5,033 matches
-
forțat cu o rangă. Ajunse la ușa principală și făcu un semn cu capul spre Drake, care o însoțea. Apone sosi, studie obstacolul, apoi se apropie de comenzile externe ale ușii, încercă toate combinațiile posibile. Nu se aprinse nici un semnalizator. ― Arse? întrebă Drake. ― Blocate. E-o diferență. Hudson, vino și tu. Trebuie să stabilim o derivație. Comtehul nu mai glumea, își puse jos pușca înainte de a se apleca pentru a studia panoul de comandă. ― Material standard, zise el după mai puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
uita mereu la deschizătura pe care o practicase în conducta de aerisire, conștient că speranțele lor erau deșarte. Gorman se târa spre operatoarea de criblor. Când o ajunse, văzu fumul ce se ridica din picior și simți mirosul de carne arsă. O apucă de ținuta de luptă și începu să o tragă spre deschizătură. Prea târziu. Unul dintre monștri ajunsese deja la deschizătura realizată de Hicks și trecuse de ea. Gorman o lăsă și se aplecă pentru a-i examina piciorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
o platformă de aterizare situată pe înălțimile turnului conic, având grijă să rămână la o anumită distanță de clădire. Survolară și epava VTT-ului. Era numai o carcasă sfârtecată și imobilizată în fața intrării în curte. Ripley examină în trecere blindatul ars. Reprezenta pentru ea monumentul ridicat excesului de încredere în sine și a neputinței tehnologiei moderne în fața anumitor fenomene. Vehicolul de transport de trupe, cu reputația invulnerabilității, va fi în curând dezintegrat odată cu stația și restul coloniei. Platforma strâmtă de aterizare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
finish-ul se simte în fiecare replică, reproș, dorință, tăcere. E doar un sfârșit. În spatele lui, tot ce-a fost de trăit s-a rostogolit prea repede ca să mai ai timp să oprești ceva. Iar tot ce rămâne de trăit, chiar dacă ars și niciodată la fel, va fi trăit de cei care îți supraviețuiesc. E doar sfârșitul tău. Tocmai ai venit. Tocmai ai plecat. Intervalul sprijinit pe așteptarea morții tale s-a scurs. Câți ani ai? Cine îți poate măsura timpul, când
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
dubioase ale Wall-Street-ului, profităm de răgazul ce ni-l prilejuiesc canicula medievală de-afară și lipsa contemporană de inspirație din noi pentru a răspunde, în cuprinsul acestui episod câtorva scrisori din teancul considerabil strâns de-a lungul anilor pe adresa Ars Amatoriei. Chiar dacă nu toate episoadele au de-a face cu povestea noastră, o seamă de corespondenți, derutați probabil de larga paletă de probleme abordate de foileton, confundându-ne cu alte instituții, vom încerca să le răspundem, cât ne permit fișele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
numai cinci zile, e un loc uimitor pentru stabilirea de contacte, pentru apropieri și discuții incipiente. În realitate, el durează însă mult mai mult. Nu se termină odată cu întoarcerea editorilor acasă, ci abia atunci începe cu adevărat. Nuci în zahăr ars Filip Florian Târgul de Carte de la Frankfurt a fost, zic eu, un show, nu un șoc. Probabil, pentru biata literatură (cât e pământul de mare și de rotund), aici se rostește cel mai des, mai apăsat și mai gol de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
făcându-le uneori să se sufoce. Dincolo de greva metroului și de păsărelele rătăcite printre sedii de bănci, Frankfurtul e totuși buricul lumii editoriale. În ceea ce mă privește, mi-a plăcut berea tulbure și arămie, am ronțăit fericit nuci în zahăr ars, am pălăvrăgit mult, m-am întâlnit cu editorii străini care hotărâseră mai demult că n-ar fi rău să publice Degete mici și Băiuțeii, am cumpărat două scrumiere dintr-un bazar, am discutat cu editori bătuți și ei de gândul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
Kobo Abe Harta arsă Traducere din limba japoneză și note de Angela Hondru ORAȘUL - infinitate delimitată. Un labirint În care nu te rătăcești niciodată. Pe harta personală, fiecare bloc este notat cu exact același număr. Chiar dacă nu știi pe unde so iei, tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
avea de ce să-mi mai fie teamă de mărturii false. Nu era cazul să mi se aducă nici o Învinuire deocamdată, cel puțin nu pe-aici. Am apăsat pe accelerator. Mașina s-a urnit cu greu și-mi mirosea a cauciuc ars. Am dat curba. Fețele palide ale femeilor adunate În jurul băiatului ce scăpase de la moarte ca prin urechile acului fără nici o picătură de sînge și fără oase rupte au dispărut În oglinda retrovizoare și a apărut În schimb cerul alb, asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mașina, domnule. CÎnd am luat-o spre ușă, se ridică și el și Își puse haina. — Mă retrag și eu. Îmbrăcat astfel, părea din nou un zid negru. CÎnd trecu pe lîngă fată, o pișcă de nas. Fata sări ca arsă, dar nici măcar atunci nu scoase vreun scîncet. — Nu uita să-i transmiți șefului ce te-am rugat. Luîndu-și paltonul din colțul În care și-l lăsase, și-l atîrnă pe umeri. Nu-mi pasă cîte zile am de așteptat, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ondulat și poate că și albul era un efect difuz al acelgiași cauze. Deoarece subiectul era mult aplecat În față, din unghiul meu de vedere numai protuberantele șirei spinării, rînduite precum niște morminte săpate În nisip erau de culoarea făinii arse... Culoarea m-a tulburat profund. Părul aproape invizibil precum țesătura din catifeaua cea mai scumpă și moale... Piele fină, cu nuanțe maronii ca de băiețandru. Bineînțeles că oricît ar fi de măiastră tehnica fotografică, tot nu poate surprinde cu exactitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
condimente japoneze. Paste făinoase preparate cu condimente japoneze. Uscațele. 1912-1925. Orez și carne condimentată cu curry (preparat din rădăcină de curcumă, usturoi și diverse mirodenii). O rogojină măsoară 1,80x0,90 m. Prune murate. FILENAME \p \\Gabi\d\Carti editura\Harta arsa\Surse\operat\harta arsa.doc PAGE 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
preparate cu condimente japoneze. Uscațele. 1912-1925. Orez și carne condimentată cu curry (preparat din rădăcină de curcumă, usturoi și diverse mirodenii). O rogojină măsoară 1,80x0,90 m. Prune murate. FILENAME \p \\Gabi\d\Carti editura\Harta arsa\Surse\operat\harta arsa.doc PAGE 57
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
cred eu, fără întrerupere, fiind Marian Malciu cazurile cele mai grave... Este un fel de iad! Să auzi numai gemete de durere, să vezi atâtea aparate și... nu te supăra, atâta sânge și altele... Acolo vin oameni loviți rău, sfârtecați, arși și numai Dumnezeu știe cum sunt... - Doamne! Numai acolo să nu ajungi și tu..., Tinu nostru... săracul... chiar acolo... Doamne ferește! După un timp, doamna Luiza continuă: - Nu i-am zis nimic de tatăl tău, Dumnezeu să-l ierte! I-ai
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
a luat foc atunci când am uitat s-o închid după o beție cruntă. Din fericire, Ruth a dat buzna în camera mea să vadă dacă purtasem una din bluzele ei în seara aia și a simțit imediat mirosul de fire arse. Și în ziua de azi tot mai susține că mi-a salvat viața. În fine, pătura mea electrică a fost confiscată și, deși am o sticlă de apă fierbinte, nu mă deranjez să o umplu în fiecare seară. De asemenea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2278_a_3603]
-
cu ț ani. Împreună cu Mona, o vrăjitoare wannabe, și Stridie, prietenul ei ecologist, alcătuiesc o familie plecată-n căutarea tuturor exemplarelor rămase, pe care le distrug sistematic. La originea lor stă Cartea în care se află strânse toate vrăjile: trebuie arsă, dat fiind că reprezintă sursa primordială de putere. Fiecare idiosincrazie se poate împlini cu ajutorul ei. Helen Hoover Boyle anunță ceva special din chiar momentul în care apare: „Helen e îmbrăcată cu taior alb și pantofi asortați, dar nu alb ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
despre ce ar trebui să mănânce; așa că, printr-o inspirație de moment, am tras la xerox foaia originară - și când al șaptesprezecelea sau al optsprezecelea doritor de dietă îmi cere detalii, eu, cu un aer preocupat, de profesionist al caloriilor arse, scot din geantă o copie și i-o dăruiesc cu un zâmbet cald. M-am gândit însă că fac o discriminare. Poate că sunt mulți alți oameni care, sătui de kilogramele în plus, disperați că mănâncă puțin și tot nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2171_a_3496]
-
un impersonal, ca în Sunt peșteri: Tu nu uita că sunt în tine peșteri... Un pas, o șoaptă, numai un suspin, Sporesc acolo-n mii și mii de creșteri, Se-ngroașă-n hăuri, se izbesc și vin Să zguduie pereții arși de lavă. Și tainița se umple de tumult, Ca cerurile, sus, când tună-n slavă... Și crește larma surdă tot mai mult, De parcă sparge urletul tavanul : Cutremur lung iscat dintr-un oftat... Amintindu-și peisajul satului natal, Voiculescu scrie în
Academia b?rl?dean? ?i Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83084_a_84409]
-
inutilă care a declanșat o reacție ce numai favorabilă nu îi poate fi în ajunul intervenției. Vlăguită de inutilitatea și nocivitatea cererii ei își lasă capul pe perna al cărei miros de dezinfectant pare și mai puternic. Își simte ochii arși de lacrimi fierbinți, iar gura uscată abia o mai ajută să respire. Toată durerea s-a concentrat în efortul vital de a respira. "Dreptul fiecărui individ de a decide... Vorbe goale... Atitudinea profesorului, vorbele lui mă fac să înțeleg clar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
de anestezic. În numai câteva minute, scula iscusită a și practicat o mică incizie în tigva Dorei, care nu opune nici o rezistență, de parcă ar fi făcută dintr-o mucava a cărei transformare în rumeguș degajă un ușor miros de os ars. Freză rugoasă ! cere sec vocea profesorului, comandă inutilă, căci în mâna care îl servește, scula care urmează să degajeze bordul inferior al sinusului lateral este deja în așteptare. După lărgirea găurii, operație care pare de rutină, privirea profesorului se concentrează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
parcă premonitoare a ceea ce avea să devină Bucovina care urma să fie reocupată de ruși peste prea scurt timp. Deși sunt tare de fire, am izbucnit în plâns când am văzut rafturile goale ale bibliotecii și în șemineu urmele cărților arse. El, căci căpitanul de cavalerie era el, Simion, tatăl tău, a înțeles ce simțeam în acele momente și a încercat să mă consoleze : Te rog, nu plânge ! Bunurile materiale se pot reface. Ele nu au cu adevărat importanță. Important este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
descifrează cu greu scrisul de pe pagina scorojită, atinsă de foc. Plantele de pe verso s-au transformat în scrum iar dintre denumiri se mai poate citi doar : "Sunătoare (Hypericum per...), ( Plantago lance...)"... Într-un plic mare sunt strânse bucățele de hârtie arsă pe care se pot citi cuvinte disparate ce par a fi mesageri ai unei alte lumi : "Bobițe ca cear...", "Axel...", "...împușcați", " Crăciun...". Dar, iată mai sunt câteva pagini pe care scrisul, devenit mai sigur, mai matur, poate fi descifrat. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
carnea ca piatra lăsa să se ghicească grija pe care o avea pentru dieta sa. După ce a terminat de mâncat sarmalele, a întins gospodărește cu pâine prin sosul verzui, a curățat farfuria. Ca desert mama făcuse o budincă cu zahăr ars, o afumase puțin, se lipise de fundul cratiței era destul de neaspectuoasă, cu siguranță că încurcase rețetele, o tăia în felii, era tare nefericită, dar oaspeții au consumat-o fără nici o rezervă poate le-o fi plăcut, poate plecaseră de acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
fetele din jur. Miros de praf de pușcă și noapte. Nopțile sunt grozave la fermă, se pare. Cine vorbea despre lună nu o știa uscată ca un burete secat, lăsată în jos, la o aruncătură de băț. Miros de pământ ars și praf. Un sfert de lună, o jumătate de lună, o lună întreagă. Mereu se drămuiește ochilor care o caută până devine o stea printre miile de stele care împânzesc cerul. O fată iese pe furiș afară din dormitorul comun
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
care stăteau paralizați și leoarcă de transpirație, cu femei vieneze Înalte În poală. Doamnele aveau obraji albi ca varul și guri mari ca niște căpșune coapte, cu arcuri negre deasupra ochilor, subțiri ca firul de păr, trasate parcă cu chibrituri arse. Aveau părul negru, blond sau roșcat, tuns mereu În stil bob, cu fuste absurd de scurte, despicate Într-o parte. Bluzele erau descheiate aproape până jos. Distrate, femeile se jucau cu perlele purtate În mai multe șiraguri În jurul gâtului sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]