5,219 matches
-
de fapt, chiar murise În acea clipă. (sâmbătă) Era iarnă. Mă Întorceam de la școală Împreună cu două colege. Călcam pe zăpada Înghețată, care dădea un sunet de sticlă pisată sub talpa bocancului la fiecare pas: scruuu-scruuu, scruuu-scruuu. Sunetul mi se părea bizar, ireal, fără nici o justificare. Mă uit În sus și descopăr cerul de un albastru lăcuit ca un ou de Paști. Între zăpadă și cer nu este nici o relație, dar În acea clipă simt un curent de căldură neînțeleasă, un frison
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
a țigăncii, dar mi-am amintit de replica primită de la aceasta și m-am oprit. Aici, la limita dintre real și imaginar, căscată Între Bărăție și Hanul lui Manuc, sunt momente când timpul și spațiul se contractă Într-un pliu bizar, din care se varsă o puzderie de Înfățișări rebele, fără legătură cu noi, spectatorii Întâmplători ai clipei. Nu știu ce atracție secretă mă smulge brusc dintre figurile fictive ale cărții și mă Împinge stăruitor să explorez această zonă imprevizibilă. Atunci, mă simt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
fericit, primeam gestul ei ca pe o ofrandă, de care eu nu știusem să profit. Nu-mi părea rău că am tăcut, crispat, Înghețat de puritate; Îmi puneam problema Însă dacă ea Înțelesese exact și, mai ales, dacă apreciase just bizarul meu comportament; dar dacă mă consideră un prost? Nu mi-a spus ea odată să nu mai fiu „poet“ și să cobor cu capul pe pământ, fiindcă Îmi fură altul ce-i al meu? Dar pe mine nu mă interesează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
noastră: nu ne Îndrăgostim de o fată, mai ales În adolescență, despre care știm totul), mersul ei țeapăn, rigid; un mers afectat de contesă, ce se știa privită din orice unghi și de către orice băiat, trezea În noi o reacție bizară de respect, pe care n-o aveam În comportamentul nostru firesc cu celelalte colege; n-am fi Îndrăznit nici unul să-i adresăm cuvinte stupide sau s-o agresăm prin apropieri nepermise; dimpotrivă, ca niște cavaleri cu maniere galante, mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
instinctiv că a te Îndrăgosti este foarte periculos); ea nu mai avea nevoie să articuleze vocabule, să consume energie verbală; era suficient să mă vrea lângă ea, și eu simțeam aceasta, chiar de la distanță; Îi preluam comanda printr-o telepatie bizară, deveneam rigid ca un golem comandat de un mecanism secret; porneam spre ea orb, Îngrozit de ce mi se va Întâmpla; până voi ajunge Înaintea ei, mă voi Împiedica de bănci, voi trânti cărțile colegilor, voi izbi vreunul fără să vreau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
continuă detectivul. Rachel m-a pus să țin dietă. Grăsimea e adevărata problemă. Dacă scapi de aia, nu-ți vine să crezi cum scade și greutatea. - Da, grăsimea. Dar asta știe toată lumea, Lon. Treci la subiect. - Am un caz foarte bizar. Un cadavru a fost găsit acum o jumătate de oră la Școala de Muzică. Mi-ar prinde bine un ajutor din partea ta. Școala de Muzică. Iar eu ascultam muzică. Ce mai coincidență! Sallitto îi făcu un scurt rezumat: studentă ucisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
ajungă prea departe. Singurele amintiri pe care le mai are legate de acest instrument sunt niște poze pe care le făcuse la corzi pentru un proiect științific pe care îl făcuse. - Linc, mă asculți? - Da, spuneai de un caz. Unul bizar. Sellito oferi mai multe detalii, reușind astfel să capteze atenția lui Rhyme. - Trebuie să existe o ieșire din acel hol. Dar nimeni nu a găsit-o. - Cine a inspectat locul? - Deocamdată nimeni. Crezi că o putem trimite pe Amelia? Rhyme
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
care i se putea întâmpla. Sachs era însă invulnerabilă la acreala lui, mai ales acum când se găsea într-o dispoziție excelentă. - Ne-am ales cu niște ciudățenii pe cinste astăzi, Rhyme. Brusc, își aduse aminte că Sellitto utilizase cuvântul „bizar” mai devreme când discutaseră despre această crimă. - Fă-mi un rezumat. Ce s-a întâmplat de fapt? Sachs reluă cronologic desfășurarea faptelor, culminând cu dispariția criminalului din sala de recital: - Agenții de poliție care erau acolo au auzit o împușcătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
lumină orbitoare. A fost ca declanșarea unui blitz și cele două și-au pierdut temporar vederea. - Vreo urmă? - Nu am găsit nimic. Ni s-a spus că lumina s-a dizolvat în aer după scurt timp. - Așa cum ai spus, Lon: bizar. Cu adevărat bizar. - Să mergem mai departe. Urme de pantofi? Cooper scoase la iveală un CD conținând baza de date NYPD cu urme de pantofi; era o transpunere digitală a dosarului pe care îl alcătuise Rhyme pe vremea când conducea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
fost ca declanșarea unui blitz și cele două și-au pierdut temporar vederea. - Vreo urmă? - Nu am găsit nimic. Ni s-a spus că lumina s-a dizolvat în aer după scurt timp. - Așa cum ai spus, Lon: bizar. Cu adevărat bizar. - Să mergem mai departe. Urme de pantofi? Cooper scoase la iveală un CD conținând baza de date NYPD cu urme de pantofi; era o transpunere digitală a dosarului pe care îl alcătuise Rhyme pe vremea când conducea departamentul de criminalistică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2103_a_3428]
-
pentru o clipă, n-am vrut să plec. Acum, că-mi trecuse prin cap că biata creatură ar putea avea nevoie de ajutor să se extragă din poziția aceea înghesuită din spatele casei de marcat, mă simțeam responsabil într-un mod bizar: nu părea genul care să găsească ajutor cu ușurință. O femeie trecu repede pe lângă mine intrând cu avânt în magazin, iar hotărârea ei ocupată mă readuse la gândurile legate de Judy, de acasă și de tigaia în așteptare. M-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
în aceeași clipă de străpungerea sfredelitoare a dorinței, atât de intensă că am fost nevoit să-mi plec capul din cauza unei amețeli bruște, de teamă să nu leșin. Șocul era absolut: oare cum de putusem să mă încred în mesajele bizare pe care mi le striga fiecare nerv din creier și din corp: că o fată pe care o cunoscusem - nu, nici măcar nu o cunoscusem, cel mult o întâlnisem - doar de vreo șase sau șapte ori și cu care purtasem cele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
asta e clar. În orice caz, indiferent de motiv, n-am văzut ce se-ntâmpla cu Charlie până în momentul în care lucrurile avansaseră destul de mult: acum știu asta. Am pus totul pe seama muncii lui: tăcerile lui ciudate, indispoziția și modul bizar în care ieșea fără motiv. Iar apoi, desigur, când lucrurile au devenit cu adevărat proaste, era inevitabil ca propriile-mi probleme să fie expuse. Ce cuvânt îngrozitor - sună de parcă ar trebui să fiu consemnată la „Știri din lumea largă“ sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
mă simt așa: nu încape nici o îndoială că nu eu sunt partea vinovată în toată povestea (oh, Doamne - acum chiar vorbesc ca el), dar într-un fel ciudat știu că eu sunt de vină. Nu cred nici o clipă prostia asta bizară cum că s-a-ndrăgostit de fata grasă de la casa de marcat de la supermarket - e prea fantastic ca să iau serios în calcul posibilitatea, chiar și pentru un bărbat care trece răbdător printr-o criză a vârstei mijlocii sau menopauză masculină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
pluteam deja pe un tărâm al nimănui, unul de zbucium sufletesc de proporții uluitoare, faptul că mă aflam în fața propriei mele case stând ca Valetul Broscoi 1, nesigur pe care parte a ușii ar trebui să ciocănesc, mi se părea bizar de amuzant în loc să fie deprimant. În condiții mai apropiate de normal, cu siguranță că Judy și cu mine am fi râs de asta, dar în clipa aceea, lucru deloc surprinzător, nu părea deloc amuzată. —Bună, am zis eu, destul de nepotrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2259_a_3584]
-
Russell era îngrozit că o să-l scoată din prime time. Ia stai, el spusese mai devreme în ziua aceea că vrea să discute cu ea. Dacă, Doamne ferește, se întâmplase ceva și mai grav și, dintr-un motiv necunoscut, imprevizibil, total bizar, Russell fusese concediat? Nu puteai să o rupi cu cineva chiar în ziua în care a fost concediat, nu? Nu, dacă mai aveai o urmă de decență umană, nu puteai — nu în aceeași lună. Leigh se cutremură numai gândindu-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
Verei trăiau Într-o singură cameră. — Vera, unde locuiesc părinții tăi? Jim cunoștea răspunsul, dar hotărî să riște o Întrebare. Locuiesc Într-o casă? — Locuiesc Într-o singură cameră, James. — O cameră! Pentru Jim, așa ceva era de neînchipuit, mult mai bizar decît În comicsurile cu Superman și Batman. CÎt de mare e camera? Mare cît dormitorul meu? Mare cît casa? — Mare cît garderoba ta. James, unii oameni nu sunt atît de norocoși ca tine. Înspăimîntat, Jim Închise ușa garderobei și Își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
război. Oamenii trebuie să-și protejeze investițiile, cum facem Frank și cu mine cu camionul ăsta. Lui Jim nu-i trecuse prin gînd niciodată că ar putea cineva să vrea ca războiul să continue și se minună de această logică bizară În timp ce porniră spre Hongkew. Se hurducară pe drumul de pămînt din spatele docurilor, printr-o regiune pustie, cu magazii goale, gunoaie și movile mortuare. LÎngă canale locuiau cerșetori În colibe construite din cauciucuri de camion și lăzi de Împachetat. O femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2010_a_3335]
-
o să-i zică ăstuia nou? Pun pariu c-o să-i zică ceva gen Gutuie sau Lychee 1. Sau Rodia. Rodia Planchette. Are o sonoritate aparte, nu crezi? Și-au petrecut următoarele câteva minute În râsete convulsive inventând nume și mai bizare ca PawPaw 1 sau Papaya. A, chiar, spuse Chanel când nu mai găseau nici unul, am uitat să-ți zic... bizară coincidență - În timp ce erai la St. Luke azi-dimineată, unul dintre managerii spitalului a sunat ca să vorbească cu tine. Îi explică că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Planchette. Are o sonoritate aparte, nu crezi? Și-au petrecut următoarele câteva minute În râsete convulsive inventând nume și mai bizare ca PawPaw 1 sau Papaya. A, chiar, spuse Chanel când nu mai găseau nici unul, am uitat să-ți zic... bizară coincidență - În timp ce erai la St. Luke azi-dimineată, unul dintre managerii spitalului a sunat ca să vorbească cu tine. Îi explică că managerița, pe care o chema Jill McNulty, se ocupa de departamentul prenatal. Voia să știe dacă Ruby ar putea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
s-a Întâmplat, a Întrerupt-o, gesticulând din mâini. E cea mai uluitoare coincidență.... —Ce e? s-a Încruntat Ruby. Depista o aură ciudată la Fi. În ciuda entuziasmului prietenei sale, Ruby putea să observe neliniștea din ochii săi. Avea impresia bizară că Fi Încerca să o convingă de ceva despre care știa cu siguranță că Ruby nu ar crede. — Fi, de ce am impresia că n-o să-mi placă ceea ce urmează? Fi a Înghițit În sec. —Bine, sunt de acord că ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
șocat. — Doar puțin, zise Ruby, moderat. — Îmi pare atât de rău, n-ar fi trebuit să-l las pe Saul să mă gonească din bucătărie. Ar fi trebuit neapărat să Îți spun că Sam e aici. A fost cea mai bizară coincidență. Mai ții minte discuția pe care am avut-o zilele trecute despre rudele americane ale lui Saul - Buddy și Irene- cei care sunt mari experți În murături cușer? Ți-am zis că bănuiam că Îi cheamă Ep-stein? Eh, m-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2001_a_3326]
-
Augusto. Și își amintea interesul cu care urmărea rezolvarea unei ecuații de gradul al doilea. Învăță psihologie, asta îi repugna cel mai mult. „Ce pasiune să complici lucrurile!“ - obișnuia să spună atunci -. Din istoria naturală nu-i plăceau poreclele acelea bizare puse animalelor și plantelor. Fiziologia îi inspira groază, și renunță să mai repete lecțiile cu băiatul ei. Simpla vedere a acelor planșe care înfățișau inima sau plămânii dezveliți îi readucea în minte moartea sângeroasă a bărbatului ei. „Toate astea sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și plecau pentru două-trei zile la Elat sau În Galileea de Sus. Fima deveni pentru ei un fel de babysitter fără plată, fiindcă era tot timpul disponibil, iar Între el și Dimi se Înfiripase o prietenie strânsă. Conform unei logici bizare, copilul Îi spunea lui Fima „bunicule“, Însă tot „bunicule“ Îi zicea și tatălui lui Fima. Fima Învăță să construiască din chibrituri, cutii de chibrituri și clei case, palate, castele, fortărețe cu creneluri. Asta contrazicea total imaginea lui Fima În ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]
-
lor. Suplu și tăcut, cu pași catifelați ca ai unei pisici călcând pe o tablă fierbinte, sosi și doctorul Eitan. Mesteca gumă, mișcându-și alene fălcile, cu gura Închisă, cu buzele subțiri strânse. Wahrhaftig spuse: —A fost un Schnitz foarte bizar. Bine că l-ai cusut strâns. Gad Eitan răspunse: Am scos-o din asta. Arăta cam urât. Wahrhaftig spuse: În legătură cu transfuzia ai avut perfectă dreptate. Eitan răspunse: —Mare lucru. Era cât se poate de clar de la Început. Iar Wahrhaftig spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]