4,354 matches
-
a muri, sau că 307 Elsinore Lane se transforma în casa care exista pe Valley Vista într-o suburbie din San Fernando Valley numită Sherman Oaks sau că vântul mă împiedicase să caut mașina unui adolescent sau că un asasin bântuia prin Midland County din cauza unei cărți scrise de mine sau - mai grav - că o fată pe care o dorisem dispăruse în Orsic Motel în Stoneboat la un moment dat astă-noapte. Și brusc m-am întrebat: Dacă ai scris ceva și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
pentru a-mi aminti și mie că trebuia să mi-o pun și eu. Emise un fel de plescăit care amenda lipsa mea de responsabilitate. Aveam nevoie de fiecare celulă din mine ca să distrug (doar astă seară) toate lucrurile care bântuiseră prin mintea mea, iar în final eram prea obosit și prea distras pentru a o lua razna. Venise timpul să mă concentrez asupra acestei seri. Și pentru că eram foarte atent, ceva s-a destins în timp ce treceam prin parcare. Am făcut
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de consolare. Am remarcat un copac uriaș de eucalipt care părea să fi explodat din interiorul trotuarului. L-am întrebat pe scriitor: De ce apare - de ce devine manifest - pe Elsinore Lane? Voi răspunde la întrebarea asta cu o altă întrebare: de ce bântuie Patrick Bateman prin Midland County? Adică ce vrei să spui? Cum devine o entitate ficțională una reală? Ai avut remușcări când ai creat monstrul de pe coridor? Nu. Eram înspăimântat. Încercam să-mi găsesc locul în lume. Un scurt interval al
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
încercam să nu respir prea zgomotos. - Ce mă fac? am întrebat de câteva ori. Miller începu să mă consoleze. - Dacă vrei să mă angajezi, datoria mea e să vin acasă la tine și să invoc manifestările fizice a indiferent ce bântuie locul acela. - Cât de...rău ? Vreau să zic trebuie să fiu acolo? M-am forțat să încetez să mai plâng și am fost surprins să constat că am avut puterea s-o fac și m-am șters la ochi și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
de un milion de ori. Stafiile își trag energia de la un număr de surse: lumină, teamă, tristețe, angoasă - acestea creează precedentul unui spirit. Stafiile nu sunt violente. Tu ai demoni, șopti scriitorul. - Demonii sunt o manifestare a răului și îi bântuie pe cei care le-au permis din neglijență să intre în viața lor. Îți amintești ce spuneam despre antagonism? Un demon apare când simte că a fost antagonizat și ceea ce urmărește, scopul său, e să răspundă cu antagonism. Demonii sunt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
fi vorba, se hrănește din teama ta. Se hrănește cu teama colectivă din casă. Și în funcție de cantitatea de teamă, stricăciunile pe care aceste spirite le pot inculca sunt catastrofice. - De ce mie? De ce mi se-ntâmplă mie? - Se pare că ești bântuit de un mesager. Miller făcu o pauză. De tatăl tău și de Patrick Bateman și de ceva creat în copilărie. - Dar care e mesajul? Ce vrea să-mi comunice? - Poate fi un număr diferit de lucruri. Lumea nu mai exista
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2048_a_3373]
-
ne lasă în plata Domnului. Îl urmăresc de la distanță - un tip bronzat, cârlionțat, cercel în ureche, mișcări abile, siguranță neostentativă. Alură latino. Am văzut, de altfel, mulți nemți intens bronzați, mai ales femei, dezinvolte și deloc urâte, în pofida prejudecății care bântuie pe la noi despre nurii fiicelor lui Siegfried. Luni, 19 iunie VASILE GÂRNEȚ: Mesaje de la Ana Druță, colega noastră de la Contrafort, care ne scrie ce se mai întâmplă la Chișinău. Au fost doar câteva telefoane nesemnificative la redacție, nimic urgent...Căldura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Internet de la parterul pavilionului italian am recepționat un mesaj de la Anișoara, colega noastră din redacție: ne scrie că totul e în ordine, lumea literară se pregătește pentru un nou simpozion „româno-român”, la care se vor auzi aceleași lamentații, prin sate bântuie o secetă cumplită. Lumea e paralizată de căldură și de frică pentru soarta recoltei din toamnă, se roagă, aprind ruguri, bat paparudele. În secolul 21, viața în Basarabia depinde în totalitate de capriciile meteo. Și de cele geopolitice. Ne-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
ambiția socială, cariera, banul sau... salvarea aparențelor: fofilarea într-un post „secund”, pentru noi, mai ales, fiii clasei sociale care pierduse și care tresăreau dureros când, în acei ani, se întrezărea pe trotuarul din față o uniformă și, mai ales, bântuiți de acele „uniforme invizibile”, agenții securității de stat, ce-ți puteau năvăli patru, cinci sau șapte, noaptea, în apartament, în cameră și, după ce vor răsturna cărțile și obiectele, te vor lua cu ei, „pentru o scurtă explicație”! Explicație care putea
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
mai ales, „cu tine însuți”: apte să-ți releve, cu adevărat, „limitele”, cele nebănuite, devenind pur și simplu prizonierul propriului tău trup. Aceste „două mistere”, cum le-am numit, ale firii mele, Cartea și Erosul, nu numai că mi-au „bântuit” lunga, labirintica mea tinerețe, dar, după ce m-au „chinuit” decenii, mii și „milioane” de ore, zile și mai ales nopți, albe, fosforescente, tensionate, vii, m-au „salvat” până la urmă, proiectându-mă într-un destin intim și social ritmat, cu aparențe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a creierului uman, funcționează și ne guvernează toate actele și legile, când e vorba însă de ceea ce ne „interesează” în primul și ultimul rând, adică „sensul existenței noastre pământești”, Divinitatea își retrage brusc orice „raționalitate”, orice Logică, și ne lasă bântuiți de o absurditate crudă și ale cărei „soluții” nu sunt la îndemâna oricui, decât, poate, prin „diversiune” filozofică sau bisericească, dogmatică. Dacă există cu adevărat „soluții” la această întrebare oedipiană! De oriunde venim, cu toții vom voi, la un moment sau altul
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
o categorie majoră de creație altădată, deoarece, cum o spuneam mai sus, adaptarea azi a devenit zeitatea omului contemporan, „potrivirea”, „ajustarea” continuă a nevoilor și a țelurilor noastre după cele ale comunității și ale modelor puternice și furtunoase care ne bântuie teritoriul și continentul! Or, sublimul este în esența sa o „creație nepotrivită” cu ceea ce o înconjoară, ca și cu „necesitățile” drastice și de moment ale colectivităților sau indivizilor. Sublimul, exemplificat printre altele de capodoperele acelor „nebuni fastuoși” care au fost
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a întâmplat la fel? Au trebuit să treacă, probabil, cincisprezece ani ca spiritele să se liniștească cât de cât, să devenim lucizi că încă nu avem o clasă politică profesionistă și organic constituită, că flagelurile economice și morale antebelice vor bântui din nou, cu furie, într-o Românie aflată nu în tranziție, ci în criză, criza ce urmează unei mari surpări politice, criza fizică, a ruinelor industriei haotice ceaușiste, dar și cea mentală; centralismul industrial, financiar și administrativ excesiv, neîncrederea în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
nouă situație socială (știind că în țară politicienii nu vor ezita să se răzbune!Ă sau la sfârșitul deceniului opt, la Paris, avându-și soția alături și fiind publicat la una dintre cele mai prestigioase edituri franceze, când în țară bântuia sărăcia cruntă și o umilință individuală și colectivă moștenite parcă din cele mai învolburate și crude zile ale medievalității târzii?!... Ce l-a legat pe acest autor atât de puternic de țară încât, având argumente mult mai mult solide decât
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
știm prea bine nu „cine”, ci acel „ce” suntem! Mă gândesc și la magnificul tablou al lui Paul Gauguin din perioada sa finală: D’où venon nous, que sommes nous, où allons nous. Acel que sommes nous pare a ne bântui și pe noi și e cumva explicabil știind amestecul de etnii și rase care stau la baza națiunii române actuale. Peste aceasta - sau prin aceasta! - noi suntem depozitarii și ai unui amestec sau, dacă vreți, ai unei bogății de reflexe
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
călătorie, s-a așezat lângă fântână și era ca la al șaselea ceas. Atunci a venit o femeie din Samaria să scoată apă [...]. (Ioan, IV, 5-7) Nu mai e apă în puțul din incinta bisericii ortodoxe nou construite. Nablus e bântuit de secetă, iar căldura e dogorâtoare. Mauriac a scris Viața lui Isus departe fiind de aceste locuri, în orice caz, destul de departe pentru a plasa aici viitoarea împărăție a lui Dumnezeu, cea în care femeile ar avea prioritate asupra doctorilor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
un vas, în largul portului Eilat, off-shore. Pământul e sfințit, marea nu. Și cu atât mai rău pentru această enclavă încercată, locuită de vreo zece mii de palestinieni sau mai mult. Ea nu cuprinde niciun israelian, și n-a fost deloc bântuită de Intifada (să fie oare vreo legătură între aceste două lucruri?) Nicio agitație deosebită la fața locului, doar o piață în mijlocul localității, niște mici magazine cu articole de artizanat și două sau trei restaurante, unde vin duminica să prânzească palestinienii
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
tocmai pentru că era multă ură în jurul lui, iar aici, mai mult chiar ca în alte părți. Sufocată între mari imperii persan, roman, egiptean care-și disputau inclusiv dreptul de proprietate asupra ei, Palestina a fost încă de la începuturi un stat-tampon, bântuit de războaiele altora. Cam ce e Libanul din zilele noastre. Sfântul Mormânt plătește apăsarea istoriei. E prețul Întrupării. Trebuia ca un asemenea loc să existe undeva; non-locul poate fi imaginat doar pentru îngeri. 3) Noi locuim în timp. Ieșim încetișor
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
cu absolutul, mult mai puțin inaccesibil, implacabil și ascuns cunoașterii ca Allah. Cel pe care-l strâng pantofii își poate căuta alții, mai comozi. Iar în caz de nenorocire, nu pe seama încălțărilor o pui, ci pe a piciorului. Un om bântuit de obsesii se va simți în largul lui într-o religie a Legii, iudaism sau islam: credința creștină i se va potrivi mai bine unui imaginativ sau unui original. Individul căruia îi place să acționeze în acord cu conștiința se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
soare, cu mustața ridicată în sus coada rățoiului, ori unde-ar fi, cu oricine, fie cu soldații, fie cu ofițerii, numai în glume o duce. E însărcinat cu aprovizionarea, și la masă se plânge într-una de șoarecii care-i bântuiesc cortul. Să vezi, ast-dimineață mă scoală șeful de ordinar, repede, și când es afară, ce să văd, domnule, un șoarece furase un sac de orez și-l tăbârcea în spate și fugea în goană tocmai pe dealul Viișoarei... Repede
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
discurs. Premiu ia și Tudor, nepotul lui moș-Brebu. Boerului i se întâmplă un accident la vânat și cu ocazia asta vine doctorul, care e un om cumsecade. E adus de morăriță, și moș-Brebu, care spune multe lucruri adevărate boerului. Cum bântuie tifosul în sat, și cum îngrijește doctorul de bolnavi. Întrecerea între doi țigani lăutari: unul bătrân vestit și unul tânăr, care-l învinge. Bătrânul îl sudue și-l proclamă mai tare decât el... Variații la o horă... Captar, deasupra stupilor
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
întinderi ale Podoliei și Hersonului, până la Kiev și dincolo, bate tunul și curge sângele. În câte colțuri se sugrumă frați pe frați; în câte târguri ulițile "Jidovimii" sunt înecate în sânge și zăgăzuite cu mii de cadavre... O nebunie roșie bântue fără stavilă în țara stepelor, și parcă bate dintr-acolo un vânt de nenorocire și de nemărginită tristeță. Fără îndoială, în om trăiește o fiară. Vai de el, când gratiile au fost rupte și bestia adulmecă sânge... Tunul bate la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Iampol și mai departe. Nistru curge însă liniștit și limpede în albie de stâncă, și dincoace grânele se coc, cu luciri de aur, supt un cer de pace, care îmi apare supremul bine, între marele și micile năcazuri ce ne bântuie. 28 iulie. Judecățile d-rului Georgescu la Cotigenii Mari Hindichi = șanț de despărțire Poiana mănăstirii... Cușalăuca. Povestiri de vânătoare în Slobozia 29 Iulie. Spre Căprești. Nistru. Neculai Platon moldovan! Aproape nu știe rusește. Spune că Mercuri în pădure la Dobrușa, hoții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
în primejdie ieșirea noastră în larg. Această înștiințare a fost însoțită și de câteva informații asupra unor furtuni similare ce s-au produs în scurta lui carieră de marinar tânăr. Deci toți ai mei n-au putut nici as-noapte adormi, bântuiți de haucinațiile primejdiilor ce pândeau ieșirea noastră din portul Constanța pe un bric admirabil cu vele semețe (1400 m. ). Dimineața furtunii în perspectivă până la acest aceas 90.30' nu și-a vestit sosirea. Soarele biruitor se înalță spre amiază. Bricul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
al perechii totemice erou-vânat. „Legarea”, uciderea, alungarea, torturarea ființei emblemă, consumarea ei rituală și construirea universului cosmic din aceasta reprezintă gestul magic de neutralizare a forțelor malefice și de regenerare a timpului uman aflat într-un moment critic. KalliKanțarii ce bântuiau satele grecești în timpul celor douăsprezece zile, prelungiri ale scenariului mitico-ritual al Centaurilor antichității elene” au aici forme specifice faunei autohtone și sunt exorcizați prin unelte specifice vieții cotidiene: „arcul”, „mreaja”, „zgarda”, ceea ce instituie îmblânzirea și ordonarea haosului. înghițirea inițiatică Faptul
Președinți cu nume terminat în ”escu” ai României by Nicolae Mavrodin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91585_a_92806]