4,866 matches
-
acușica ce pramatie e dumneei?”, iar Leanca - comersantă de băuturi spirtoase - ripostează; despăgubirea impusă de rezoluția judecătorului nu poate tămădui orgoliul rănit: „Da, domn’ judecător, onoarea mea, săru’ mâna, nereperată, cum remâne?”. Inculpatul / prevenitul Iancu Zugravu, cu Îndeletnicire incertă, vine beat la judecătorie și nu ezită să-și manifeste condescendența față de limitata putere de Înțelegere a femeii: „Aia a fost la politică... nu-nțelege dumneei... fomeie...” (s.n.). La vârsta angajamentului marital, eroina caragialiană trăiește momente dramatice din cauza ezitărilor bărbatului; domnișoara
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
de lăsatul secului, la băcănie: „toată noaptea a fost masă mare la băcanul din colț acu de-abia s-a spart cheful. Adineaori a trecut p-aici vreo câțiva, se duceau acasă pe două cărări; era și Nae Ipingescu, ipistatul, beat frânt; chiuia și trăgea la pistoale... obicei mitocănesc” (Conul Leonida față cu reacțiunea). Petrecerea de la băcan e la fel de pașnică precum sărbătorirea odinioară a Republicii la Ploiești, dar zgomotul chefliilor capătă În mintea Încinsă a «republicanului» Leonida dimensiunea unei desfășurări teribile
Personajul feminin din opera comică a lui I. L. Caragiale by Iulia Murariu Hînțești () [Corola-publishinghouse/Science/91904_a_92327]
-
doar un cort de plastic, de la apărarea civilă, cu bănci de lemn înăuntru, rezistente, înalte, așa cum sunt cele din parcuri. La ora la care eu intru în cort (ora 15.00), acesta este gol, umed, populat doar de doi bărbați beți, ce dorm la cap cu sticle din plastic pe jumătate pline cu un vin alb, tulbure. Recipientele păstrează urme grase de degete pe exterior. Un angajat al regiei de salubritate Iași își face de lucru în preajma cortului. Spune că „anul
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
înapoi, tot cu trenul. De fapt, pentru ele trenul reprezintă locul unde vor înnopta, dormitorul lor mobil. Ambele refuză ideea de a locui în cortul pus la dispoziție de autorități. Motivele principale : „Este frig, este umed înăuntru, sunt mulți bărbați beți ce dorm culcați pe bănci înăuntru și ne mai este și frică, am auzit că se fură”. Termină de mâncat, apoi așteaptă „sfințirea apei” de către preoți. „Nu putem pleca așa de aici, dacă nu avem și niște agheasmă nouă”, spune
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
fie frică de jandarmi; dar de golanii ăștia?”, care nu aveau arme, aveau numai bețe, ciomege și veneau să le dăm aur, să le dăm bani - de unde aur, de unde bani, de unde dracu’? În fine, au mai venit, că aceiași veneau, beți și omorau oameni, Îi băteau, Îi violau. Până la urmă, Într-o noapte, când au venit ăștia, ai noștri s-au opus. A ieșit o bătaie... iar huliganii ăștia ucraineni au fost bătuți măr și a doua zi n-au mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
au vrut deținuții evrei să se răscoale Împotriva gărzii SS”. Aoleu, se Întâmplă ceva, ne-am zis. Și, Într-adevăr, ne-au pus În rând, a venit comandantul lagărului și a ținut un discurs - dar am impresia că toți erau beți, se bălăngăneau: „O să muriți toți aici! Ați vrut să vă răsculați, să vă răzbunați pe noi, dar o să vă arătăm noi!” Iar În clipa aia: „Rupeți rândurile!” și au Început să tragă În noi. Câini asmuțiți asupra noastră... Am avut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
te scotea. Erau duși cu mașina - credeam că-i duce la spital, dar, de fapt erau lichidați. Nu mai ieșeam nici afară, eram ținuți În baracă zi și noapte, tot timpul. Eram În carantină. Într-o zi, polonezul ăsta, fiind beat, s-a scăpat și ne-a spus ce s-a Întâmplat cu toate familiile, că toți sunt arși. - Până atunci nu știați? - Nu. Și atunci stăteam la Îndoială, dacă nu minte beția din capul lui. Care au fost duși, ca
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
de umbră, chingă păroasă-ntunecată A muștelor lipite de un hoit, jur împrejur; E corturi, aburi candizi, umbrelă-nfiorată, Regi albi, ghețari cu lăncii trufașe, de-oțel pur; I purpuri, sânge, râsul unei frumoase guri Cuprinsă de mânie, sau de căință beată; U cicluri, frământare a verzilor talazuri, Adâncă pace-a turmei ce paște pe islazuri Ți-a urmelor săpate pe frunți de alchimie; O trâmbiță supremă cu țipătul ciudat, Tăceri pe care Îngeri și Aștri le străbat Omega, rază-n Ochii
Luminătorii timpului by LIVIU PENDEFUNDA [Corola-publishinghouse/Science/986_a_2494]
-
Înainte de pârâul Galda, la 2 kilometri de Teiuș, trecea o altă coloană de mașini, tancuri și tanchete sovietice drapate cu secera și ciocanul, în strigătele și uralele soldaților cocoțați pe ele. Pe un tanc Tarnovschi, înfășurat într-un drapel roșu, beat, striga și gesticula cu pumnul strâns, bucuria victoriei. Eram în linie cu Valeriu Gafencu și Marin Naidim. Iată proba celor ce v-am spus cu vreo doi ani în urmă! Ajungând la pârâu am căzut toți în apă de sete
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
Doamne, că nu știu ce fac!”. Viețuirea creștină înseamnă toate acestea și, ca o încununare a lor, dorul de a intra în comuniune cu El, de a te integra și de a fi integrat în El: „Luați, mâncați, Acesta este Trupul Meu... Beți dintru Acesta toți, Acesta este Sângele Meu...”; „De nu veți mânca Trupul Meu și de nu veți bea Sângele Meu, nu veți avea viață în voi!”. Oameni buni, ați auzit de multe ori cuvintele acestea. Nu le considerați ca sectanții
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
un decret, mulți au fost grațiați sau amnistiați. La începutul lui 1946 rămăseseră 100 200 de oameni, întrebuințați la corvezi, întreținere și la măturatul orașului pe timp de noapte, sub pază strictă. Iar dimineața toți deținuții de drept comun erau beți. Aveau dreptul să intre în penitenciar cu unul sau doi litri de lapte. Sticlele, având dop dublu, conțineau țuică. Trucul a fost descoperit. Astfel au pierdut dreptul de a mai introduce alimente în închisoare. Morți înviați Cel cu care s-
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
jandarmi cu arma și cartușiera gardianului, după ce l-a avertizat: Tu rămâi acolo! Să nu te miști! După cinci minute Sandu a ieșit cu șeful postului și l-a chemat pe gardian. Acesta tremurând și bălăbănindu-se ca un om beat a intrat în post. După alte zece minute Sandu a ieșit singur și ne-a zis: Hai la colonie, fraților. Vă spun acolo ce am făcut. Sandu spusese șefului de post ce se întâmplase și îl rugase să-i facă
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
în locul meu, în sumanul și cioarecii ăștia. Că nimeni nu te-o ști. Și io oi strânge pe toți feciorii și bărbații din plaiuri, din munți și de la sălașe și-i lua Măria ta pe turci pe negândite, că-s beți de bucurie amu, și-i vei înfrânge cu ajutorul lui Dumnezeu. Domnul s-a învoit și în a doua sau a treia noapte moș Chimin cu toată gloata și feciorii lui, adunând oastea risipită, fiind conduși în bătălie de Matei Corvin
Imn pentru crucea purtată – abecedar duhovnicesc pentru un frate de cruce by Virgil Maxim () [Corola-publishinghouse/Memoirs/863_a_1818]
-
fost fiul lui Pătrașcu cel Bun (un domn al Valahiei), ci fiul ilegitim al unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit deci din pîntecele unei vînzătoare de țuică beată criță și a căzut pe dușumeaua unui han. Poate că și el era beat din cauza țuicii și nu a fost cu adevărat rănit atunci cînd și-a dus ostașii la victoria în lupta de la Călugăreni"172. Panaitescu și-a amintit
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
unei "rachierițe". "Cît de elegant a democratizat profesorul Panaitescu originea lui Mihai Viteazul!" remarca Iorga. "Mihai Viteazul a ieșit deci din pîntecele unei vînzătoare de țuică beată criță și a căzut pe dușumeaua unui han. Poate că și el era beat din cauza țuicii și nu a fost cu adevărat rănit atunci cînd și-a dus ostașii la victoria în lupta de la Călugăreni"172. Panaitescu și-a amintit că Iorga nu l-a prezentat întotdeauna pe Mihai Viteazul într-o lumină favorabilă
Nicolae Iorga - O biografie by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1017_a_2525]
-
nou frica, o perspectivă a panicii reci, a conturării imprevizibilului și pericolului. Ochii albaștri enervanți ai Rosinei scânteiau, inelele îi scăpărau. Ceea ce spunea era perfect adevărat. — Așa ți-am promis? am întrebat cu indiferență. Nu-mi amintesc. Probabil că eram beat. Oricum, nu-mi propun să mă căsătoresc. — Nu? Și mi-ai promis că dacă te vei stabili vreodată permanent alături de cineva, aceea voi fi eu. Din nefericire, și asta era adevărat. Pe fața Rosinei se așternu un zâmbet. Avea dinți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Pe fața Rosinei se așternu un zâmbet. Avea dinți lungi, albi, ușor neregulați și un soi de „zâmbet“ în care dinții de jos avansau, întâlnindu-i pe cei de sus, iar buzele i se răsfrângeau. Efectul era teribil. — Nu erai beat, și-ți amintești bine, Charles. Încercam să mă gândesc la linia pe care era preferabil să o adopt față de femeia asta periculoasă. Neîndoielnic, nu mă așteptam să reapară în viața mea. Dar acum că se rematerializase, îi recunoșteam și-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Cel puțin așa presupun, pentru că în fiecare zi se duce undeva. Eu o ignor pe ea, ea mă ignoră pe mine, niciodată nu ne-am înțeles. Nici Pam nu cred c-o vede prea mult. Pam e mai tot timpul beată. O imagine foarte educativă. Oh, Charles, ce noroc chior ai avut să scapi fără impozit de toate capcanele astea înfiorătoare, care te rănesc de ți se scurge sângele și urli de durere și te urmărești singur cum devii un ticălos
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și minciună și certuri pentru bani. S-ar părea, din această relatare, că Perry era acel care vorbea tot timpul și, într-adevăr, către sfârșitul serii așa s-a și întâmplat. E înzestrat cu o volubilitate irlandeză și când e beat, degeaba încerci să-l întrerupi. În orice caz, preferam să-l incit la vorbă, decât să vorbesc eu. Lamentările lui elocvente îmi făceau bine și, trebuie să mărturisesc, necazurile lui mă bucurau. Mă tem că mă simțeam mai curând mulțumit
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ținuta ta și ca tenul ăsta de fată mare. Dar adu-ți aminte și ia seama: există oameni care trăiesc în iad. L-am întrebat: — Ai lovit-o vreodată pe Pamela? În Rosina ai dat vreodată? Probabil că eram mai beat decât gândea Perry. Întrebarea mea păru să-l mai înveselească un pic. — Curios că pui asemenea întrebare, Charles. Chiar azi mă gândeam la asta și mă miram de ce n-o fac niciodată, de ce n-am făcut-o niciodată. Nu. Niciodată
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
șterge-o! Cred c-am să vin să-ți fac o vizită la casa ta de la mare, o să vin de Rusalii dac-o fi vreme bună, și-o să ne îmbătăm iar... La revedere, Peregrine, îmi pare rău de Irlanda. — Ești beat criță. Dă-o naibii! Când ieșeam pe ușă, l-am auzit bombănind: „Așa de curat, afurisit de curat!“, în timp ce capul i se lăsa încet pe fața de masă pătată de vin. După ce am terminat de scris cele de mai sus
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfert. I-am răspuns: — E nouă și zece. — Charles, vreau să-ți vorbesc despre Titus. — Titus? Titus! Nu mă gândisem încă serios la Titus și m-am simțit îngrozit. — Da, asta vreau să-ți spun. O, Dumnezeule, mă și simt beată, nu-s obișnuită cu vinul. Trebuie să-ți vorbesc. De când te-am văzut în sat, mi-am spus uneori că poate ai reuși să mă ajuți, dar de fapt nu mă poți ajuta decât ținându-te departe, ținându-te cât
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
de tocană turnându-l într-o farfurie, cu care am ieșit în aer liber, luând și un pahar de vin alb, și m-am așezat iar cu fața la mare. Mă găseam într-o stare de spirit foarte ciudată, ațâțat, nervos, puțin beat, dar cu mintea limpede. Foarte curând l-am auzit pe Titus chemându-mă. Evident, nu se îndura să mă strige „Charles!“ sau „Domnule Arrowby!“, dar a repetat de câteva ori: „Hei, se aude?“, chemare urmată de niște uluituri imperioase, ca
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în sfârșit, să fii cu mine în noaptea asta, să fim împreună? Nu-i nevoie să zăcem așa întreaga noapte, nu? Înțepeni toată, apoi se ridică în capul oaselor. — E din cauza vinului... nu sunt obișnuită să beau... probabil că sunt beată... beată. — Te rog să nu-mi ceri să te duc acum acasă. E prea târziu, din toate punctele de vedere. Se propti în genunchi, apoi se ridică în picioare. M-am ridicat și eu și am privit-o în față
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
sfârșit, să fii cu mine în noaptea asta, să fim împreună? Nu-i nevoie să zăcem așa întreaga noapte, nu? Înțepeni toată, apoi se ridică în capul oaselor. — E din cauza vinului... nu sunt obișnuită să beau... probabil că sunt beată... beată. — Te rog să nu-mi ceri să te duc acum acasă. E prea târziu, din toate punctele de vedere. Se propti în genunchi, apoi se ridică în picioare. M-am ridicat și eu și am privit-o în față, atingându
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]