4,654 matches
-
Unit și din SUA, deși IBM avea informații despre ea, și a finanțat compania lui Zuse în 1946, în schimbul unei opțiuni pentru patentele obținute de acesta. În timpul celui de-al doilea război mondial, la Bletchley Park (la nord de Londra) britanicii au repurtat mai multe succese în descifrarea comunicațiilor militare criptate ale Germaniei. Mașina germană de criptare, Enigma, a fost atacată cu ajutorul unor mașini electromecanice denumite "Bombe". Mașinile Bombe, proiectate de Alan Turing și Gordon Welchman, după mașina criptografică poloneză "Bomba
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
conduceau la contradicții, iar cele puține care mai rămâneau puteau fi verificate manual. Germanii au dezvoltat și alte sisteme de criptare diferite de Enigma. Mașina Lorenz SZ 40/42 a fost utilizată pentru comunicații militare la nivel înalt, denumite de către britanici "Tunny". Primele interceptări de mesaje Lorenz au avut loc în 1941. Ca parte dintr-un atac asupra cifrurilor Tunny, profesorul Max Newman și colegii săi au ajutat la scrierea specificațiilor calculatorului Colossus. Colossus Mk I a fost construit între martie
Istoria mașinilor de calcul () [Corola-website/Science/315303_a_316632]
-
în Naționalismul Hindus ("În search of the cradle of civilization"(1995), Naționalismul Taiwanez(Taiwan-The cradle of civilization(2002), dar și în pseudo-istoria ezoterica, cum ar fi Urantia Book, care revendică titlul de "al doilea Eden", sau pseudoarheologia ce înconjura Megaliticul Britanic (Civilization One(2004),"Ancient Britain-The cradle of civilazation"(1921). Enciclopedia Columbiana , în articolul său intitulat "civilizatia"descrie civilizații timpurii dezvoltandu-se în următoarele părți ale lumii:" Mesopotamia, Egipt, China, India, Anzii centrali și Mezoamerica".". Encarta, în articolul său despre dezvoltarea
Leagănul civilizației () [Corola-website/Science/315341_a_316670]
-
din anul 1850, diplomatul britanic Sir Henry Charles Sirr descrie că a văzut un elefant care fusese folosit înainte vreme de către Sri Vikrama Rajasinha, ultimul rege al regatului Kandy, pentru execuția criminalilor. Călcatul în picioare de către elefanți fusese interzis de către britanici după ce au ocupat regatul kandian în 1815, dar elefantul folosit de către rege era înca în viață și era evident că își mai amintea obligațiile anterioare. Comentariul lui Sirr: Elefanții erau preferați ca execuționiști în India timp de mai multe secole
Execuție cu ajutorul unui elefant () [Corola-website/Science/315426_a_316755]
-
de coastă norvegiene, "Eidsvold" și "Norge", au încercat să reziste invaziei, dar ambele au fost scufundate după o luptă scurtă și inegală. Marina Regală britanică a trimis rapid câteva nave spre Narvik, inclusiv HMS "Warspite", și în timpul Bătăliei de la Narvik britanicii au preluat controlul coastei, anihilând distrugătoarele germane care au adus forța de invazie la Narvik și alte nave germane aflate în apropiere. Navele de război germane "Scarnhorst" și "Gneisenau" au scufundat portavionul britanic HMS "Glorious" în timpul retragerii din această bătălie
Narvik () [Corola-website/Science/315441_a_316770]
-
Șerbiei. România și Muntenegru s-au alăturat de partea armatei condusă de Marele Duce Nicolai Nicolaevici al Rusiei. Sora lui George, Dagmar, nora Tarului Alexandru al II-lea al Rusiei, a încercat să alăture războiului și Grecia însă francezii și britanicii care susțineau Turcia s-au opus iar Grecia a rămas neutră sperând compensații teritoriale în schimbul neutralității sale. La 3 martie 1878, Rusia și Imperiul Otoman au semnat Tratatul de la Sân Stefano, care a dat naștere unei mari Bulgarii autonome alcătuită
George I al Greciei () [Corola-website/Science/315454_a_316783]
-
recrutare, antrenarea și formare trupelor de cazaci care au luat parte alături de Wehrmacht la lupta împotriva Armatei Roșii. În noiembrie 1944, Krasnov a refuzat apelul generalului Andrei Vlasov de a se alătura Armatei Ruse de Eliberarea. Krasnov s-a predat britanicilor în luna mai 1945 și, pe 28 mai 1945, la Lienz (Austria), a fost predat împreună cu 2.400 de ofițeri cazaci autorităților sovietice în cadrul operațiunii Keelhaul. Colegiul militar al Curții Supreme a URSS l-a condamnat la moarte pe Krasnov
Piotr Krasnov () [Corola-website/Science/317301_a_318630]
-
1944 la comanda trupelor căzăcești de rezervă unitatea sa a fost deplasată la început pe frontul din Iugoslavia, unde a luat parte la luptele împotriva partizanilor iugoslavi ai lui Tito. În 1945, Andrei Grigorievici Șkuro a fost luat prizonier de britanici în Austria și a fost predat sovieticilor în cadrul Operațiunea Keelhaul. Curtea supremă a URSS l-a condamant pe Andrei Șkuro la moarte. El a fost executat prin spânzurare împreună cu Piotr Krasnov pe 16 ianuarie 1947 la Moscova.
Andrei Șkuro () [Corola-website/Science/317390_a_318719]
-
a luptei lor împotriva guvernului comunist, în special împotriva bolșevismului în general. Nikolai Tolstoy a descris aceste evenimente care au rezultat din înțelegerile de la Ialta, care nu au fost cunoscute în occident, drept „Trădarea secretă”. Operațiunea de repatriere organizată de britanici la Lienz, Austria, este cea mai cunoscută și mai bine studiată, deoarece cazacii s-au răsculat împotriva britanicilor. În timpul războiului civil (1917 - 1923), mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
care au rezultat din înțelegerile de la Ialta, care nu au fost cunoscute în occident, drept „Trădarea secretă”. Operațiunea de repatriere organizată de britanici la Lienz, Austria, este cea mai cunoscută și mai bine studiată, deoarece cazacii s-au răsculat împotriva britanicilor. În timpul războiului civil (1917 - 1923), mai multe mii de ruși s-au înrolat în Armata Voluntarilor și în Mișcarea Albă și au luptat împotriva Armatei Roșii bolșevice. Armatele căzăcești, (în număr de 11 la începutul primului război mondial), au format
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
și trupe de ordine proprii. Odată cu înaintarea Aliaților spre nordul Italiei, partizanii italieni le-au cerut cazacilor să părăsească regiunea Carnia și să plece spre nord, spre Austria. Aici, cazacii au fost făcuți prizonieri lângă Lienz, pe malurile râului Drava. Britanicii i-au internat într-un lagăr de prizonieri încropit în mare grabă. Timp de câteva zile, britanicii s-au purtat bine cu cazacii, dându-le acestora impresia că îi vor trata ca pe niște refugiați politic. În acest timp, unitățile
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
să părăsească regiunea Carnia și să plece spre nord, spre Austria. Aici, cazacii au fost făcuți prizonieri lângă Lienz, pe malurile râului Drava. Britanicii i-au internat într-un lagăr de prizonieri încropit în mare grabă. Timp de câteva zile, britanicii s-au purtat bine cu cazacii, dându-le acestora impresia că îi vor trata ca pe niște refugiați politic. În acest timp, unitățile Armatei Roșii s-au apropiat dinspre est, grăbindu-se să facă joncțiunea cu trupele aliaților occidentali. Pentru
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
trata ca pe niște refugiați politic. În acest timp, unitățile Armatei Roșii s-au apropiat dinspre est, grăbindu-se să facă joncțiunea cu trupele aliaților occidentali. Pentru scurt timp, cazacii au crezut că nu vor fi repatriați, fiind sub protecția britanicilor. Britanicii au transportat pe 28 mai 1945 2.046 de ofițeri cazaci prizonieri, printre care și generalii Piotr Krasnov, Andrei Șkuro și Sultan-Ghirei Klîci, spre cel mai apropiat oraș deținut de Armata Roșie. Aici, britanicii i-au predat comandantului local
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
ca pe niște refugiați politic. În acest timp, unitățile Armatei Roșii s-au apropiat dinspre est, grăbindu-se să facă joncțiunea cu trupele aliaților occidentali. Pentru scurt timp, cazacii au crezut că nu vor fi repatriați, fiind sub protecția britanicilor. Britanicii au transportat pe 28 mai 1945 2.046 de ofițeri cazaci prizonieri, printre care și generalii Piotr Krasnov, Andrei Șkuro și Sultan-Ghirei Klîci, spre cel mai apropiat oraș deținut de Armata Roșie. Aici, britanicii i-au predat comandantului local sovietic
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
fi repatriați, fiind sub protecția britanicilor. Britanicii au transportat pe 28 mai 1945 2.046 de ofițeri cazaci prizonieri, printre care și generalii Piotr Krasnov, Andrei Șkuro și Sultan-Ghirei Klîci, spre cel mai apropiat oraș deținut de Armata Roșie. Aici, britanicii i-au predat comandantului local sovietic, care a dispus judecarea lor pentru trădare. Numeroși conducători cazaci nu fuseseră niciodată cetățeni sovietici, deoarece fugiseră din Rusia în perioada mai înainte de 1920. Astfel, ei nu puteau fi judecați pentru trădare. Cu toate
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
organizatori ai trupelor de cazaci recrutați din lagărele naziste de prizonieri, a împărtășit aceeași soartă cu cei pe care i-a comandat și a fost executat alături de alți cinci generali și atamani la Moscova, în 1947. Pe 1 iunie 1945, britanicii au transportat aproximativ 32.000 de cazaci (împreună cu femeile, copii și bătrânii care îi însoțeau) cu ajutorul autobuzelor și trenurilor, predându-i sovieticilor. Repatrieri forțate ale cazacilor de mai mică amploare au avut loc și în regiunile de ocupație americane din
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
refuzat să se urce în camioane. Soldații britanici, înarmați cu arme de foc și cu bastoane i-au bătut pe cazaci până unii dintre aceștia din urmă au rămas inconștienți, după care i-au aruncat literalmente în mașinile de transport. Britanicii i-au transportat pe cazaci până în primul oraș aflat sub controlul Armatei Roșii , unde au fost predați autorităților militare sovietice. În orașul austriac Tristach se află un monument ridicat în amintirea generalului Helmuth von Pannwitz și a cazacilor în „Corpul
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
s-au sinucis pe când se mai aflau încă pe teritoriul american, iar șapte au fost răniți. Ofițerii cazaci, mai realiști decât soldații de rând, au luat foarte serios în calcul posibilitate repatrierii forțate în URSS. Ei au sperat totuși ca britanicii să aprecieze lupta lor anticomunistă, neavând nicio informație despre înțelegerile de la Ialta. Când au descoperit intențiile aliaților, unii au evadat, posibil și cu complicitatea unor soldați și ofițeri aliați, alții s-au opus, iar alții s-au sinucis. Cazacii care
Trădarea cazacilor () [Corola-website/Science/317416_a_318745]
-
s-a constituit o regență sub conducerea prințului Ernst von Hohenlohe-Langenburg până în 1905 când Charles Edward a devenit major. Noul duce a continuat să folosească titlul britanic, Duce de Albany însă pentru că a ales să stea de partea germanilor împotriva britanicilor în Primul Război Mondial, titlurile sale britanice au fost retrase în 1919. După ce Revoluția germană din Noiembrie a dus la sfârșitul monarhiei în 1918, cele două ducate au devenit două state diferite și independente, Statul liber Coburg și Republica Gotha
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
râului Iordan, în timp ce canaaniții s-au așezat pe malul vestic al Iordanului. Printre invadatorii și coloniștii care au trecut prin Iordania se numără, în ordine cronologică, anatolienii, egiptenii, israeliții, asirienii, babilonienii, perșii, grecii, romanii, arabii musulmani, cruciații creștini, otomanii și britanicii. În timpul Primului război mondial, pentru a submina dominanța otomană din Orientul Apropiat și a prelua sub dominație britanică teritoriile extirpate din "trupul omului bolnav" (sintagmă care caracteriza Imperiul Otoman în descompunere), Regatul Unit a sprijinit declanșarea revoltelor arabe din anii
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
tutelă britanică, incoruptibilitatea personalităților cheie din conducerea sionistă și a „ișuvului” (evreii din Palestina), și mai ales însemnătatea politică, strategică, comercială și economică (tot mai mare după descoperirea zăcămintelor de petrol) din spațiul arab și musulman, i-au făcut pe britanici să mizeze pe cartea arabă, considerată și mai ușor de controlat. Guvernul britanic s-a dezis lesne de promisiunile de ordin tactic, pe altarul strategiei colonialiste britanice, revenind la vechea sa metodă, "dezbină-i ca să-i poți domina" (în , inițiînd
Cisiordania () [Corola-website/Science/321780_a_323109]
-
devenit oficial la 10 decembrie 1937. În acei ani există la Bat Yam un cinematograf, „Oren” și un hotel, „Lido”. În 1936 a fost deschisă prima școala elementară, „Tahkemoni”. Următoarea școală, Rishonim de stat I, a luat ființă, după plecarea britanicilor, în anul 1950. În anul 1945 Bat Yam numără 2000 de locuitori, iar în 1947 4000. În urmă adoptării la 29 noiembrie 1947 de către O.N.U. a planului de împărțire a Palestinei mandatare între arabii palestinieni și evrei a
Bat Yam () [Corola-website/Science/321822_a_323151]
-
a Greciei (singurul copil al nepotului ei Alexandru I al Greciei) s-a căsătorit cu regele Petru al II-lea al Iugoslaviei. În concluzie, se constată că descendenții prusaci ai Victoriei s-au răspândit în întreaga Europă prin căsătorii cu britanici, spanioli, francezi, italieni, greci, iugoslavi, români, ruși, suedezi sau americani. Mai aventuroasă a fost Prințesa Stephanie a Prusiei (n. 1966), stră-strănepoata lui Wilhelm II, care s-a căsătorit cu tanzanianul Bao Mbaraka Amadi (n. 1956) cu care are patru copii
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
de batalioane de infanterie și 128 de escadroane de infanterie), în timp ce rivalii lor doar 56.000 de oameni. Însă, Sullivanm în ,The Irish Brigades” scria că francezii și bavarezii aveau o armată formată din doar 43.900 de soldați, în timp ce britanicii și aliații lor 60.150. Robert Southey(1774-1843) a scris un poem numit "After Blenheim". Acesta era un poem anti-război, scris și publicat sub forma unei balade în anul 1798.
Bătălia de la Blenheim () [Corola-website/Science/321835_a_323164]
-
Originile războiului au fost complexe și provin din peste un secol de conflicte între buri și Imperiul Britanic. În timpul Războaielor Napoleoniene, o expediție britanică a debarcat în Colonia Capului și a învins forțele olandeze în bătălia de la Blaauwberg. După războaie, britanicii au cucerit oficial colonia, și au încurajat emigrația coloniștilor britanici, care au intrat în conflict cu cei olandezi. De-a lungul deceniilor ce au urmat, numeroși buri nemulțumiți de aspectele administrației britanice au ales să părăsească teritoriile administrate de britanici
Al Doilea Război al Burilor () [Corola-website/Science/321895_a_323224]