6,191 matches
-
Târgoviște și Adrianopol soseau și plecau mereu din tabără. Marele stolnic Constantin Cantacuzino era nedespărțit de domnitor în toate sfaturile care se țineau. Au fost aleși cam opt sute de boieri care să alcătuiască alaiul și, împreună cu slugile și surugiii de la căruțe, erau peste o mie cinci sute de oameni. Vodă se văita că nu se simte încă în putere și-l lăsa pe unchiul său să ducă tot greul pregătirilor. Erau interceptate scrisorile diplomatice ce treceau prin Valahia, redactate depeșe care
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
chiar a lui, a imbrohorului. Selin își dădu seama că ceea ce-l adusese înapoi nu era grija ca domnitorul să nu fugă, ci pur și simplu prietenia pentru el. Traversarea Dunării la Giurgiu a durat trei zile. Treceau în barje căruțele cu provizii și cu corturi, caii, apoi comișii, argații și boierii din alai, dorobanții gărzii, cei doi doctori, astrologul, secretarii, tălmacii, bucătarii. Se aliniau pe înălțimea celuilalt mal în șir de-a lungul drumului, până când îi înghițea orizontul. În port
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-și piardă capul sub secure când Brâncoveanu întârzia pe drum, se roagă de marele vizir să stabilească ziua plecării alaiului spre București... Plecarea Plecarea a fost fixată pentru 28 iunie. Mai întâi se strânseră corturile de la Arnăutchioi. Carele și căruțele o porniră înainte să pregătească popasurile voievodului care acum se grăbea. Avea să-l însoțească același imbrohor, Kuciuk Selin pașa, care după ce-și îndeplinea această misiune lua în primire postul de la Istanbul. Vor apuca pe calea cea mai scurtă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
undeva de picior, poate la gleznă. Lui Ștefan îi trecuse prin minte și chiar i se păru că vede prin fața ochilor imagini cu fugari care, de spaima năvălitorilor, își adunau întro boccea odoarele și plecau luându-și doar copiii în căruțe. Povestea Tudora, roaba doamnei Stanca, că pe drumurile băjeniților se ațineau tâlhari care-i omorau să le ia avuția, dar omorâtul își ținea cu atâta putere bocceaua în mâini încât îi retezau mâna și luau avuția cu mână cu tot
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
O să vezi peste vreo două luni, și vodă înfipse pintenii în coastele armăsarului, care-și căută loc și o porni în galop potolit pe partea stângă a șirului de rădvane. Pe 30 iunie, când au prins din urmă carele și căruțele de cantonament, alaiul și-a recâștigat toată măreția lui și, deși în întâmpinarea lor ieșeau la drum creștinii de prin sate, parcurgeau distanțele în mare viteză. Doctorii măriei sale nu-i mai cereau imbrohorului zile de popas pentru îngrijirea sănătății suveranului
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
inorogului este la Băjești în biserica cumnaților domniei tale, la Mareș Băjescu. De când eram încă mică ne duceam acolo, ai uitat? - mergeam toți împreună cu sfinția sa Theodosie, pomenit fie-i numele. Plecam dis-de-dimineață până să răsară soarele, care călare, care în căruțe mici cum au muntenii. Doamna, maica, rămânea la curți la Târgoviște, câteodată nici taica nu putea veni și plecam așa cu sfinția sa, cu domnia ta, cu jupânițele domniei tale și cu paharnicul Șerban, pomenit fie-i numele. O luam la deal
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
alaiul prin codri și zăvoaie, prin lunci și sate și călătoream nemâncați și nebăuți, vreo patru, cinci ceasuri până la schit la Cetatea de se spune că a fost a lui Negru Vodă. Acolo ne da voie sfinția sa să coborâm din căruțe. Cu merindea și apa în spinare ne urcam până la schit, pe rând sprijinindu-l pe sfinția sa, care abia dacă mai putea ține piept urcușului. Sus ne așteptau frații și un popă sau doi de la satele din vale. Abia dacă încăpeam
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să readucă farmecul amintirilor. — Și de la schitul de la Cetate unde mergeam? — O luam spre Câmpulung... Îmi aduc aminte că într-un an jupâneasa domniei tale venise și dânsa cu noi, pomenit fie-i numele. Adusese o groază de perine în căruțe și ne-a culcat pe toți copiii, făcând coviltire din macaturi și cu toată hurducătura am adormit cu toatele. Când ne am trezit, ajunsesem la mânăstirea Negrului Vodă. Așa trezită din somn, mie mi se părea că vin pe alt tărâm
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
să-i arătați pisania, ca să nu mai spună Câmpul lui Lung. — Așa este. Sfinția sa Theodosie s-a lăsat biruit iar noi nu mai puteam de bucurie. A doua zi am pornit pe Râul Târgului la vale, tot așa hurducate în căruțe. Ca să ajungem la Băjești am trecut prin vad Bratia și, tot așa flămânzi cum ajunsesem cu o zi mai înainte, sosirăm la curțile Băjeștilor unde eram așteptați cu masa pusă. — Ei, da, acum îmi aduc bine aminte, zise spătarul Mihai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
întărită de Constantin Vodă Brâncoveanu, apoi o făcu la stânga prin Slobozie, ridicând tot praful uliței și scoțând printre ulucile gardurilor nasurile cârne ale puradeilor din mahala. Știa de ce o luaseră așa, drumul prin mahalaua jitnițelor domnești era anevoios de mulțimea căruțelor cu grâne, negustoria lui Constantin Vodă ce acum la mai bine de două luni de la mazilirea lui aducea mult aur. Toca la biserica lui Mircea Vodă Ciobanul, cea de pe colina lui Bucur. Au ajuns la zidul mânăstirii și nu-și
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
privesc și poate așteaptă. Atunci când le-au ridicat trupurile Brâncovenilor din piața de la Iali Kiosk și le-au pus laolaltă cu pietroaie în saci de cânepă ca să cadă la fund când le-or arunca în mare, s-a apropiat de căruța mânată de călăi un călugăr bătrân călare pe un măgar și a plătit ca să fie schimbați sacii și să fie azvârliți în Bosfor alți saci, având doar pietroaie. Trupurile voievozilor și cel al lui Ianache Văcărescu în înfricoșată taină au
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
aplică în egală măsură rușilor și grecilor, moldo-valahilor și românilor din Ungaria și Transilvania. Prima parte Itinerar Capitolul 1 Cel de-al patrulea bazin al Dunării Dunărea în luna noiembrie • Porțile de Fier • Debarcăm • Ospitalitatea paznicilor de frontieră • Călătorie în căruță • Aspectul celui de-al patrulea bazin al fluviului • Reflecții și reverii • Portul Giurgiu • Un oraș fortificat • Călugăreni • Mihai Viteazul • O nuntă în râu Cu numai câțiva ani în urmă, drumul de la Paris la București dura treizeci de zile; mulțumită trenurilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
de la nord-vest la sud-est. Aceste stânci, acoperite când apele sunt la flux, se află aproape de suprafață la reflux; cu alte cuvinte, navigația este întreruptă în cea mai mare parte a anului; călătorii sunt debarcați și îngrămădiți în vehicule tari numite căruțe; malul stâng e coborât în acest fel pe o distanță de vreo trei leghe, printr-o cornișă strâmtă, tăiată în stâncă, la treizeci de metri deasupra Dunării, până la punctul de reîmbarcare. Ar ajunge câteva kilograme de praf de pușcă pentru
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
fastuoasă; nici urmă de interpret care să ne ajute să ne apărăm pașaportul de polițiști nepoliticoși și bagajele de cea mai avidă dintre vămi! După o lungă așteptare, un zgomot de bice, de zurgălăi, de strigăte ascuțite străbate depărtarea: erau căruțele de la Giurgiu venite să ne întâmpine; ni se explică faptul că la reflux vaporul nu poate intra pe brațul fluviului pe care e așezat portul. Portul! Ce straniu abuz lingvistic! Ne aflam la trei kilometri în aval față de oraș; trebuia
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
straniu abuz lingvistic! Ne aflam la trei kilometri în aval față de oraș; trebuia să ajungem acolo cu orice preț: nu exista altă alternativă decât camparea pe o vreme îngrozitoare sau unul dintre aceste vehicule detestabile; ne-am resemnat să luăm căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
orice preț: nu exista altă alternativă decât camparea pe o vreme îngrozitoare sau unul dintre aceste vehicule detestabile; ne-am resemnat să luăm căruța. Traversarea dură mai mult de o oră; ieșim în fine dintre dârele și făgașele lăsate de căruțe; câteva grămezi de cărămizi năruite, ziduri dărâmate; spărturi prost astupate cu legături de vreascuri sau lăsate așa din 1829, o boltă în ruine reprezentând o părere de poartă: era intrarea Giurgiului! Înăuntru, grămezi de noroi; câteva străzi pavate cu dale
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
să ne îndepărtăm de aici cât mai repede cu putință. Ni se mărturisi existența unei diligențe; altă dezamăgire! Era o caroserie veche, scoasă din uz la Viena, cocoțată pe o punte fără resorturi, supusă tuturor capriciilor vântului. Dar nu voiam căruța cu niciun chip; două experiențe recente ne dăduseră lecții prea aspre. Poșta reprezenta ultima noastră soluție; existau într-adevăr cai, dar nu și o trăsură de închiriat. Niciuna într-un oraș de cincisprezece mii de suflete, cunoscut drept punct comercial
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
proprie, nu mergem afară, în exterior, pentru afacerile publice sau private? Tirgu d'Afara e o vastă împrejmuire unde se ține un târg săptămânal, dotat din belșug cu grâne, nutreț, boi slabi și cai costelivi. În fiecare vineri vin aici căruțe grele cu patru roți egale, neferecate, a căror osie e menținută de un arc alăturat loitrelor. Cum străbat oare aceste vehicule, construite de țărani, spații mari, peste câmpuri, gropi, puhoaie și drumuri desfundate, fără a-și vărsa povara, fără a
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
munteni gravi, cu trăsături largi, au o fizionomie ce impresionează. Vând cu preț fix, fără să lase din el nici o para; prețurile sunt atât de mici încât li se aduce rar jignirea unei tocmeli. Am văzut cum se încărca o căruță de coveți, de mobile, de coșuri și de veselă; vehiculul era plin ochi; încărcătura costa 24 de swanziger (20 de franci). Fiecare gospodărie vine să se aprovizioneze pe bani puțin; negustorii de vechituri din București adună ce mai rămâne din
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
după poștă, unul dintre cai se prăbușește; diligența trece peste el; surugiul, azvârlit de pe șa, cade pe scara trăsurii; roțile îl strivesc îngrozitor. Chemăm în ajutor niște țărani ce strângeau recolta: aceștia fug; o țărancă bătrână refuză să ne dea căruța; suntem constrânși să-i solicităm, cu revolverul în mână, unui alt căruțaș, aflat în trecere, să-l ridice pe rănit și să-l lase în locuința cea mai apropiată. Îi facem un așternut de paie acceptabil cu snopi luați dintr-
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
la viață; zadarnice eforturi! Căzuse pentru totdeauna, victimă a unei duble și insațiabile pasiuni. Ca istoric fidel, să adăugăm că preoteasa dezolată fugi în oraș cât de repede îi permitea calul pentru a aduce doctori. Era noapte; nu găsi. O căruță mizerabilă îl aduse pe bietul centaur la spital. Mare vâlvă a doua zi; se pretinse că frumoasa preoteasă își otrăvise premeditat amantul cu o ceașcă de cafea; arestată, încarcerată, interogată, nu fu pusă în libertate decât după autopsia cadavrului, care
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
soldat cu rănirea unui surugiu. Militarii francezi au cerut ajutor țăranilor care munceau la câmp, dar aceștia s-au eschivat (fie au fugit, fie au refuzat să colaboreze). În cele din urmă, confrații lui G. Le Cler au rechiziționat o căruță cu care au transportat rănitul până la prima localitate în care i se putea da un ajutor. Ibid., p. 101 (partea I, cap. 5). 42 Ibid., p. 97 (partea I, cap. 5) 43 Aspectul dezolant al orașului București la topirea zăpezilor
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
1863. Amintiri dintr-o călătorie în Asia Mică etc de dl Georges Perrot. 63 Dl Ch. de Mazade. 64 Dl René de Courcy. 65 Dl Georges Perrot. Caroussa în original; această notă este valabilă pentru toate aparițiile ulterioare ale cuvântului căruță (n. tr.). Ibraïla în original și Ibraila în limba turcă a secolului al XIX-lea (n. tr.). Rusawa (Rouchava) în original, Orșova de astăzi (n. tr.). Denumire veche pentru nave acționate cu aburi, cf. DEX (n. tr.). 66 Aceste lucruri
Moldo-Valahia. Ce a fost, ce este, ce-ar putea fi by G. LE CLER [Corola-publishinghouse/Science/1011_a_2519]
-
se aprovizioneze din ținuturile străbătute, pe seama locuitorilor întâlniți în cale. Câtă inimă și câtă putere de cuget le-a trebuit răzeșilor și țăranilor liberi ca să-și aprindă casele și să se tragă spre munte, spre codri, cu avutul încărcat în căruțe! Cu câtă iscusință strategică era împodobită personalitatea lui Ștefan dacă a izbutit să-i atragă pe otomani pe valea strâmtă a Bârladului, când mai firesc era să înainteze până la Suceava pe valea largă a Siretului! Faptul că și-a așezat
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]
-
la vadul Siretului și de acolo cătră Oblucița, altele s-au plecat ostașilor moldoveni. În unii prinși au lucrat crâncen paloșele răzășilor. Unii bei și feciori de bei au fost închinați lui Vodă. Măria sa a poruncit numărătoarea morților și a căruțelor. A pus să se facă slujbă lui Dumnezeu pe câmp, la Podul Înalt, față de pieirea care fumega încă în mlaștini, și a rânduit post întregii oștiri pe ziua de 11 ianuarie”. (Mihail Sadoveanu Viața lui Ștefan cel Mare) CURȚILE DOMNEȘTI
Istorie pe meleaguri vasluiene by Gheorghe Ulica () [Corola-publishinghouse/Science/1250_a_2316]