3,900 matches
-
locuitorilor sunt ortodocși (96,02%), cu o minoritate de baptiști (1,09%). Pentru 1,27% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul comunei făcea parte din Regatul Ungariei din Austro-Ungaria, în cadrul căreia era arondată districtului Gheorgheni al comitatului Ciuc; hărțile epocii nu consemnează în zona comunei niciun sat, dar satul Dămuc era un sat recent apărut, în cadrul comunei Bicaz. În 1918, comuna Bicaz a fost ocupată de armata României, stat care a revendicat Transilvania
Comuna Dămuc, Neamț () [Corola-website/Science/301628_a_302957]
-
de greco-catolici (1,09%) și adventiști de ziua a șaptea (1,04%). Pentru 0,94% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, teritoriul comunei făcea parte din Regatul Ungariei din Austro-Ungaria, în cadrul căreia era arondată districtului Gheorgheni al comitatului Ciuc; hărțile epocii consemnează în zona comunei satele Tikos, Bisztrapatak și Almásmezõ. În 1918, comuna a fost ocupată de armata României, stat care a revendicat Transilvania, iar în 1920 trecerea la România a fost oficializată prin
Comuna Bicazu Ardelean, Neamț () [Corola-website/Science/301620_a_302949]
-
1847), dar a decăzut treptat din cauza apariției și dezvoltării orașului Ploiești. Astfel, la sfârșitul secolului al XIX-lea, Bucov era deja doar o comună rurală, formată din cătunele Bucov, Chițorani și Valea Orlei, cu un total de 1126 de locuitori, arondată plășii Cricovul din județul Prahova. În comună era o școală deschisă în ultimul sfert al veacului al XIX-lea și în care învățau în 1892 79 de copii (din care 27 de fete), și trei biserici, câte una în fiecare
Comuna Bucov, Prahova () [Corola-website/Science/301650_a_302979]
-
Urlați din județul Prahova. În 1950, au trecut în raionul Urlați din regiunea Prahova și apoi în raionul Mizil din regiunea Ploiești; satul Degerați a luat în 1964 denumirea de "Vâlcelele". În 1968, ele au fost comasate în comuna Colceag, arondată reînființatului județ Prahova. În comuna Colceag se află (începutul secolului al XVIII-lea, refăcută în 1884), monument istoric de arhitectură de interes național, situată în cimitirul din satul Parepa-Rușani. În rest, alte trei obiective din comună sunt incluse în lista
Comuna Colceag, Prahova () [Corola-website/Science/301661_a_302990]
-
una era capela fraților Xenocrat, proprietarii moșiei Drăgănești, zidită în 1857-1860, și cealaltă, datând de la 1667, fusese zidită de postelnicul Șerban Cantacuzino în timpul lui Leon Vodă. Restul teritoriului actual al comunei aparținea altor două comune: Hătcărăul și Cornurile, ambele fiind arondate aceleiași plăși, Câmpul. Comuna Hătcărăul avea 3 sate: Hătcărău, Tufani și Malamuc (ultimul fiind astăzi în comuna Gherghița) cu 1032 de locuitori și două biserici (una în Hătcărău, fondată la 1843 și una în Malamuc, fondată în 1870). Comuna Cornurile
Comuna Drăgănești, Prahova () [Corola-website/Science/301668_a_302997]
-
1950, a fost inclusă în raionul Teleajen al regiunii Prahova și, din 1952, al regiunii Ploiești. Satul Protosinghelu a luat în 1964 numele de "Iazu". În 1968, județul Prahova a fost reînființat, iar comuna a fost reorganizată, pierzând satul Zamfira, arondat comunei Lipănești.
Comuna Măgurele, Prahova () [Corola-website/Science/301691_a_303020]
-
93,61%), cu o minoritate de ortodocși (1,89%). Pentru 4,23% din populație, nu este cunoscută apartenența confesionala. Până în anul 1864, când, sub domnia lui Al. I. Cuza, a fost realizată reorganizarea modernă a României, localitatea Săbăoani a fost arondata următoarelor ocoale din ținutul Românului : - Ocolul Cotul Mijlocului (1772-1774) - Ocolul Mijlocului (1774-1883) - Ocolul Moldovei (1883-1864) Aceste frecvente schimbări de apatenență administrativă se pot explica și prin proiectele de reorganizare încercate de Principatul Moldovei în perioada de după Regulamentul Organic. De menționat
Comuna Săbăoani, Neamț () [Corola-website/Science/301675_a_303004]
-
2387 de locuitori. În 1950 a trecut la raionul Mizil al regiunii Buzău și apoi, din 1952, al regiunii Ploiești. În 1968, la reorganizarea administrativă, comuna a trecut la județul Prahova, satele Buda și Crăciunești fiind comasate și localitatea rezultată arondată comunei Cislău. În comuna Lapoș se află (1823), monument istoric de arhitectură de interes național, aflată în cimitirul din satul Lăpoșel. În rest, singurul obiectiv din comună inclus în lista monumentelor istorice din județul Prahova ca monument de interes local
Comuna Lapoș, Prahova () [Corola-website/Science/301686_a_303015]
-
și vizitată de domnitorul Grigore al IV-lea Ghica în 1828. În perioada interbelică, i s-a arondat și satul Fințești, după desființarea comunei Fințești, comuna Jugureni având atunci 2860 de locuitori. În 1950, la desființara județelor, comuna a fosta arondată raionului Mizil din regiunea Buzău și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. În 1968, județele au fost reînființate, comuna Jugureni trecând la județul Prahova, în componența actuală, cu cele patru sate. Șapte obiective din comuna Jugureni sunt incluse în lista
Comuna Jugureni, Prahova () [Corola-website/Science/301685_a_303014]
-
primar pe reputatul arhitect ploieștean Toma T. Socolescu, în mandatul căruia comuna a cunoscut o pronunțată dezvoltare, cu construcția mai multor clădiri de utilitate publică. În 1950, comuna Găgeni s-a desființat, iar satul a trecut în subordinea comunei Păulești, arondată raionului Ploiești din regiunea Prahova, iar din 1952 din regiunea Ploiești. Satul "Degerați" a fost rebotezat în 1964 "Păuleștii Noi". În 1968, Păulești a devenit comună suburbană a municipiului Ploiești, având în componență satele Păulești, Găgeni, Cocoșești și Păuleștii Noi
Comuna Păulești, Prahova () [Corola-website/Science/301700_a_303029]
-
1938, cele două comune s-au regăsit în plasa Văleni din județul Prahova, iar din 1950, au trecut la raionul Teleajen din regiunea Prahova și apoi (din 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comunele au fost reunite într-una singură, arondată reînființatului județ Prahova, preluând și satul Costeni de la comuna Izvoarele. Stema comunei Măneciu, potrivit anexei nr. 1.8, se compune dintr-un scut triunghiular cu marginile rotunjite, retezat. În câmp superior, pe fond roșu, este reprezentat un vultur (zăgan) de
Comuna Măneciu, Prahova () [Corola-website/Science/301693_a_303022]
-
Țapului a trecut la comuna Predeal. Comuna Bușteni, formată din Bușteni și Poiana Țapului, s-a înființat la 1 iulie 1908, datorită creșterii economice și demografice a așezărilor din zonă. În perioada interbelică, Poiana Țapului era o comună separată, având arondate satul Poiana Țapului și cătunele Jepii Mari, Jepii Mici, Cumpătu, Piatra Arsă, Valea Babei și Zamura, cu 634 de locuitori, în plasa Peleș din județul Prahova. În 1950, comuna a fost desființată și trecută la orașul Bușteni.
Poiana Țapului, Prahova () [Corola-website/Science/301711_a_303040]
-
11 fete) și două biserici — una datând din 1861-1861 și alta din 1742. Comuna Pietroșani avea 847 de locuitori, o școală mixtă cu 63 de elevi și o biserică construită în 1760 și reparată în 1865. Comuna Puchenii Mici avea arondat și satul Odăile, având 641 de locuitori, o școală frecventată de 23 de elevi și o biserică ortodoxă. Comuna Pucheni-Miroslăvești avea 689 de locuitori și o școală mixtă în care în 1899 învățau 42 de elevi. Comuna Puchenii Moșneni avea
Comuna Puchenii Mari, Prahova () [Corola-website/Science/301719_a_303048]
-
una la Valea Anei și una în Rotarea. De asemenea, funcționau 4 mori și 2 fierăstraie de apă (unul pe râul Bâsca cu Cale și altul pe Siriul Mare). În 1925, populația comunei era de 4476 de locuitori, ea fiind arondată plășii Teleajen. În 1950, comuna a fost arondată raionului Teleajen din regiunea Prahova și apoi, din 1952, din regiunea Ploiești. La reînființarea județului Prahova în 1968, a revenit la acesta, fiindu-i atunci arondat și satele Bătrâni și Poiana Mare
Comuna Starchiojd, Prahova () [Corola-website/Science/301732_a_303061]
-
minoritate de penticostali (2,37%). Pentru 2,64% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era formată din satele Lunca Mare, Frați, Osibitu, Seciurile și Plaiu Cornului, având 1568 de locuitori și fiind arondată plaiului Prahova al județului Prahova. În comună funcționau 4 mori, 3 pive și o dârstă (toate pe râul Doftana), precum și o școală și 2 biserici ortodoxe — una la Frați ridicată de prințul Știrbei în 1886 și una la Lunca Mare
Comuna Șotrile, Prahova () [Corola-website/Science/301737_a_303066]
-
doar din satele Șirna și Varnița, fiind arondată plășii Târgșorul din județul Prahova. Comuna avea 890 de locuitori și două biserici ortodoxe (una în fiecare sat). În același timp, pe teritoriul actual al comunei mai erau organizate alte două comune, arondate tot plășii Târgșorul. Astfel, comuna Tăriceni era formată doar din satul Tăriceni, cu 1255 de locuitori, o școală și o biserică fondată de familia lui vel vistier Radu Scarlat la 1735. Comuna Hăbud era formată din satele Hăbud și Brătești
Comuna Șirna, Prahova () [Corola-website/Science/301736_a_303065]
-
nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (95,89%). Pentru 3,93% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna Vadu Săpat era formată dintr-un singur sat, fiind arondată plășii Cricov a județului Prahova, având 1092 de locuitori. În comună funcționa o școală și două biserici — una din 1881 și alta din 1810. În 1925, Anuarul Socec o consemnează în aceeași plasă, tot cu un singur sat în componență
Comuna Vadu Săpat, Prahova () [Corola-website/Science/301753_a_303082]
-
Trăisteni, înființată în 1724 de Constantin Cuculeată și alta în Teșila, zidită de Bucur Săvulescu în 1878. În 1925, Anuarul Socec atestă comuna Teșila cu satele Teșila, Trestieni și Vatra-Satului, cu 3268 de locuitori. La sfârșitul perioadei interbelice, comuna era arondată plășii Sinaia din județul Prahova. La reforma administrativă din 1950, comuna a trecut la raionul Câmpina din regiunea Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, a trecut la județul Prahova, reînființat, sub numele de "Valea Doftanei", formată
Comuna Valea Doftanei, Prahova () [Corola-website/Science/301755_a_303084]
-
23%). Pentru 3,34% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (96,12%). Pentru 3,28% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plășii Cricovul din județul Prahova, fiind formată din 11 sate (Arsa, Dosurile, Rachieri, Scheaul, Valea-Călugărească, Valea-Largă, Valea-Meilor, Valea-Nicovani, Valea-Poenei, Valea-Popei și Valea-Ursoaei). În comună funcționa o școală deschisă în 1872 (într-un local donat de Vasile Paapa în 1887). Pe
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
și apoi în plasa Urlați. În 1950, cele două comune au fost incluse în orașul regional Ploiești, reședința regiunii Prahova și apoi (după 1952) din regiunea Ploiești. În 1968, comuna Coșlegi s-a desființat, fiind inclusă în comuna Valea Călugărească, arondată județului Prahova, reînființat. În perioada comunistă, în localitate s-a înființat o fabrică de fosfați. Activitatea ei s-a încheiat în 1997, iar acum este o ruină. Singurul obiectiv din comuna Valea Călugărească inclus în lista monumentelor istorice din județul
Comuna Valea Călugărească, Prahova () [Corola-website/Science/301754_a_303083]
-
tragic eveniment este cunoscut sub numele de masacrul de la Sărmașu. În perioada interbelică a fost reședința plasei Sărmaș din județul Cluj (interbelic). În anul 1952, Sărmașu devine sediul raionului cu același nume din cadrul județului Cluj până în 1960 când comuna este arondată raionului Luduș. La reforma administrativă din anul 1968 localitatea a fost alipită județului Mureș. Începând cu 30 septembrie 2003, prin legea nr. 382, fosta comună Sărmașu a fost ridicată la rangul de oraș. Conform recensământului efectuat în 2011, populația orașului
Sărmașu () [Corola-website/Science/300567_a_301896]
-
de elevi la Stăvărăști și două biserici (una la Stăvărăști construită în 1835 de Alex Bagdat și una în Câineni, zidită de pitarul Pantazi Bagdat în 1843). În 1925, comunele din zonă au fost reorganizate, astfel comuna Balta Albă era arondată plășii Boldu, fiind formată doar din satul de reședință, cu 724 de locuitori, iar comunele Grădiștea de Jos și Grădiștea de Sus au fost unite în comuna Grădiștea. Comuna Amara conținea atunci și satul Maraloiu, transferat de la comuna Câineni. În
Comuna Balta Albă, Buzău () [Corola-website/Science/300792_a_302121]
-
Târcov. După 1950, comunele au fost incluse în raionul Cărpiniștea al regiunii Buzău, apoi (după 1952) în raionul Buzău și (după 1960) raionul Beceni din regiunea Ploiești. În 1968, la o nouă reformă administrativă, a luat naștere comuna Berca actuală, arondată județului Buzău; satele Botanu și Târcov-Izvor au fost incluse în satul Băceni, satul Lotași în satul Rătești, satul Mucheni în satul Mănăstirea Rătești, iar satul Muscelu în satul Pleșești. În comuna Berca se află două monumente istorice de arhitectură de
Comuna Berca, Buzău () [Corola-website/Science/300795_a_302124]
-
refugiați din cauza persecuțiilor de acolo, care au fondat satul prin secolul al XVII-lea, după care în timp au fost asimilați cultural de localnici și au devenit moșneni, formând ceata moșnenilor săseni. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Buzău din județul Buzău, și era formată din satele Calvini, Bâscenii de Jos, Bâscenii de Sus, Frăsinet, Iorgulești, Olari, Slobozia, Valea Seacă și Zeletin, totalizând 2370 de locuitori. În comună funcționau 3 biserici (în satele Bâscenii de Jos, Bâscenii
Comuna Calvini, Buzău () [Corola-website/Science/300802_a_302131]
-
55%). Pentru 1,45% din populație, apartenența etnică nu este cunoscută. Din punct de vedere confesional, majoritatea locuitorilor sunt ortodocși (98,55%). Pentru 1,45% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. La sfârșitul secolului al XIX-lea, comuna era arondată plaiului Pârscov din județul Buzău, și era formată din satele Glodu, Gonțești, Negoșina, Păcurile, Pârlita, Poenari, Pletari, Șuchea și Valea Verzei, totalizând 1570 de locuitori. Satul Cănești era în acel moment pe cale de dispariție, din cauza unei alunecări de teren care
Comuna Cănești, Buzău () [Corola-website/Science/300804_a_302133]