4,306 matches
-
doi ani mai târziu și lansate sub forma unui demo cu numele Eternal Darkness. Un alt demo, Superiorum Ignotum, înregistrat în Cehia a văzut lumina zilei în 1993. În 1995 Lost Soul a semnat un contract cu casa de discuri Baron Records. Pieselor reînregistrate de pe "Superiorum Ignotum" li s-au adăugat două melodii adiționale de pe primul material al trupei. La scurt timp, activitatea trupei a fost suspendată datorită unor neînțelegeri personale între membrii. În 1997 Lost Soul a revenit cu o
Lost Soul () [Corola-website/Science/322476_a_323805]
-
acestor drepturi. În acest timp, biserica devenise practic o ruină, cu bolțile și pereții foarte deteriorați, după cum o descrie episcopul Melchisedec Ștefănescu care a vizitat bisericile din orașul Suceava cu prilejul unei vizite întreprinse în Bucovina. La 11 octombrie 1880, baronul român Eudoxiu Hurmuzachi, prefectul de atunci al Sucevei, a înaintat guvernului de la Viena un raport prin care se solicita restaurarea bisericii Mirăuți, ce urma să fie făcută cu fonduri provenite de la Comisia Centrală de Conservare a Monumentelor Publice și de la
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
fonduri provenite de la Comisia Centrală de Conservare a Monumentelor Publice și de la Fondul religionar greco-ortodox din Bucovina. Guvernul austro-ungar a trimis la 16 octombrie 1880 Consistoriului mitropolitan al Bucovinei o adresă prin care solicita un punct de vedere cu privire la cererea baronului Hurmuzachi. Raportul mitropolitului Silvestru Morariu Andrievici al Bucovinei a fost înaintat împăratului Franz Joseph abia la 18/30 ianuarie 1886, timp în care s-au efectuat cercetări. Expertiza tehnică a bisericii și devizul de cheltuieli au fost realizate de Joseph
Biserica Mirăuți () [Corola-website/Science/316888_a_318217]
-
III-lea” de Shakespeare. În afară de activitatea artistică, a fost unul dintre cei mai mari colecționari români de opere de artă. provenea dintr-o familie de aromâni (Derra de Moroda) stabilită în Transilvania și înnobilată de împăratul habsburgic cu titlul de baron. Tatăl său era negustor și s-a stabilit în România, unde și-a desfășurat afacerile. Mama sa provenea dintr-o veche familie românească, fiind urmașă a logofătului Sima-Piteșteanul. Ca urmare a faptului că dispunea de o stare materială bună, Dan
Dan Nasta () [Corola-website/Science/328899_a_330228]
-
Adunării festive a Comitetului Municipal al Oficiului Județean din 14.05.1896, din timpul domniei glorioase al regelui apostolic Franz Joseph I., la sărbătoarea de bucurie a o mie de ani de existență a statului maghiar, din timpul conducerii prefectului baron Zágoni Szentkereszty György, respectiv a subprefectului Kishalmágyi Hollaky Artúr." În timp, placa de marmură a dispărut. Astăzi, pe cei doi pereți de pe casa scării, se pot admira lucrările artistei Doina Ionescu: pe partea dreaptă se regăsesc simbolurile antice ale locului
Palatul Administrativ din Deva () [Corola-website/Science/328980_a_330309]
-
să se refugieze în ape sigure. Flota rusă a trecut la acțiuni ofensive doar la sfârșitul lunii mai, când o escadră sub comanda lui Greig a organizat blocada navală a Strâmtorilor, împiedicând aprovizionarea Constantinopolului pe mare. Pe frontul din Bulgaria, baronul Diebitsch a ajuns la concluzia că, pentru apărarea spatelui frontului rus, este necesară mai înainte de orice cucerirea Silistrei, dar vremea capricioasă a împiedicat orice acțiune ofensivă până la sfârșitul lunii aprilie. Asediul Silistrei a început pe 7 mai, iar pe 9
Războiul Ruso-Turc (1828–1829) () [Corola-website/Science/325356_a_326685]
-
a prădat și incendiat Vienne, forțând-o pe Ermengarda și pecopiii ei să se refugieze la Autun, sub protecția cumnatului ei, Richard de Burgundia. Între timp, Boso a reușit să fugă în Provence. La moartea lui Boso din ianuarie 887, baronii din Provence au ales-o pe Ermengarda să activeze ca regent, având sprijinul lui Richard. În mai, Ermengarda a călătorit alături de fiul ei, Ludovic "cel Orb" la curtea lui Carol cel Gras, de la care a primit recunoașterea ca rege pentru
Ermengarda de Provence () [Corola-website/Science/325422_a_326751]
-
Arad. Pe baza unor documente se crede că data construcției castelului ar fi în jurul anului 1789. Totuși, o primă mențiune documentara există abia peste un secol, în 1889, cănd clădirea apare într-un document ce menționează un schimb de moșii. Baronul Janos Purgly este cel care a transformat vechiul castel dându-i înfățișarea actuala. El a fost un gospodar bun și satul a prosperat pe vremea lui. La moartea sa, fiul său, Laszlo Purgly, a moștenit întreg domeniul. Fiica sa, Magdolna
Castelul Purgly din Șofronea () [Corola-website/Science/325018_a_326347]
-
potcovească caii cu potcoave care lăsau urme ce semănau cu urme de vaci, ducele îi duce într-o cameră mobilată ca un muzeu și le arată câteva potcoave descoperite în șanțul de apă din jurul conacului Holdernesse, care fuseseră folosite de baronii tâlhari de la Holdernesse în Evul Mediu pentru a-i deruta pe urmăritori. Acest artificiu provine din mitologia greacă; zeul Hermes a furat vitele fratelui său, zeul Apollo, punându-le potcoave care semănau cu copita unui cal și păcălindu-l astfel
Școala de stareți () [Corola-website/Science/324380_a_325709]
-
în Ungaria pentru a investiga chestiunea, care a confirmat privilegiul scaunului din Veszprém. Ca urmare a încetării din viață a unchiului Yolandei, împăratul Henric I de Constantinopol, regele Andrei a pus la cale achiziționarea de către sine a coroanei imperiale, însă baronii din Constantinopol l-au proclamat pe tatăl Yolandei, Petru al II-lea de Courtenay. Yolanda a păstrat relații bune cu copiii din prima căsătorie a soțului său. A încetat din viață înaintea soțului ei (care a mai trăit încă doi
Yolanda de Courtenay () [Corola-website/Science/324403_a_325732]
-
Dinastia de Hauteville (franceză: "Maison de Hauteville", italiană: "Casa d'Altavilla", siciliană: "Casa d'Autavilla") a fost la origine o neînsemnată familie de baroni normanzi din regiunea Cotentin din Normandia, care a devenit proeminentă pe trei continente (Europa, Asia și Africa) în urma cuceririlor efectuate în spațiul mediteranean, în principal în sudul Italiei și în Sicilia, ca și pe parcursul primelor cruciade, regiuni în care au
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
normand stabilit în Peninsula Cotentin, care a întemeiat orașul "Hialtus Villa" (Hauteville), de la care întreaga familie își trage numele. Primul personaj cunoscut al familiei Hauteville este Tancred de Hauteville. Până la moartea sa (survenită în jurul anului 1041), el a rămas un baron minor din Normandia. El avea 12 fii și cel puțin două fiice de pe urma celor două căsătorii ale sale, cu Muriel și cu Fressenda. Micul său patrimoniu nu putea să mulțumească dorința tuturor fiilor săi de a obține pământuri și glorie
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
cetății Mahdia din Africa, luând titlul neoficial de "rege al Africii". Fiul și succesorul lui Roger al II-lea, Guillaume "cel Rău", și-a căpătat acest supranume de pe urma lipsei sale de popularitate în rândul cronicarilor, care erau partizani ai revoltelor baronilor pe care Guillaume le-a suprimat. Domnia lui Guillaume s-a încheiat într-o stare de pace (1166), însă fiul său, Guillaume "cel Bun", era minor. Pe perioada regenței, care a durat până în anul 1172, regatul a cunoscut numeroase tulburări
Dinastia Hauteville () [Corola-website/Science/324450_a_325779]
-
"Code of Honor" este al patrulea episod din serialul științifico-fantastic „”. Scenariul este scris de Katharyn Powers și Michael Baron; regizor este Russ Mayberry. Lt. Yar este răpită de liderul unui popor ce respectă un strict cod al onoarei, conform căruia Tasha trebuie să participe într-o luptă până la moarte. "Enterprise" ajunge pe orbită în jurul planetei Ligon II pentru a
Code of Honor (Star Trek: Generația următoare) () [Corola-website/Science/324512_a_325841]
-
în exil, la Haga. Familia Palmer, împreună cu un grup de nobili fideli lui Carol, au mers la regele exilat, la sfârșitul anului 1659. Drept răsplată pentru serviciile ei, Carol al II-lea, în 1661, l-a făcut pe Robert Palmer baron de Limerick și conte de Castlemaine. În 1662, Barbara ca amantă a regelui, avea mai multă influență la curte decât regina Ecaterina de Braganza. Astfel, Barbara a decis să nască cel de-al doilea copil la Hampton Court, în timp ce regele
Barbara Palmer, Ducesă de Cleveland () [Corola-website/Science/327414_a_328743]
-
o violeze. Fata opune rezistență, împușcându-și unchiul în încăierare. Alfons este paralizat și internat la un sanatoriu. Eva este judecată și achitată de tribunal, jurații considerând-o nevinovată de acuzația de crimă. În timpul procesului, ea l-a cunoscut pe baronul Oswald von Seele (Patrick Bergin), consilier la Ambasada Germaniei în România, și s-a căsătorit cu el mai târziu, mutându-se la moșia Jungerwald. Într-una din zile, la trei ani după plecarea sa, Tudor revine în România și o
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
divorțase între timp. Eva se mută din nou cu Oswald, iar mai târziu află că Tudor s-a întors în țară și o caută. Într-una din nopți, Tudor încearcă să intre pe furiș în casă, dar este împușcat de baron și grav rănit la braț. El pierde câțiva centimetri de os și se află în pericol de a paraliza. Eva îl îngrijește timp de câteva luni, iar Tudor se însănătoșește. Între timp, începe cel de-Al Doilea Război Mondial. O
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
iar Tudor se însănătoșește. Între timp, începe cel de-Al Doilea Război Mondial. O mașină a Ambasadei germane este atacată în Piața Lahovari de persoane necunoscute înarmate cu puști mitraliere, iar col. Rainer Krauss, atașatul militar, și șoferul sunt uciși, baronul Oswald von Seele fiind rănit la braț. În iarna anului 1941, la scurtă vreme după atentat, Tudor pleacă din nou, de data aceasta la Lisabona. În valiză, Eva descoperă un pistol și începe să se teamă pentru viața lui. Simțindu
Eva (film din 2010) () [Corola-website/Science/327425_a_328754]
-
Baxter, S. - „"Pierdut în timp"” - Editură Nemira Bethke, B. - „"Sfârșitul jocului"” - Editură Nemira Bradbury, R. - „"Omul ilustrat"” - Editură Image Brown, F. - „"Arena (carte)"” - Editură Nemira Brunner, J. - „"Un labirint de stele"” - Editură Lucman Bulgakov, M. - „"Diavoliada"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Baronul din copaci"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Cavalerul inexistent"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Dacă într-o noapte de iarnă un călător"” - Editură Univers Calvino, I. - „"Vicontele tăiat în două"” - Editură Univers Clarke, A.C. - „"3001 - Odiseea finală"” - Editură Image Feist, R.E. - „"Magician
Lista cărților științifico-fantastice publicate în România după 1989 () [Corola-website/Science/327439_a_328768]
-
de vreme ce ei au părăsit orașul. Focul a fost declanșat de armenii fanatici. Turcii nu au încercat să oprească incendiul”. În viziunea cercetătorului american Donald Webster, care a predat în perioada 1931 -1934 la International College din Izmir between: Patrick Balfour, baron de Kinross, a dedicat un întreg capitol din biografia lui Atatürk episodului incendiului Smirnei. El afirmă: Într-o lucrare de mici dimensiuni, istoricul turc Resat Kasaba amintește că o serie de surse afirmă că incendiul este o continuare a distrugerilor
Marele incendiu din Smirna () [Corola-website/Science/326961_a_328290]
-
unde dețineau Schloss Cumberland (numit astfel după titlul ducal britanic pe care îl deținea tatăl Fredericăi). Frederica a vizitat Anglia cu familia ei în mai 1876, și din nou, după decesul tatălui, în iunie 1878. Prințesa s-a îndrăgostit de baronul Alfons von Pawel-Rammingen (1843-1932), fiul unui oficial guvernamental al Ducatului de Saxa-Coburg și Gotha. Alfons a fost comisul tatălui ei. Alfons a fost naturalizat ca supus britanic la 19 martie 1880 și, la 24 aprilie 1880 el și Frederica s-
Frederica de Hanovra și Cumberland () [Corola-website/Science/326493_a_327822]
-
britanic la 19 martie 1880 și, la 24 aprilie 1880 el și Frederica s-au căsătorit. Nunta a avut loc la Castelul Windsor și ceremonia religioasă a fost ținută de episcopul de Oxford. Sora lui Alfons, Anna, era căsătorită cu baronul Oswald von Coburg, fiul unui fiu nelegitim al Prințului Ludwig Karl Friedrich de Saxa-Coburg-Saalfeld (al treilea fiu al lui Ernest Frederic, Duce de Saxa-Coburg-Saalfeld). După căsătorie, Frederica și Alfons au locuit într-un apartament la Hampton Court Palace. Cuplul a
Frederica de Hanovra și Cumberland () [Corola-website/Science/326493_a_327822]
-
Leonida baron de Pop, în , (n. 15 octombrie 1831, Năsăud - d. 1 decembrie 1908, Baden, Austria) a fost un Feldzeugmeister imperial austriac și adjutant general al cancelariei militare a împăratului Franz Joseph al Austriei, de origine română și confesiune română unită. provenea
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
general-maior la 1 mai 1880.A Pentru serviciile sale valoroase generalul a fost onorat în 1881 de către împărat cu Ordinul Coroanei de Fier (Austria) de clasa 1, de acea și cu titlul de consilier secret și ridicat la rangul de baron. Pe 12 aprilie 1881 a devenit șeful Cancelariei Militare și la 11 Iunie al anului a fost ales de împăratul Franz Joseph I. ca președinte al cancelariei și adjutant general al domnitorului. În martie 1889 s-a retras din cauza unei
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]
-
anului a fost ales de împăratul Franz Joseph I. ca președinte al cancelariei și adjutant general al domnitorului. În martie 1889 s-a retras din cauza unei boli grave, plecând într-o stațiune din Elveția. În timpul mandatului său ca adjutant general baronului a fost promovat la 1 Noiembrie 1885 la gradul de general-locotenent (Feldmarschalleutnant). Cu acest prilej a fost onorat de către regele Carol I al României cu Marea Cruce a Ordinului Coroanei României. Pe 2 decembrie 1898 împăratul l-a onorat din
Leonida Pop () [Corola-website/Science/323526_a_324855]