează expresia "Biserica celor șapte concilii". Creștinismul ortodox a apărut ca ramură a creștinismului în urma Marii Schisme (1054). Ramura estică a adoptat termenul de ortodoxism (dreaptă credință), în timp ce ramura apuseană a preferat să folosească termenul de catolic (biserică catolică, biserică universală). Ortodoxismul, la fel ca și celelalte confesiuni creștine, are la bază Vechiul și Noul Testament și arată omului drumul pe care acesta trebuie să îl urmeze pentru a se mântui
Bisericile celor șapte concilii () [Corola-website/Science/299846_a_301175]
-
Luther a fost rapid avansat între cadrele didactice și a devenit vicar provincial al ordinului său. El ținea cursuri asupra Bibliei și predica cu regularitate în biserica parohială, și căuta să-și facă datoria cu zel și devotament. Un erudit apusean consemnează faptul că ”scrisorile sale oficiale respiră o profundă solicitudine pentru cei slabi, o nobilă simpatie pentru cei căzuți(în păcat s.n.); ele marchează profunde sensuri religioase și un rar simț practic, fără să fie tulburat de sfaturile cu tendințe
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
oarecum magică”. Și cum Tetzel vindea indulgențe în imediata vecinătate a Wittenberg-ului, la Juterbock, Luther a crezut că a venit momentul să ia atitudine în public. El a profitat de faptul că pe 1 noiembrie, sărbătoarea Tuturor Sfinților, după calendarul apusean, la Wittenberg avea loc un pelerinaj masiv al credincioșilor din regiune, pentru a se închina relicvelor pe care le poseda principele elector de Saxa . De aceea, la 31 octombrie 1517, el a afișat cele 95 de teze, în care condamna
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
împlinirea termenului, Luther a răspuns printr-un pamflet intitulat Împotriva Bulei lui Antihrist, după care a ars, în public, bula papală și Corpus Juris canonici, fiind hotărât să-și asume toată responsabilitatea, adresându-se studenților numai în limba germană. Lumea apuseană avea atunci alte priorități, Roma dormea, teologia catolică era în somnolență, iar ideile lui Luther se răspândeau cu repeziciune. Din toate părțile reformatorul era felicitat și încurajat. În aprilie 1521 a fost convocat la dieta de la Worms, pentru a da
Luteranism () [Corola-website/Science/299840_a_301169]
-
comună în județul Cluj, Transilvania, România, formată din satele Florești (reședința), Luna de Sus și Tăuți. Alte denumiri folosite sunt cele de "Zaz-Fenes" și "Fenes Saxonica". Comună se află pe malul drept al râului Someșul Mic, la intersecția dintre Munții Apuseni și Podișul Transilvaniei. Comună are un relief de depresiune, înconjurată de dealuri cu altitudini medii de 400-500 m, cel mai înalt dintre ele fiind dealul Melcilor. Alte dealuri sunt Urușag, Gârbău, Cetatea Fetei, Sănăslau ș.a. Suprafață comunei este compusă din
Comuna Florești, Cluj () [Corola-website/Science/299863_a_301192]
-
Istoriografia maghiară îi menționează ca "martirii de la Arad", punând accentul pe dorința lor de libertate. În publicistica românească imaginea celor 13 generali a fost adesea confundată cu cea a lui Józef Bem, generalul polonez care a condus confruntările din Munții Apuseni, în care s-au ciocnit trupele revoluționare maghiare cu armata imperială austriacă, de partea acesteia din urmă aflându-se și trupele lui Avram Iancu. Cei treisprezece: Ofițerii revoluționari de la Arad au fost făcuți prizonieri de armata Rusiei și predați austriecilor
Cei 13 de la Arad () [Corola-website/Science/299946_a_301275]
-
Eșecul din Vietnam și scandalul Watergate au dus la o reevaluare a identității naționale și culturale, mai ales de către cei tineri. Protestele împotriva războiului din Vietnam s-au transformat într-o rebeliune împotriva sistemului, care s-a extins în toată lumea apuseană. Prin haine, tunsori nonconformiste și muzică, tinerii respingeau ordinea tradițională. Mișcarea pacifistă Hippie se revolta împotriva guvernului american, afacerilor corporatiste, moravurilor sociale tradiționale și zeflemea valorile reprezentanților clasei de mijloc prin glorificarea drogurilor și a iubirii libere. Mișcarea de protest
Istoria Statelor Unite ale Americii () [Corola-website/Science/299867_a_301196]