4,701 matches
-
de unii singuri. Rezistența forțelor naționaliste turce a fost o surpriză pentru francezi. Francezii îi considerau vinovați pentru această situați pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva naționaliștilor turci a eșuat după înfrângerea forțelor greco-britanice în vest. [[Legiunea franco-armeană]], sprijinită de comunitățile locale armene a fost înfrântă de turci. Marea majoritate a armenilor din regiune a fost obligată să emigreze odată cu retragerea forțelor militare
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
pe britanici, care nu făcuseră nimic pentru distrugerea rezistenței locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva naționaliștilor turci a eșuat după înfrângerea forțelor greco-britanice în vest. [[Legiunea franco-armeană]], sprijinită de comunitățile locale armene a fost înfrântă de turci. Marea majoritate a armenilor din regiune a fost obligată să emigreze odată cu retragerea forțelor militare franceze. Pierderile umane și materiale ale armatei franceze în Turcia a generat o nemulțumire profundă în Franța. Într-o încercare
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
locale. Obiectivul strategic al deschiderii unui front în sud prin implicarea armenilor în lupta împotriva naționaliștilor turci a eșuat după înfrângerea forțelor greco-britanice în vest. [[Legiunea franco-armeană]], sprijinită de comunitățile locale armene a fost înfrântă de turci. Marea majoritate a armenilor din regiune a fost obligată să emigreze odată cu retragerea forțelor militare franceze. Pierderile umane și materiale ale armatei franceze în Turcia a generat o nemulțumire profundă în Franța. Într-o încercare de salvare a ceea ce mai putea fi salvat, Franța
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
fost făcuți însă doar după ce [[Antanta]] a accepta să negocieze cu revoluționarii turci. Mai înainte de începerea tratativelor cu Antanta, naționaliștii turci au reușit să rezolve o parte a problemelor de la frontiera estică prin semnarea [[Tratatul de la Alexandropol]] cu [[Republica Democrată Armeană]]. Desființarea acestui stat și apariția [[RSS Armeană]] și altor state sovietice în [[Caucaz]] i-a obligat pe turci să continue negocierile. Granița estică a fost definitiv stabilită după semnarea [[Tratatul de la Kars|Tratatului de la Kars]], care era rezultatul negocierilor de la
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
accepta să negocieze cu revoluționarii turci. Mai înainte de începerea tratativelor cu Antanta, naționaliștii turci au reușit să rezolve o parte a problemelor de la frontiera estică prin semnarea [[Tratatul de la Alexandropol]] cu [[Republica Democrată Armeană]]. Desființarea acestui stat și apariția [[RSS Armeană]] și altor state sovietice în [[Caucaz]] i-a obligat pe turci să continue negocierile. Granița estică a fost definitiv stabilită după semnarea [[Tratatul de la Kars|Tratatului de la Kars]], care era rezultatul negocierilor de la [[tratatul de la Moscova, 1921|Moscova din martie
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
pentru Italia. Grecia, una dintre puterile aliate, nu a acceptat granițele așa cum au fost trasate de tratat și nu a ratificat niciodată înțelegerea. Din partea Republicii Democrate Armeene a semnat Avetis Aharonian, același care semnase și primul tratat al noului stat armean, Tratatul de la Batumi din 4 iunie 1918. Liderii Franței, Regatului Unit și SUA aveau poziții diferite cu privire la soarta Imperiului Otoman, relevate în timpul Conferinței de pace de la Paris din 1919. Poziția comună era aceea conform căreia „bolnavul Europei”, Imperiul Otoman, era
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
000 de locuitori. Cele mai importante orașe erau Locurile Sfinte musulmane - Mecca (80.000 de locuitori) și Medina (40.000 de locuitori). Regatul își obținuse de facto idependență din cadrul Imperiului Otoman (unde forma vilayetul Hajaz) cu sprijinul britanic. Republica Democrată Armeană a fost recunoscută internațional prin semnarea părților contractante. Aceasta a fost prima recuoaștere internațională. Armenia și-a asumat responsabilitățile financiare care decurgeau din transferul teritorial Aliații și-au rezervat dreptul să controleze finanțele otomane. Controlul financiar presupunea aprobarea și supervizarea
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
în seama „Regiunii Strâmtorilor”. Armenia a primit un teritoriu important, în conformitate cu frontierele fixate de președintele SUA, Woodrow Wilson. Această zonă avea să fie cunoscută cu numele de „Armenia Wilsoniană" și includea provinci care nu mai aveau după război o populație armeană importantă, așa cum era cazul orașului-port Trabzon. Detaliile prevederilor tratatului cu privire la Mandatul britanic al Mesopotamiei au fost stabilite pe 25 aprilie 1920 la Conferința de la San Remo. Concesiunile pentru exploatarea petrolului au fost date unui consorțiu controlat de britanici, Turkish Petroleum
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
din regiunea Mosul au atacat trupele și funcționarii britanici. Arabii s-au implicat în lupte și împotriva britanicilor din Irak. Au existat mișcări antibritanice și în Egipt. În timpul războiului pentru independența Turciei, turcii au ieșit învingători în războiul cu grecii, armenii și cu francezii, reușind să-și asigure controlul asupra teritoriului care formează în zilele noastre Mișcarea națională turcă și-a dezvoltat propriile relații internaționale cu Uniunea Sovietică prin semnarea Tratatului de la Moscova din 16 martie 1921, cu Franța prin semnarea
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
formează în zilele noastre Mișcarea națională turcă și-a dezvoltat propriile relații internaționale cu Uniunea Sovietică prin semnarea Tratatului de la Moscova din 16 martie 1921, cu Franța prin semnarea Acordul de la Ankara și tratatele de la Alexandropol și Kars cu RD Armeană, respectiv RSS Armeană, RSS Azerbaidjan și RSS Georgiană, prin care se rezolva problema graniei de nord-est. Aceste evenimente au silit foștii Aliați din primul război mondial să revină la masa negocierilor și să semneze în 1923 Tratatul de la Lausanne, care
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
noastre Mișcarea națională turcă și-a dezvoltat propriile relații internaționale cu Uniunea Sovietică prin semnarea Tratatului de la Moscova din 16 martie 1921, cu Franța prin semnarea Acordul de la Ankara și tratatele de la Alexandropol și Kars cu RD Armeană, respectiv RSS Armeană, RSS Azerbaidjan și RSS Georgiană, prin care se rezolva problema graniei de nord-est. Aceste evenimente au silit foștii Aliați din primul război mondial să revină la masa negocierilor și să semneze în 1923 Tratatul de la Lausanne, care a pus căpăt
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
Lausanne, care a pus căpăt în mod oficial prevederilor Tratatului de la Sèvres și a permis Turciei să recupereze o bună parte a Anatoliei și Traciei răsăritene. Deși tratatul de la Sevres a fost înlocuit de seria de tratate enumerate mai înainte, armenii au continuat să discute despre el. Armenia contemporană nu are revendicări teritoriale oficiale față de Turcia, dar numeroși armeni consideră că tratatul de la Sevres este încă în vigoare și ar trebui impusă respectarea prevederilor lui. La rândul lor, turcii au avut
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
o bună parte a Anatoliei și Traciei răsăritene. Deși tratatul de la Sevres a fost înlocuit de seria de tratate enumerate mai înainte, armenii au continuat să discute despre el. Armenia contemporană nu are revendicări teritoriale oficiale față de Turcia, dar numeroși armeni consideră că tratatul de la Sevres este încă în vigoare și ar trebui impusă respectarea prevederilor lui. La rândul lor, turcii au avut sentimentul că armenii vor înainta în mod oficial pretenții teritoriale asupra teritoriilor turce atribuite Armeniei prin tratatul de la
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
să discute despre el. Armenia contemporană nu are revendicări teritoriale oficiale față de Turcia, dar numeroși armeni consideră că tratatul de la Sevres este încă în vigoare și ar trebui impusă respectarea prevederilor lui. La rândul lor, turcii au avut sentimentul că armenii vor înainta în mod oficial pretenții teritoriale asupra teritoriilor turce atribuite Armeniei prin tratatul de la Sevres. Reconcilierea turco-armeană este puternic complicată de astfel de atitudini. În timpul unei vizite la Washington, DC din aprilie 2010, în timpul căreia trebuiau discutate relațiile turco
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
vor înainta în mod oficial pretenții teritoriale asupra teritoriilor turce atribuite Armeniei prin tratatul de la Sevres. Reconcilierea turco-armeană este puternic complicată de astfel de atitudini. În timpul unei vizite la Washington, DC din aprilie 2010, în timpul căreia trebuiau discutate relațiile turco - armene, președintele Armeniei Serzh Sargsyan a depus o coroană de flori la mormântul lui Woodrow Wilson, onorând poziția acestuia de avocat al statului armean
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
de atitudini. În timpul unei vizite la Washington, DC din aprilie 2010, în timpul căreia trebuiau discutate relațiile turco - armene, președintele Armeniei Serzh Sargsyan a depus o coroană de flori la mormântul lui Woodrow Wilson, onorând poziția acestuia de avocat al statului armean
Tratatul de la Sèvres () [Corola-website/Science/320144_a_321473]
-
germană, păstrată în manuscris, s-a făcut la Köln, în anul 1434. O traducere tipărită în engleză a fost publicată în 1502, o traducere în italiană în 1488, una în spaniolă în 1536, una în arabă în 1663, una în armeană în 1674, iar una în ebraică în 1837. În secolul al XVII-lea, la Mănăstirea Dealu, un român, Udriște Năsturel, a făcut prima traducere a textului "De Imitatione Christi", în limba slavonă. Prima traducere în limba română o datorăm lui
Imitațiunea lui Cristos () [Corola-website/Science/320189_a_321518]
-
decisivă. După victoria de la Fahl, forțele musulmane au cucerit Damascul în 634 sub comanda lui Khalid ibn Walid. Replica bizantină a fost strângerea și trimiterea numărului maxim de trupe disponibil sub comanda unor generali iscusiți, inclusiv Theodore Trithyrius și generalul armean Vahan, pentru a-i înlătura pe musulmani din teritoriile recent câștigate. În Bătălia de la Yarmuk din 636, musulmanii, care au cercetat locurile în detaliu, au atras pe bizantini să lupte pe un teren înclinat, pe care bizantinii îl evitau de
Războaiele Bizantino-Arabe () [Corola-website/Science/320205_a_321534]
-
răzeșesc. În secolul al XVII-lea, moșia satului Calafindești era proprietatea familiei boierului Ciogolea Pătrașco. Ulterior, aceasta ajunge proprietate a familiilor boierești Palade, Sturza și Neculce. În secolul al XIX-lea o mare parte a terenurilor agricole ajung în posesia armenilor Kapri (Michael, Albina și Emanuel Kapri). Prima mențiune scrisă cu privire la existența unei biserici în Calafindești este documentul lui Ștefan cel Mare din 15 martie 1490 prin care Domnul Moldovei întărea Episcopiei Rădăuți nu mai puțin de 50 biserici cu popă
Biserica de lemn din Calafindești () [Corola-website/Science/321134_a_322463]
-
populație, iar numărul crescând de studenți, mai ales al celor originari din zonele rurale nelegați de Partidul Comunist și de nomenclatură, formau o pătură în care se răspândeau ușor sentimente antisovietice. Cele trei republici transcaucaziene ale URSS — RSS Gruzină, RSS Armeană și RSS Azerbaidjană — erau singurele republici unionale în care limbile unor „naționalități titulare”, în acest caz cea georgiană, se bucurau de statutul de limbă oficială. La începutul lui 1978, s-a ridicat problema adoptării de noi constituții ale republicilor, pe
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
cu coi ani în urmă, în aprilie 1976, de un ordin prin care se cerea ca anumite cursuri la universitățile locale să se țină în rusă. Deși situația din Azerbaidjan rămânea liniștită, în RSS Gruzină (și, puțin, și în RSS Armeană) evenimentele au evoluat într-o manieră neașteptat de dramatică. În toată Georgia au izbucnit demonstrații, ajungând la un punct culminant în Tbilisi la 14 aprilie 1978, ziua în care Sovietul Suprem al RSS Gruzine s-a întrunit pentru a ratifica
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
statutul limbii georgiene ca limbă oficială în RSS Gruzină. Ca urmare a acestei concesii fără precedent în fața opiniei publice, autoritățile sovietice, alarmate de mișcările de masă din Georgia, au abandonat amendamente similare la constituțiile Armeniei și Azerbaidjanului și au declarat armeana și azera limbi oficiale la nivel republican, fără să aștepte izbucnirea de manifestații similare în vreuna din cele două republici. Problema limbii în republicile transcaucaziene a scos în evidență sensibilitatea problemei naționalității în regiune. Răspândirea mișcării naționale în Georgia a
Demonstrațiile din Georgia din 1978 () [Corola-website/Science/321187_a_322516]
-
în 1826 - 1828. Tratatul a fost semnat de reprezentantul Marii Adunări Naționale a Turciei, generalul Kazım Karabekir, parlamentarul și comandant al frontului de est, Veli Bei, parlamentarul Mohtar Bei, ambasadorul Memduh Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al finanțelor georgian Alexandr Svanidze. Tratatul prevedea ca teritoriul fostei regiuni Batumi
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
semnat de reprezentantul Marii Adunări Naționale a Turciei, generalul Kazım Karabekir, parlamentarul și comandant al frontului de est, Veli Bei, parlamentarul Mohtar Bei, ambasadorul Memduh Șevket Bei, ambasadorul rus Iakov Ganețki, ministrul de externe armean Askanaz Mravian, ministrul de interne armean Poghos Makințian, ministrul controlului de stat azer Behbud Șahtahtinski, ministrul afacerilor militare și navale georgian Șalva Eliava și ministrul de externe și al finanțelor georgian Alexandr Svanidze. Tratatul prevedea ca teritoriul fostei regiuni Batumi a guberniei Kutaisi să fie împărțită
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]
-
la Regatul României. Participanții la Conferința de la Moscova au apreciat că rolul lui I. V. Stalin în negocierile de la Kars a fost de maximă importanță și a dus la cedarea unor întinse teritorii care făcuseră vremelnic parte din Republica Democrată Armeană în favoarea Turciei. Kazım Karabekir avea să scrie că Cicerin și Karakhan au încercat să anuleze Tratatul de la Alexandropol, luând poziție deschisă în favoarea intereselor armenilor. Acesta a fost motivul pentru care s-a luat decizia îndepărtării lor, iar soluția care s-
Tratatul de la Kars () [Corola-website/Science/321227_a_322556]