4,413 matches
-
reprezintă un moment apreciabil în perceperea autohtonă a corpului. Dan Gulea este profesor de limba și literatura română la Colegiul Național „Mihai Viteazu” din Ploiești și critic literar.</i></b> [1] V. studiul meu, Domni, tovarăși, camarazi. O evoluție a avangardei române, 2007, p. 163 ș.u.; [2] Primul text rezultat este un roman similicoerent, cu noi personaje din proximitatea Hallipilor, al doilea și al treilea joacă rolul de depozit de variante; Străina este așadar romanul imaginat de Gabriela Omăt din
Hortensia Papadat-Bengescu: 400 de lovituri () [Corola-website/Science/295735_a_297064]
-
la banalitate. În istoria tranziției, „stânga independentă”, ca sumă de rezistențe împotriva procesului istoric al tranziției, a luat forma autonomiilor, care operează aproape exclusiv la nivel molecular. Depășirea acestei limite nu înseamnă că stânga ar trebui să joace rolul de avangardă; fondul social rămâne cel al scepticismului general al oamenilor față de sfera politică formală și direcția tranziției: o nemulțumire antisistemică. Reconstituirea relațiilor solidare și a memoriilor afective ale rezistenței e însă o muncă foarte complexă. Scepticismul popular poate degrada fie în
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
parteneriate în care ar putea eroda puterea sau realiza un transfer al puterii. De fapt, conceptul politic de transautonomism pe care îl propun aici e oarecum de negândit în interiorul tradiției occidentale a autonomismului, care a tins să confunde autonomia cu avangarda - care e mereu singură. Transautonomismul se raportează la orizontul unui front social contracultural. Gândirea decolonială ca resursă: feminism și antirasism Era evident că, mai devreme sau mai târziu, avea să apară o contra-reacție locală față de Banca Mondială, FMI și corporațiile
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
experiențelor nonoccidentale - e de factură mai recentă, dar a fost adoptat pe nesimțite și în cadrul unei stângi domesticite, obișnuite în mod profund cu dominația, o stângă al cărei exercițiu critic se îndreaptă aproape exclusiv asupra analizelor hegemonului dominant sau ultimelor avangarde, și ale cărei percepții și sensibilități nu sunt mai niciodată centrate pe rezistență și liberare. Gândirea decolonială e contestatară, pretinde o turnură epistemică, însă nu cere un atașament exclusiv de experiențe nonoccidentale: „Sudul Global” e un concept, nu o arie
NU Tranziției 2.0 () [Corola-website/Science/296072_a_297401]
-
Criza pe care o traversa societatea la sfârșitul primului război mondial se reflectă și în atitudinile radicale adoptate de artiștii de avangardă. Opțiunea pentru activism social și militantism devine firească în contextul creșterii sărăciei, discriminării și radicalizării politicilor de stat în tot mai multe țări europene afectate de primul război mondial. Utopia egalitaristă propusă de scrierile lui Marx devine o miză a
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
polarizarea ideologică este o reflecție micro a societății românești. În timp ce tradiționalismul și tot ce înseamnă artă cu specific național este susținut la nivel oficial (achizițiile statului, expoziții internaționale), discursul alternativ, critic, avangardist, rămâne izolat și dur marginalizat. Membrii grupurilor de avangardă s-au lovit permanent de o dublă respingere, atât estetică, gustul epocii fiind reticent la inovații și experimente, cât și socială, fiind caricaturizați și marginalizați pe criterii politice și etnice. Invariabil s-a pornit un război ideologic, foarte vizibil în
Activism și scandal: revoluția suprarealistă în România interbelică () [Corola-website/Science/295615_a_296944]
-
anul 1900 grupuri de studenți care, după o adunare publică cu caracter antisemit, porneau spre cartierele evreiești, devastând prăvăliile și spărgând geamurile locuințelor evreiești. Ca și două decenii mai târziu, studenții se percepeau și în anul 1900 ca fiind o avangardă națională, iar ca atare apărarea națiunii de ”pericolului evreiesc” reprezenta un act de onoare. Totuși, în pofida tuturor mărturiilor, manifestațiile studențești înainte de război n-au luat niciodată amploarea violenței antisemite generalizată la nivel național din perioada interbelică. [caption id="attachment 1868" align
Cu carte și ciomag – Mișcarea studențească antisemită în perioada interbelică () [Corola-website/Science/295833_a_297162]
-
armata în armată română, îmi spune: „vino, hai să-i întâmpinam pe ai noștri! Am scăpat de deportarea în Siberia!”. Pe drum, s-au alăturat vreo opt evrei și vreo 20 de români. Am ajuns la marginea orașului, acolo era avangardă română, un căpitan foarte încruntat, căștile care luceau în soare. În loc de bună-ziua, ne întreabă: „Care sunt jidanii între voi? Mergeți la o parte!”. A doua comandă a fost să ne descălțam. Toți ne-am executat, ne-am aplecat să ne
„Holocaustul este referitor la evrei, dar există pericolul peste tot – pentru toată lumea.” () [Corola-website/Science/295840_a_297169]
-
8, decembrie 2014. [7] Bumbeș et al., idem. [8] Bumbeș et al., idem. [9] Valentina Iancu, Activism și scandal: revoluția suprarealista în România interbelică, Gazeta de Artă Politică</b> nr. 1, februarie 2013 [10] Igor Mocanu, Europa după ploaie (despre avangardă românească în arhivele Siguranței), contrafort.md</i>, <a href="http://www.contrafort.md/old/2008/163/1469.html">http://www.contrafort.md/old/2008/163/1469.html</a> [11] Raportul prezentat la Congresul Confederației Generale a Muncii din România din
Persecutarea activistelor și activiștilor de stânga în România înainte de 1945 () [Corola-website/Science/295829_a_297158]
-
muzeului, constituie o selecție dintr-un patrimoniu mult mai amplu, completat adesea cu un patrimoniu virtual, din atelierele artiștilor contemporani. Patrimoniul muzeului cuprinde creații de artă românească din a doua jumătate a secolului XIX și din secolul XX reprezentanți ai avangardei românești și lucrări ale artiștilor care formează o punte de legatură între prima și a doua jumătate a secolului. Se află la intrarea în Pădurea Gârboavele, conținând câteva colibe specifice zonei limitrofe a Dunării de Jos. Aflat lângă Casa Memorială
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
și Craina (din Iugoslavia), ia ființă la Turnu-Severin "Comitetul din Kliuci" ("Chia"). Între 26 și 31 august 1944 au lupte in jurul orașului împotriva trupelor germane din sudul României care se regrupau spre Banat. La 5 septembrie 1944, trupele de avangardă ale Armatei a 6-a sovietice de blindate ale Frontului 2 Ucrainean comandate de Mareșalul Tolbuhin, ajung lângă Severin. La 6 septembrie Turnu-Severin este ocupat. Artileria germană din Cladova (oraș vecin din Iugoslavia) bombardează intens Severinul și zona severineană. La
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
Cetatea de la Morești de lângă Târgu Mureș confirmă existența unor forme de organizare administrativă post-dacoromană în momentul invaziei triburilor migratoare. Prima mențiune documentară privitoare la existența secuilor pe aceste meleaguri datează din anul 1116, secuii fiind amintiți alături de pecenegi ca alcătuind avangarda cavaleriei ungare. Ca popor asociat maghiarilor, secuii au fost colonizați în sistemul de "prisăci" medievale la inceput in zona Oradei (a rămas localitatea Săcuieni), apoi treptat spre marginea de sus-est odată cu ocuparea Transilvaniei. Secuii se aflau în serviciul militar al
Târgu Mureș () [Corola-website/Science/296951_a_298280]
-
fost inima contra-reformei din secolele al XVI-lea și al XVII-lea, când monarhia absolutistă a casei de Habsburg a impus un regim strict de restaurare a puterii și influenței catolicismului în rândurile austriecilor. Habsburgii s-au considerat multă vreme avangarda catolicismului și toate celelalte confesiuni au fost reprimate. În 1781, în era iluminismului austriac, Împăratul Iosif al II-lea a emis un edict de toleranță pentru Austria, prin care a acordat și celelaltor confesiuni o libertate limitată de practică. Libertatea
Austria () [Corola-website/Science/296788_a_298117]
-
un contribuitor important la dezvoltarea rock and roll-ului. Dintre cele mai importante staruri pop și rock britanice amintim: The Beatles, Cliff Richard, Queen, The Rolling Stones, Led Zeppelin, Black Sabbath, Pink Floyd, Deep Purple. Regatul Unit s-a aflat în avangarda muzicii punk a anilor 1970, prin Sex Pistols sau The Clash, precum și a renașterii heavy metal-ului, prin Iron Maiden sau Motörhead. Regatul Unit a avut foarte mulți filozofi remarcabili precum: John Locke, George Berkeley, David Hume, Jeremy Bentham, John
Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord () [Corola-website/Science/296825_a_298154]
-
burghezii exploatatori sunt întotdeauna reprezentați de obezi care beau, mănâncă și fumează, iar muncitorii sunt atletici și bine proporționați. Meyerhold s-a opus cu hotărâre realismului socialist. La începutul deceniului al patrulea, când Stalin a luat poziție împotriva artei de avangardă și a experimentalismului, munca lui Meyerhold a fost proclamată antagonistă și înstrăinată de poporul sovietic. Teatrul pe care l-a înființat și condus a fost închis în 1938, iar Meyerhold a fost arestat și închis un an mai târziu. A
Vsevolod Meyerhold () [Corola-website/Science/301059_a_302388]
-
câțiva poeți mai tineri. Teme clasice într-un veșmânt poetic original, exprimate cu un limbaj și o tehnică de inspirație modernă, cu impact asupra psihicului cititorului, un barochism bine temperat, pus în serviciul unei stilistici ce poate fi considerată de avangardă prin legătura pe care cuvântul și muzicalitatea stranie a versurilor o realizează între concret și metafizic. O astfel de poetică nu ezită să calce pe teritoriile abisale ale psihicului, mediind între carnal și divin. Contribuțiile lui Radu Voinescu la clarificarea
Radu Voinescu () [Corola-website/Science/300139_a_301468]
-
adeptul neoclasicismului. În 1780 revine la Paris iar la expoziția Salonului din anul 1781, prezintă "Belizarie cerșind" și este primit cu aplauze. Succesul de care se bucură îi atrage clienți și ucenici. Atelierul lui David va deveni un centru al avangardei în pictură. În anul 1781, pleacă în Flandra pentru a studia pictura locului. În mai 1782, se căsătorește cu Marguerite-Charlotte Pecoul, fiica unui bogat funcționar din administrația clădirilor regale. Mariajul acesta îl va elibera pe artist de toate grijile materiale
Jacques-Louis David () [Corola-website/Science/300176_a_301505]
-
au avut loc câteva schimburi de focuri între armata română și cea ungară, în care s-a tras asupra turnului bisericii, doi sagani și un ungur au fost uciși. În a doua parte a lunii septembrie 1944 , a sosit o avangardă a armatei roșii în Sagu, iar câteva săptămâni mai tarziu au rulat tancurile pe străzile din Sagu. O unitate școlară de conducere a armatei roșii cu câteva mii de soldați s-au cazat pentru câteva luni în Sagu. S-au
Șagu, Arad () [Corola-website/Science/300304_a_301633]
-
înlocuit de regimul republican democrat în care socialiștii urmau să coopereze cu partidele burgheze liberale. Bolșevicii conduși de Vladimir Ilici Lenin considerau necesară formare unei elite de revoluționari de profesie, supuși unei puternice discipline de partid, care să acționeze ca avangardă a proletariatului în lupta pentru cucerirea puterii pe cale revoluționară. Eșecul dezastruos a armatelor țariste în războiul ruso-japonez (1904-1905) a fost o lovitură gravă regimului țarist și a crescut la cote uriașe potențialul revoluționar. În ianuarie 1905, în urma incidentului cunoscut ca
Istoria Rusiei () [Corola-website/Science/301491_a_302820]
-
(* 14 noiembrie 1887, Manhufe/Portugalia - † 25 octombrie 1918, Espinho) a fost un pictor portughez modernist, precursor al curentelor de avangardă. s-a născut în anul 1887 în Manhufe, în apropierea orașului Amarante. După terminarea liceului în Amarante, frecventează Academia de Belle-Arte din Lisabona și - în același timp - un curs de arhitectură. Își întrerupe însă studiile și, în 1906 pleacă la
Amadeo de Souza-Cardoso () [Corola-website/Science/300933_a_302262]
-
lui Wilhelm Albert Vladimir Apollinaris de Kostrowitzky, (n. 26 august 1880, Romă - d. 9 noiembrie 1918, Paris) a fost poet, prozator și critic de artă. Mama sa a fost o nobilă poloneză dar identitatea tatălui este incertă. Reprezentant notoriu al avangardei artistice de la începutul secolului XX, reformator al limbajului poetic, precursor al suprarealismului. Se naște la Romă, în 1880, și urmează școală la Monaco, Cannes și Nișă. Publică primele poezii în 1897 sub pseudonimul Guillaume Macabre. Sosește în 1899 la Paris
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
și povestiri "mythiques et autobiographiques". În 1917 pune în scenă piesă "Leș mamelles de Tirésias", pe care o definește, vizionar, "dramă suprarealista", piesa care va face subiectul unei opere a compozitorului Francis Poulenc (1947). Continuă să colaboreze la revistele de avangardă literară ale vremii și publică manifestul artistic "L'Esprit nouveau et leș poètes". În ianuarie 1918 suferă o congestie pulmonară care îi șubrezește și mai mult sănătatea. În luna aprilie a aceluiași an, apare "Calligrammes", o culegere de "Poèmes de
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
integral abia în 1947 sub titlul " Poèmes à Lou"). Moare pe 9 noiembrie 1918, fiind victima a mării epidemii de gripă spaniolă. Este înmormântat la cimitirul "Père Lachaise" din Paris. În România, Apollinaire a avut mulți admiratori printre scriitorii de avangardă din perioada de după primul război mondial. În 1968 apare o ediție bilingva cu o selecție a poemelor lui Apollinaire în traducerea lui Mihai Beniuc. În 1971, Editura " Univers" publică în îngrijirea lui Virgil Teodorescu o remarcabilă culegere din textele lui
Guillaume Apollinaire () [Corola-website/Science/298588_a_299917]
-
la Universitatea din Bologna. A predat la cele mai faimoase universități din lume, fiind Doctor Honoris Causa a peste 50 dintre ele. Conduce revista "VS. Quaderni di studi semiotici". În anii 1960 a fost unul dintre reprezentanții de frunte ai avangardei culturale italiene, numărîndu-se printre fondatorii revistelor "Marcatre" și "Quindici". Din 1959 este consilier editorial al celebrei edituri Bompiani. A primit nenumărate premii și distincții culturale, inclusiv Legiunea de Onoare (1993). Este autor de române, eseuri, tratate academice și cărți pentru
Umberto Eco () [Corola-website/Science/298589_a_299918]
-
imposibilitățile și le creează omul singur și tot el trebuie să le depășească!”" (Ernesto Che Guevara) Grupul își vede tăiată retragerea spre Rio Grande, ceea ce îl obligă să urce din nou spre munți, spre un mic sat, La Higuera , unde avangarda este și ea prinsă într-o ambuscadă și pierde 3 oameni, pe 26 septembrie; ceilalți 17 supraviețuitori reușesc să scape și încep să coboare spre Rio Grande. Forțele speciale boliviene află de la un informator locul unde se află cantonați luptătorii
Che Guevara () [Corola-website/Science/298620_a_299949]