4,175 matches
-
cu reședința la Suceava, în fruntea acestei eparhii fiind instalat episcopul armean Hovhannes. Astfel, bisericile armenești din Moldova au fost scoase de sub jurisdicția episcopului armean din Liov. În lucrarea sa monografică, Descriptio Moldaviae, scrisă în perioada 1714-1716 în limba latină, cărturarul Dimitrie Cantemir afirmă că armenii din Principatul Moldovei aveau deplină libertate de credință, iar bisericile lor erau la fel de mari și de împodobite ca și bisericile ortodocșilor. ""Armenii se socotesc supuși, la fel ca și târgoveții și neguțătorii din alte cetăți
Biserica Sfântul Simion din Suceava () [Corola-website/Science/308390_a_309719]
-
comuna Vadu Moldovei, unde s-a retras, de altfel, în ultimele luni, ca urmare a problemelor de sănătate, fiind bolnav de pancreatită. În anul 2000, PS Gherasim Putneanul a fost declarat cetățean de onoare al municipiului Rădăuți. Ierarh misionar și cărturar, harnic și darnic, P.S. Gherasim a trecut la Domnul la vârsta de 80 de ani, după o lungă și grea suferință, în ziua de pomenire a Sfântului Ierarh Nicolae (6 decembrie 2004). Înmormântarea sa a avut loc în ziua Zămislirii
Gherasim Cucoșel () [Corola-website/Science/308456_a_309785]
-
(născut 1812 - decedat. 1852) a fost un cărturar român. A fost profesor de fizică și de matematică la Academia Mihăileană, unde a înființat, în 1840, primul laborator de fizica experimentală. Este autorul unuia dintre primele manuale de fizica originale, „Fizică elementară pentru clasele colegiale din Prințipatul Moldovei” (1849
Teodor Stamati () [Corola-website/Science/308470_a_309799]
-
sau Neculai Milescu Spătarul (în ) (n. 1636, Vaslui - d. 1708, Moscova) a fost un cărturar, traducător, călător, geograf și diplomat român, activ atât în Moldova, cât și în Țaratul Rusiei. El a fost cunoscut si sub numele de Spatarul Milescu-Cârnu. Denumirea de „Spătarul” provine de la faptul că o perioadă a deținut funcția de mare spătar
Nicolae Milescu () [Corola-website/Science/307379_a_308708]
-
coautor Iosif Pervain); "Alexandru Papiu Ilarian și Academia Română", Cluj, 1973; "Chipuri din hronicul neamului", Editura Albatros, București, 1977; "Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian", Editura Politică, București, 1983 (ed. a 2-a, Editura România Press, București, 2002); "Figuri de cărturari", Editura Albatros, București, 1987; "Naționalismul modern", Cluj-Napoca, 1996; "Memoriale 100", Cluj-Napoca, 1998; 1848. "Blajul și amintirea Revoluției", volum coordonat și ilustrat de ~, Blaj, 1998; "Simion Bărnuțiu. Suveranitate națională și integrare europeană. O hermeneutică de texte", Cluj-Napoca, 1999; "Cultură și societate
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
nr.2, p. 1; "Testamentul canonicului Constantin Papfalvi", ibid., p. 7-8; "1754", ibid., nr.3, p. 1; "Antecedente ideologice ale Unirii de la 1918", ibid., nr.5, p. 11; "Dascălii Blajului până la Marea Unire din 1918", ibid., p. 4-5; Singurătatea unui cărturar. Timotei Cipariu", ibid., p. 6; "Nicolae Albu în corespondență", ibid., p. 12; "Inochentie Micu-Klein - omul de cultură", în “Cetatea culturală”, Cluj-Napoca, I, 1998, nr.1, p. 4 și în “Foaia poporului”, Sibiu, 1998, nr.39-40, p. 5; "Horea și masoneria
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
George Bariț", în “România literară”, 1983, nr.39, p. 4-5; Șerban Cioculescu, "“Decodarea” unei complexe personalități: George Bariț", în “România literară”, 1985, nr. 38, p. 7; idem, "Eroii noștri", în “Flacăra”, 1978, nr.50, p. 17; Ion Buzași, "Chipuri de cărturari", în “România literară”, 1987, nr.38, p. 9; Georgeta Antonescu, "Nicolae Pauleti. Scrieri", în “Manuscriptum”, 1982, nr.1, p. 185-187; Al.Zub, "Ioan Chindriș, Ideologia revoluționară a lui Alexandru Papiu Ilarian, București, Ed. Politică, 1983, 206 p.", în “Anuarul Institutului
Ioan Chindriș () [Corola-website/Science/307371_a_308700]
-
este o instituție de învățământ din Făgăraș. A primit numele de „Radu Negru” încă de la înființare, în anul 1869. Școala superioară a fost înființată în 1869 de de cărturarul Ion Codru Drăgușanu. Liceul „Radu Negru” și-a deschis cursurile la 6 octombrie 1919. În perioada 1919-1940, acesta școală se constituie că un liceu de elită. În acele vremuri existau în țară doar 25 de astfel de licee. În anul
Colegiul Național „Radu Negru” din Făgăraș () [Corola-website/Science/307415_a_308744]
-
spre stupoarea familiei. Către sfârșitul anului, tânărul începe să versifice. La 1 februarie 1953, i se stabilește lui Vasile Vlad o pensie de 450 de lei până la majorat. Foștii prieteni ai familiei dispar brusc. În 1954, tânărul câștigă prietenia unui cărturar orb, M. B., ce lucra la un Dicționar onomastic. Cu ajutorul acestuia, adolescentul pătrunde în anticariatele clandestine din capitală, cunoscând filologi, scriitori, teologi, traducători. Anul următor, îl va cunoaște chiar pe George Călinescu, care îl sfătuie să citească și revistele epocii
Vasile Vlad () [Corola-website/Science/303108_a_304437]
-
cultură înfloritoare în provincie. Preluând controlul resurselor proprii, provinciile au devenit din punct de vedere economic mai bogate, un fapt demonstrat în mormintele tot mai mari. Artizanii provinciale au adoptat și adaptate motivele culturale anterior limitate de Vechiul Regat, iar cărturarii au dezvoltat noi stiluri literare. Conducătorii locali au început să concureze pentru controlul teritorial și puterea politică. De 2160 î.en., conducătorii din Herakleopolis au controlat Egiptul de Jos , în timp ce un clan rival cu sediul la Teba, familia Intef a
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
umil țăran avea dreptul de a adresa petiții vizirului și curții. Artiști și meșteșugari aveau un statut mai înalt decât fermieri, dar și aceștia se aflau sub controlul statului, lucrând în atelierele de lângă temple și plătiți direct de la trezoreria statului. Cărturarii și oficiali formau clasa superioară în Egiptul antic, așa-numita "clasă de kilt alb", cu referire la veșmintele lor de in albit, care reprezentau un semn al rangului lor . Clasa superioară își afișa vizibil statutul lor social în artă și
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
un jurământ că au spus adevărul. În unele cazuri, statul a preluat atât rolul de procuror cât și judecător, și putea tortura acuzații prin bătăie pentru a obține o mărturisire și numele tuturor conspiratorilor. Dacă acuzațiile erau triviale sau grave, cărturari și scribii depuneau în instanță un document cu plângere, mărturie și verdictul cazului ca referință pentru viitor. Pedepsele pentru infracțiuni minore implicau amenzi, bătăi, mutilări faciale sau exilul, în funcție de gravitatea infracțiunii. Infracțiuni grave, cum ar fi crima si jefuirea unui
Egiptul Antic () [Corola-website/Science/302264_a_303593]
-
austriece. Se presupune că ar fi murit acolo în urma torturilor, deși există și ipoteza că ar fi fost eliberat la presiunea oficialităților diplomatice ruse din Viena. Arestarea lui Visarion nu a dus la încetarea tulburărilor religioase împotriva Unirii cu Roma. Cărturarul unit Samuil Micu Klein a scris că ieromonahul Visarion, „căruia îi ieșise vestea că e sfânt”, „tare au înfricoșat pe români de către unire... destul că oamenii din margine au rămas jumătățiți în credință și după paisprezece ani, cu totul s-
Visarion Sarai () [Corola-website/Science/302601_a_303930]
-
transformat mănăstirea în metoh al Mănăstirii Sf. Ioan din insula Halki (aflată în Marea Marmara). Ulterior, Mănăstirea Aroneanu a devenit metoh al Patriarhiei de la Constantinopol, veniturile sale urmând să susțină activitatea vestitei Școli Patriarhale , la care au învățat printre alții cărturari români cum ar fi principele Dimitrie Cantemir și spătarul Nicolae Milescu, primul călător român în China. Multe din documentele din secolele XVI-XVII arată danii de moșii, sate, livezi și prisăci pentru mănăstire. Aflată pe un platou împădurit din apropierea orașului Iași
Biserica Aroneanu () [Corola-website/Science/302623_a_303952]
-
evoluat în decursul timpului, ajungând la autocefalie în 1872, dar în tot decursul existenței principatelor, a încadrat viața parohiilor, mânăstirilor și credincioșilor, fiind un element puternic al societății medievale, cu o mare influență atât spirituală și culturală (prin preoți, călugări, cărturari de renume, prin monumentele ridicate, prin dăscălitul enoriașilor și îngrijirea bolnavilor), cât și economică și politică (prin moșiile foarte întinse dăruite de voievozi, bogăția multor mânăstiri, legăturile cu Constantinopolul și Muntele Athos, închinarea mânăstirilor românești către cele athonite, implicarea ierarhiei
Istoria creștinismului în România () [Corola-website/Science/302635_a_303964]
-
său a fost Samuil Vulcan (1807-1839). Acesta a fost de asemenea o personalitate remarcabilă și era de asemenea din Blaj. A terminat catedrala din Oradea, ctitorită de Ignatie Darabant, a plătit tipărirea "Lexiconului" (Dicționarului) de la Buda din 1825, a sprijinit cărturarii patrioți ai vremii, a organizat în 1828 liceul din Beiuș, a obținut alipirea la eparhia sa a 72 de parohii românești unite din Satu Mare (față de 63, câte erau în Crișana!), salvându-le de la maghiarizare. Intrat în conflict cu autoritățile din pricina
Istoria Bisericii Române Unite în Crișana () [Corola-website/Science/302728_a_304057]
-
Templului (70 e.n.), încerca să se regrupeze în jurul Legii și interpretărilor acesteia făcute de rabinii farizei. Cu acest iudaism este evident că Matei a rupt orice legătură și este în polemică fățișă. Aceasta se poate lesne înțelege din invectivele împotriva „cărturarilor și farizeilor” (cf. ) și din îndepărtarea pe care o exprimă față de „sinagogile lor” (cf. ; ; ș.a.). Conflictul între comunitatea lui Matei și iudaism este jucat în jurul autenticității interpretării Legii, care exprimă voința lui Dumnezeu. Pentru iudaism interpretarea autentică este aceea dată
Evanghelia după Matei () [Corola-website/Science/302716_a_304045]
-
valea Ialomiței numit Cucuteni, județul Dâmbovița, și nu Cucuteni din județul Buzău”, scrie prof. Mihai Gabriel Popescu despre cel care a făcut să pătrundă pe tot cuprinsul pământului românesc tipărituri în limba română, ajutând la formarea unei limbi literare unitare Cărturar, tipograf și editor din secolul al XVI-lea, diaconul Coresi a făcut obiectul a sute de studii, printre care și cele ale profesorului dâmbovițean Mihai Gabriel Popescu. Ele au privit originea și biografia sa: “Unii l-au considerat grec (n.n.
Coresi () [Corola-website/Science/302713_a_304042]
-
1784 fusese instalat la Blaj Ioan Bob, fost protopop greco-catolic de Târgu Mureș. Acesta a dus o politică de catolicizare și de înstrăinare de interesele românilor, fie ele și privite prin prisma uniației. În același timp însă, o serie de cărturari greco-catolici au început să privească dincolo de propaganda oficială. Ei au înțeles unele avantaje culturale aduse de unire, dar și marile dezavantaje: dezbinarea românilor și subordonarea față de o organizație străină. Este vorba în primul rând de Samuil Micu, Gheorghe Șincai și
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
vorba în primul rând de Samuil Micu, Gheorghe Șincai și Petru Maior. Ei au încercat din răsputeri să colaboreze cu episcopul Ioan Bob, dar politica sa duplicitară și catolicizantă a făcut să eșueze încercările lor. Cea mai importantă realizare a cărturarilor români ardeleni de la sfârșitul secolului al XVIII-lea a fost, desigur, "Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae". La realizarea lui au lucrat nu doar episcopul unit al Oradiei, Ignatie Darabant, protopopul unit Ioan Para, Samuil Micu, Gheorghe Șincai, Petru Maior și alți
Istoria Bisericii Române Unite () [Corola-website/Science/302697_a_304026]
-
asemenea ideal al perfecțiunii cristaline, poemele lui Dan Botta poartă o răceală nordică în chihlimbarul ușor parnasian sub care sunt propuse: „Drumurile mediane,/ Plaiuri și savane,/ Lande monotone,/ Lirice Oenone/ Duceți-mi la vale/ Albele ovale”. Deși poet adevărat, subtilul cărturar greșește, sub vraja barbiană tocmai în limbaj, neexagerând în patinarea acestuia pe loc, precum Barbu Brezianu în „Zăvor fermecat”, dar exagerând, totuși. Drumurile devin...”mediane”, ținuturile sunt „lande” etc. Fondului eladic, la care se ajunge prin puritățile eleatului, Dan Botta
Dan Botta () [Corola-website/Science/302784_a_304113]
-
fost în timpul îndelungatei sale istorii active un important centru monahic dar și de cultură, întrucat domnitorul Constantin Brâncoveanu a înființat aici una din tipografiile sale de cea mai bună calitate. Printre alții, tipografia l-a avut în fruntea să pe cărturarul Antim Ivireanul, care a tipărit, pentru prima dată cu litere mobile, primele cărți în limba română cu caractere latine. Astfel, întâia carte cu litere latine a epocii limbii române moderne a fost „"Orânduiala slujbei Sfinților Constantin și Elenă"”. Printre altele
Mănăstirea Snagov () [Corola-website/Science/303342_a_304671]
-
1711, 1781, 1795, 1802, ) biserica va fi restaurată între anii 1882 - 1887 (arhitectura) iar pictura și amenajarea interiorului a durat până în anul 1898, resființirea lăcașului făcându-se în anul 1904. Alături de ctitori, la "Trei Ierarhi" își dorm somnul de veci cărturarul voievod pribeag Dimitrie Cantemir (1710-1711) și primul domnitor al României, Alexandru Ioan Cuza (1859-1866). În curtea bisericii a fost construită o mănăstire din care azi se mai poate vedea clădirea cu Sala Gotică, vechea Schola Basiliana, mărturie a bogăției vieții
Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi din Iași () [Corola-website/Science/302425_a_303754]
-
putea fi definit ca un fel de oraș al religiei, pentru că a inclus, pe lângă templu principal, un număr vast de clădiri, unele dintre acestea având funcții rezidențiale. Au fost construite, de asemenea, ateliere, antrepozite și chiar și o școală pentru cărturari, "Casa Vieții", un loc unde scribii își elogiau suveranul. Întreg complexul a fost inconjurat de ziduri asemeni unei cetăți. Pentru ridicarea complexului Ramesseum s-au folosit și materiale de construcții rezultate din demolarea altor edificii ridicate de predecesorii săi. În fața
Ramses al II-lea () [Corola-website/Science/302466_a_303795]
-
să dea o educație bună fiilor săi Antioh Cantemir și Dimitrie Cantemir. Acesta din urmă a scris chiar o carte apologetică în limba latină „Vita Constantini Cantemyri”, de fapt o tentativă de a explica decizia de a-l ucide pe cărturarul Miron Costin. Petre P. Panaitescu arăta că „În împrejurările specifice în care a scris Dimitrie Cantemir viața tatălui său, el nu putea face operă de cronicar obiectiv, chiar sentimentele firești ale unui fiu față de părintele său îl sileau să înfrumusețeze
Constantin Cantemir () [Corola-website/Science/299479_a_300808]