8,255 matches
-
elastic. La un birou lustruit, stătea un paznic de noapte prietenos care ne-a arătat două fotolii în care ne puteam aștepta amfitrionul. David și-a încrucișat picioarele și a privit curios de-a lungul foaierului lung. Pe o masă, aranjate în evantai, se aflau cîteva ziare din toate capitalele importante de pe continent: Paris și Londra, Praga și Viena, Budapesta și Berlin. Dar Schneiderhahn era deja acolo, în cămașă, cu jacheta așezată lejer în jurul umerilor. Ne-a condus în camera lui
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
o înfruntam, încercam să atenuez realitatea, transformînd-o în abstracție. Sau încercam să fac din sarcina noastră un lucru, imaginîndu-mi că era alcătuită din obiecte care nu dureau, ci erau, pur și simplu, acolo. Le puteai muta în altă parte. Le aranjam în cutii, compartimente și rafturi. Douăzeci de respirații adînci însemnau cinci casete cu patru containere pentru aer. Sau patru grămezi a cîte cinci pietre pe care trebuia să le așez. O asemenea cantitate de muncă poate fi numărată nu doar
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
spun eu: este, adică, acel ins pe care îl vedeți că merge cel dintâi (pășind puțin ceremonios și oleacă rutinat) cu tasul (tăvița aceea din răchită împletită) în care punem noi obolul; de asemenea, el cel dintâi, recepționează, pregătește și aranjează mesele împovărate cu tăvile cu coliva împodobită cu bomboane de ciocolată din Germania, cu banane, cu alte cele. La sfârșitul sfintei liturghii iese în cerdacul din spate cu o tavă cu păhăruțe, pentru folosul cel de obște ale coriștilor, care
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
într-un fel și să scriem altfel: dacă zici ceva de Sadoveanu și de Călinescu se supără unii, dacă zici ceva de Eliade, de Rebreanu, de Cioran se supără alții. Așadar cel mai bine este să-ți scrii opera, să aranjezi tropii cu măsură și pricepere în speranța că ea, opera, te va salva. Fundamentele spirituale ale culturii românești din secolul XX s-au bazat mai ales pe asemenea chestiune, o escatologie inversă, opera îți salvează posteritatea, reversul este oricum fără
Comisia de împăciuire: marafeturi epice, tăieturi din ziare by Daniel Vighi [Corola-publishinghouse/Imaginative/917_a_2425]
-
transmițător similarizat la alte transmițătoare pe alte stele. - Voi transmite toate acestea, zise Madrisol, experților calificați și vor fi luate niște decizii în consecință. Presupun vă vom putea găsi o persoană autorizată pentru a discuta acest lucru la noi! - Voi aranja ca roboperatorul să facă în așa fel încât să puteți vorbi cu ...ă... autoritățile constituite aici, zise Gosseyn reprimându-și un zâmbet. Nu existau "autorități" pe Venus, dar nu era de fel momentul îmbarcării în vasta chestiune a democrației non
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Mintea i se clătina, fiindcă își amintea că scrisese Discipolul pe hartă. "Sunteți acum... prins în capcana cea mai complexă... imaginată vreodată..." Senzația de dezastru care izbucni nu aducea cu nimic din ceea ce simțise până acum. - Ashargin, trândavule, coboară și aranjează chingile ăstui drull. Sări iute din brișcă. Cu degete nerăbdătoare, strânse cureaua slăbită de la gâtul masivului animal, asemănător unui bou. Fără să se gândească. Conducătorul, un preot în ținută de lucru, plesni din bici. Șareta se clătină și o ocoli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Dacă o să profit? Păi, ce crezi?!... Femeia se întinse. Se răsuci, se așeză pe pat și se uită la Gosseyn. - Jurig a uitat să menționeze un lucru, zise. Uriașul scăpă un muget. Buzele i se schimonosiră. - Zi-i și-ți aranjez eu mutra când o să fim împreună. Femeia se cutremură și era clar că-i era frică. Vocea ei, când vorbi, tremura, dar exprima și sfidare. - Trebuie să te omoare când vor dispărea barele, zise ea. Figura lui Jurig era ceva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
veți zice că Discipolul îl ocrotea, dar nu este deloc logic. Eu nu cred că Discipolul ține ca Enro să știe că era răspunzător de încetarea trimiterii de Prezicători la flotele combatante vreme de o lună întreagă. Ridică ochii. - După ce aranjezi circuitul ăsta, căpitane, aș vrea să ne întâlnim. Voi fi în camera mea. 16 Non-axiome În interesul rațiunii, învățați să apreciați un eveniment în funcție de repercusiunile de ansamblu. Aceasta include modificările viscerale și nervoase; Reacțiile emoționale, gândurile referitoare la eveniment, comentariul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85126_a_85913]
-
Și-o aminti pe Rima, care stătea alături de cei din grup, dar părea că se distanțează de ei. „Ar trebui să încerc s-o cunosc“, se gîndi el. „Ah, de ce au apărut zorii ăia afurisiți tocmai cînd aș fi putut aranja s-o duc acasă?“ Se gîndi la Sludden. La fel ca Rima, Sludden părea că se distanțează de emoțiile din jurul lui. Deși era iubit de trei femei, îi era credincios uneia, și Lanark își zise că asta era ceva deosebit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
acoperită cu storuri venețiene albe. Ceasul se afla deasupra arcadei din mijloc, iar circumferința lui era împărțită în douăzeci și patru de ore. La cinci și jumătate, se aprindea lumina și două asistente veneau cu apă caldă și obiecte de bărbierit și aranjau patul. La orele șase, douăsprezece și optsprezece, aduceau masa într-un cărucior cu rotile. La orele nouă, cincisprezece și douăzeci și două o asistentă îi dădea o ceașcă de ceai, îi lua temperatura și pulsul cu niște gesturi ușor stîngace
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
toate alunecînd lin într-o direcție sau alta. Mișcarea obscură, ritmică, și totuși neregulată a umbrelor era liniștitoare în comparație cu presiunea oribilă, întunecată pe care apăsarea pernei pe obraz i-o evoca încă. într-o dimineață, o întrebă pe asistenta care aranja patul: — Ce se află dincolo de fereastră? — Peisaj. Kilometri întregi de peisaj. — De ce nu ridicați niciodată jaluzelele? — N-ai putea suporta priveliștea, Sprîncenatule. Nici noi n-o suportăm, care sîntem într-o formă perfectă. îl porecliseră Sprîncenatul. își examină fața în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
valuri scînteietoare. Maică-sa îl strigă și o porni spre ea agale, prefăcîndu-se că nu auzise, dar se întorcea oricum. îi potrivi sfoara cutiei cu masca de gaze, care îi intrase în gulerul hainei și-i tăia gîtul, apoi îi aranjă mai bine haina pe umeri, trăgînd-o și netezind-o, ceea ce-l făcu să-și clatine capul într-o parte și-n alta. — Dincolo e marea? întrebă el. — Dincolo de ce? — Dincolo de copacii ăia. — Cine ți-a spus asta? Alea sînt Cathkin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
I se luptă în minte cu imaginea unor ferme și cîmpuri, pînă păru că le inundă. Arătă spre dealurile de dincolo de Blackhill și întrebă: — Dincolo e marea? — Nu, e lacul Lomond și apoi vin munții. Doamna Thaw nu-i mai aranjă haina, o săltă pe Ruth pe brațul stîng și se uită lung spre Cathkin Braes. Zise gînditoare: — Cînd eram fată, copacii ăia îmi aminteau de o caravană mergînd pe cer. — Ce-i aia o caravană? — Un convoi de cămile. în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
se plimbe pe lîngă canal. A rămas în picioare la marginea unui canal adînc din piatră și a urmărit fără nici un gînd sau sentiment, cu se rotește apa înspumată rotindu-se între buștenii putrezi. După-amiază a trecut pe la Coulter, așa cum aranjase cu cîtva timp înainte. Doamna Coulter își scosese bărbatul la plimbare, iar Thaw s-a așezat lîngă foc, în timp ce Coulter, în vestă și pantaloni, se spăla la chiuvetă. — Apropo, Bob, zise el stîngaci, mama a murit azi-noapte. Coulter s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
să ții totul în tine, Duncan, a spus el. O să-ți fie mai greu mai tîrziu. — Nu cred că țin ceva. Coulter își trase o cămașă și un pulover și-i zise pe un ton îngrijorat: — Necazul e c-am aranjat sa mă-ntîlnesc la trei cu Sam Lang, pe terenul Tollcross. Aveam de gînd să facem niște exerciții de alergare și m-am gîndit c-o să vii și tu. — N-am nimic împotrivă. Cînd a ajuns acasă, antreprenorul de pompe funebre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
că bătrînul Neil Bannerman o să-i supraviețuiască lui Mary Thaw? Ultima oară l-am văzut la înmormîntarea tatălui ei, acum zece ani. Am auzit eu bine că, ăăă, e rost de niște aperitive, ăă, pe undeva? Da, omule, s-a aranjat o gustare la Grand Hotel, la Charing Cross. Vino în mașina mea. Rudele de sex masculin s-au strîns într-o încăpere intimă a unui hotel din Sauchiehall Street și au luat o gustare, șuncă rece cu legume calde. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Să-l ducă pe domnul Thaw în sala de așteptare?... Foarte bine... Ați putea să așteptați aici puțin, domnule? — Da, vă rog, spuse Thaw simțindu-se umilit pentru că i se spusese domnule. Se duse spre o măsuță pe care erau aranjate cu grijă o serie de reviste în șiruri suprapuse. Neavînd curajul să strice ordinea, se mulțumi doar să se uite la coperte: Directorul - O REVISTĂ PENTRU OMUL DE AFACERI MODERN. Afaceri Moderne - O REVISTĂ PENTRU DIRECTORI. Ingot - BULETINUL LUNAR AL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dintr-o serie? — Ilustrează o conferință pe care am ținut-o cîndva. Secretarul puse cîteva desene deoparte și le privi din nou. — Nu crezi c-ar trebui să te înscrii ca student la zi? — Tata nu-și permite. Știi, putem aranja să primești o bursă de la Corporație. Ce intenționezi să faci? — Să mă angajez ca bibliotecar. — îți surîde ideea? — Pare singurul lucru posibil. — Cinstit vorbind, cred că ți-ai pierde vremea ca bibliotecar. Ai niște lucrări remarcabile. Remarcabile, într-adevăr. înțeleg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
învățat. Tema primei lucrări este... scoase o foaie de hîrtie din catalog și o cercetă... subiectul e Ziua de spălat și trebuie să conțină minimum trei figuri. Apoi le ordonă să ia hîrtie și o planșetă de la magazinul școlii, îi aranjă doi cîte doi în fața meselor înalte și înguste și se plimbă pe la toți cu un coș cu becuri arse, punînd cîte unul pe fiecare masă pentru a fi desenat în linii clare. Mai tîrziu merse printre rînduri, corectîndu-i și încurajîndu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
un copil care se duce la școală împreună cu sora lui. Pe trotuar, Marjory ezită și-s spuse cu nervozitate: — Duncan... sper că n-o să te superi, dar atunci cînd ți-am spus că pot ieși cu tine, am uitat că aranjasem să mă întîlnesc c-o prietenă... E foarte drăguță... Te deranjează dacă vine și ea cu noi? Locuiește foarte aproape. — Desigur! spuse Thaw și vorbi plin de rîvnă pentru a-și acoperi stoicele ajustări care se produceau în gîndurile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
florile de culoarea untului, cu tulpini verde-pal, încovoiate, lujerii întunecați, cu frunze ascuțite ca niște lănci și clopoței albăstru-violet transparenți. Murmura într-una: „violet, violet“, și pe buze lumea avea gust violet, așa cum ochii îi percepeau culoarea. O soră care aranja fostul pat al domnului McDade îi zise: — Trebuie să te porți foarte bine azi, Duncan. O să ai un nou vecin. Un pastor. — Sper să nu fie vorbăreț. — A, o să fie vorbăreț. Pastorii sînt plătiți ca să fie vorbăreți. Femeia puse paravane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
ani la vremea aceea. O fată tare zvăpăiată! Peste o clipă, femeia chicoti și adăugă: Atenție, și Mary era zvăpăiată la vremea ei. O, mă șoca de-a dreptul. Eu eram fricoasă. îmi amintesc cum doi băieți de la galanterie au aranjat să ne dăm întîlnire la monumentul lui Scott într-o sîmbătă. Era prima mea întîlnire, și am ajuns acolo punctuală, la patru ace. La fel ca și băieții. Am așteptat o jumătate de oră și cine trece la pas pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
imperiu care se prăbușește. Doar geniul meu miraculos mă scutește de depresie, și chiar pensulele mele s-au înfundat de atîta teologie, acest bastard al științei. Să nu uit că o pictură, înainte de orice, este o suprafață pe care sînt aranjate culorile într-o anumită ordine. E prea mult albastru în această pictură, și-aș face bine să n-o mai acopăr cu păsări. Un nor nu strică, un nor din care iese fulgerul peste Sinai, un nor sub forma unui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
Dumnezeu, tatăl lui, pe cînd se plimbau în jurul rugilor, cu șarpele care-și legăna coada în spatele lor. Era o zi fără nori, și anemonele cîntau în micile golfuri în care se strîngea mareea. „O să ți-l recapeți, cînd o să-l aranjez cum se cuvine. Nu-mi place să rămîn dator. După cum vezi, durerea rațională și moartea nu mi-au creat probleme.“ Priviră la șoimul cu un iepure tînăr în gheare, apoi se opriră în vîrful unei stînci. în fluviul de desubt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îl privea îndelung și murmura: — O, da, ești un adevărat artist. Un artist adevărat. Mai tîrziu se afla într-un magazin de artă aglomerat din centru, furînd tuburi de vopsea fără grabă sau panică. După aceea, stătea pe un trotuar aranjînd o întîlnire cu June Haig. — N-o să vii! zise el rîzîndu-i în față. Știu că n-o să vii. — Nu-ți face griji, o să fiu acolo. La colțul lui Paisley, lîngă pod. O să fiu acolo. Și eu, dar tu n-o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]