4,874 matches
-
elastice și verzi. La picioarele ei, culcat, cu aripile deschise, un mic grifon îi așteaptă porunca. Fiica unor imigranți suedezi stabiliți în Illinois, Dorothea Tanning și-a petrecut copilăria și adolescența într-un mediu domestic rural ce perpetua, nealterate, valorile calme ale clasei de mijloc americane. A tulburat, încă din primii ani, paradisul casnic, prin "crize, lacrimi și coșmaruri", pe care, așa cum rememorează în volumul autobiografic Between Lives/ Între vieți (2001), mama sa le lăsa să atingă cote alarmante. Doar la
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
doisprezece noaptea. A început să plouă bine, dar zidul viu de oameni e mai puternic decât ploaia. Toți călugării sunt tineri. Părintele Antonie, starețul de aici, conduce cu privirea tot ceea ce se întâmplă, ordinea citirii pomelnicelor, rugăciunile spuse cu vocea calmă și gravă totodată. Mai întâi se oficiază Sfântul Maslu, apoi se continuă cu rugăciunile de dezlegare și moliftele. Se deschid evangheliile, se așează peste oameni epitrafirele ce strălucesc în noapte. Nimeni nu se-adăpostește de ploaie. E frig și parcă
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
îmi duc zilele, trebuia să plec cu ei în excursie, le promisesem, dar, ca de obicei, am lăsat totul pe ultima sută de metri. A doua zi trebuia să plecăm, iar eu nu aveam aranjat nimic. Cu toate astea, eram calmă și căutam soluții. Pentru excursia la care visam nu aveam mulți care trebuiau, iar să cer de la cei care au, nu prea mă mai duc, pentru că s-au întors toate invers pe pământ, nu-i așa? Dădeam telefoane calmă, să
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
eram calmă și căutam soluții. Pentru excursia la care visam nu aveam mulți care trebuiau, iar să cer de la cei care au, nu prea mă mai duc, pentru că s-au întors toate invers pe pământ, nu-i așa? Dădeam telefoane calmă, să găsesc soluții, copiii și colegii mei știau că plecăm, era pregătit totul, era aproape sfârșitul programului și, în foarte puțin timp, am găsit soluția: excursie la Paiu, unde domnul Costică Enache, fratele poetului Ion Enache, urma să ne ducă
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
Manolescu, Paler, Dimiseanu și alți câțiva au Încercat, În cadrul Consiliului Uniunii, să protesteze față de degradarea tot mai fățișă a vieții literare organizate, lucru față de care - și cu ajutorul voit sau ne-voit al președintelui Uniunea Scriitorilor - forurile politice, cu un dispreț calm și desăvârșit, au interzis pur și simplu, mai bine de patru ani, reunirea acestui Consiliu, for de conducere al Uniunii. De altfel, după 1985, an În care expira mandatul președintelui și al organelor de conducere, partidul n-a mai acceptat
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a Înțelege „cu adevărat” tot ceea ce „arăt”, tot ce „mărturisesc”, toate la câte s-a Întâmplat să fiu martor. Uneori am fost și „erou” al unor Întâmplări semnificative, interesante, necesare, cred eu, istoriei de azi și de mâine - o istorie calmă, fără parti-pris-uri, sine ira et studio, fără mânie, deci și epurând pe cât posibil orice tendință, altfel decât umană, de răzbunare sau de justificare. Alteori am fost „numai” martor. Eu sper Însă că, În multe cazuri (pe unele dintre acestea le
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
lor de carne și nervi, cosmosul, care azi ne umple de o ciudată admirație impregnată de o insesizabilă oroare - În fața disproporției teribile ce se instalează Între făptura noastră și infinitul firmamentului vizibil și invizibil! - da, În ființele lor rătăcitoare și calme, „bolta” vizibilă, ca și principiile ei, se reflectau Într-o unitate perfectă. Și „falsă”, poate, văzută printr-una dintre acele „refracții” ale oglindirii, care nu e „iluminată” decât de o „refracție” a unei alte minți cercetătoare și Însetate, neliniștite de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și lumii grecești era falsă, unilaterală, limitând geniul grec doar la cel „apolinic”, clasic, „echilibrat, armonic”. Lumea artei și a omului grec antic, spune Nietzsche, este infinit mai bogată, mai complexă, și a o reduce doar la viziunea apolinică, „măsurată”, „calmă, clasică”, Înseamnă nu numai a o sărăci catastrofal, dar și a o Întuneca pur și simplu, a o „calomnia”, a o trăda! Astfel, descoperind „cea de-a doua față” a lumii și artei grecești, Nietzsche Îmbogățește substanțial nu doar optica
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
omului nu numai creator și reflexiv, dar și a omului tout court. Și abia astfel, În viziunea cu adevărat revoluționară a filozofului, omul - Omul integral și anistoric - se „recompune” și prinde un „relief psihologic” remarcabil, dobândind alături de latura „armonică, apolinică, calmă” și pe cealaltă, neastâmpărată, jucăușă, inventivă, neliniștită la extrem, sursă a creației, a candorii virile, a devenirii. Dionisiacul care e muzica, În primul rând, alta Însă decât cea care susură armonic și cuminte, previzibil, lângă corifeul muzelor, Apollo, mai degrabă
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
față. „Neînțelegerea”, care adesea nu e decât semnalul unui „alt Zeu”, ce te asistă În momentele de derută, ce apare și prinde brusc „corp”, ca În vremurile antice și care, dacă Îl „recunoști” sau cel puțin dacă ai acel minim calm, acea minimă putere de a nu intra prea iute În panică - redutabila panică, „furie” a „logicii contrazise” -, Îți va dărui, cu grația și generozitatea uriașă a zeilor, o altă perspectivă asupra lucrurilor: nu numai o adâncire și o lărgire a
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și „o primesc” lângă ei, așa cum firile blânde, naive, primesc În preajma lor un animal rătăcitor care vine de nu se știe unde și-și caută, dacă nu un stăpân - o, nu, năpăstuita ființă nu Îndrăznește a visa la un stăpân calm și protector! -, cel puțin o adăstare, un minut de repaos și de „Înțelegere”, În forma ei cea mai simplă, cea a contemplării. „Prostia”, pe care nu puțini oameni inteligenți, unii „foarte inteligenți”, o consideră a fi un păcat capital - al
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
jur de treizeci și cinci de ani, nel mezzo del camin, ar „accepta”, ar suporta ideea că, „În ciuda” atâtor „calități” deja acceptate de cei din jur, nu e, bietul de el, decât un „melodios cretin”, cineva incapabil de a citi coerent și calm „partitura existenței” și, Într-o continuă panică sentimentală și cerebrală, amestecă notele, armoniile, tonalitățile, Încât propria sa viață - dar și cea din jurul său sau cea pe care i-o „recomandă” Însăși istoria! - ia forme „ciudate”, comice, uneori de-a dreptul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
neînțelegerii”, a pătruns fulgerător și profund natura sa ca și natura amplă, largă, ce-l Înconjura și-l infiltra, devenind un „exponent” ciudat, „sinucigaș” al acesteia. Inventând zeii, ca apoi să-i ucidă, cu un patos uriaș pe care „dezvoltarea calmă, organică” a materiei nu putea să-l prevadă! Dar „nouă”, urmașii „primelor genii”, ne rămâne libertatea și datoria, bineînțeles, de a trata aceleași motive - nici nu există altele, de altfel, nici nu pot exista! Primii mari poeți au „Înțeles” omul
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
absolvi de bănuiala de a fi păcătuit generos În această „zonă”!Ă Apropo: când cineva e taxat drept prost, se simte jignit, nu-i așa, dar când e „luat drept nebun”, se sperie de-a dreptul! Deși, la o judecată calmă, ar trebui să ne temem mai mult de proști decât de nebuni... (Două din figurile dezastruoase ale politicii secolului trecut, Hitler și Ceaușescu „al nostru”, la Începutul carierei lor, ambii, În mediile lor respective, Hitler În capitala Bavariei, la München
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
revoltătoare” nepotrivire Între ceea ce eu credeam, ferm convins, a fi propriile-mi calități și... puținul caz pe care-l făceau „ceilalți” de ele. Dar nici această perioadă, labirint al tinereții mele, nu cred, azi, când o contemplu de la „Înălțimea” relativ calmă a senectuții, să fi fost „reala naștere” a originalității mele și a scrisului meu. A fost mai degrabă o față a „infernului personal”, dacă e adevărat că cele două „teritorii biblice” le trăim de fapt aici - semn, nu-i așa
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
micile noastre destine cum sunt scuturate corpurile copiilor În căruțele de țară, ce galopează pe drumuri hârbuite și colbuite, iar ei râd, râd amuzați și Înfricați, cu mânuțele Încleștate de loitre, de brațele adulților care se prefac cu mult mai calmi, deoarece și frica lor a Îmbătrânit, s-a uzat?!... Când eram ceva mai tânăr mi-ar fi plăcut, dintre atâtea ispite și tentații ce roiau În jurul meu - și virtutea mea nu consta În a le face față, ci să le
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
da, nu mi-este teamă de a face schimburi sau negoț cu zeii, deși unii eroi ai antichității au plătit scump acest lucru! - simpatia mea. Nu, nu teama sau frica, pe care ți-am retras-o, ci, ca un adult calm ce am Început să devin, mai ales prin exercitarea deplină și riguroasă a rațiunii, bazată, cum o spuneam, pe legi verificate, Îți ofer, cum să spun, atașamentul meu dezinteresat, atenția mea amabilă, civilizată. Și, după cum și vezi, eu „te privesc
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
politice sau de răzbunări personale... Dar, În cazul de față, nu „accidentul meu biografic” contează, cât acel proces sau fenomen al simetriei, care, sunt convins, apare În viața oricui, numai că mulți, foarte mulți nu sunt suficient de „atenți”, de „calmi” pentru a-l privi, contempla, vedea și sub o altă, paradoxală față, a unei lumini care, fiind aruncată deodată asupra unui eveniment asemănător din trecutul mai mult sau mai puțin Îndepărtat, răstoarnă, cu o putere formidabilă, viziunea asupra existenței: cea
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În criză de gloanțe ideologice, recurg la simplistul și adesea huliganicul „criteriu al tinereții”, care azi e dispensat de „greoaiele” considerente ale culturii, ale rutinei profesionale, ale textelor ample, sintetice, obiective și, se pare, de minima lecturăă cât de cât calmă a textelor incriminate. E interesant că „revolta tinerilor” În primii ani după revoluție s-a masat mai ales În jurul lui P. Goma, folosindu-i arta și mai ales prestigiul Înalt politic drept berbece Împotriva reprezentanților generației ’60 mai ales, chiar
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
azi acolo!Ă, ci să fi „Îndrăznit” a face câteva ample interviuri și discuții cu el, filmate acasă sau la universitate, În fața studenților - dar câte universități l-au invitat pe Nichita? -, să-l auzim azi, pe o peliculă color și calm, profesionist Înregistrat, recitându-și poemele, discutând cu colegii, cu tinerii care l-au Înconjurat mereu. Să nu uităm: la moartea lui, au apărut pagini Întregi cu amintiri și Încercări de a-i profila uriașa, seducătoarea personalitate, dar unde?! Nu, nu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a vigorii și a vitalității noastre creatoare excepționale, valori ieșite din comun; și nu numai ca o formă a imitației celor occidentale, ci și novatoare; or, tocmai Nichita, opera sa poetică este una dintre acestea. El este, după matura și calma mea convingere, cu siguranță unul dintre poeții importanți ai Europei după al doilea război, dar zidul comunist, inamic al valorilor tradiționale, dar și al celor actuale, greutatea de a călători, mizeriile care li se făceau străinilor, mediocritatea, mai bine zis
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
a abătut, de secole, asupra teritoriilor ocupate de Români, puteau ei oare să aștepte, fii geniali ai acestui neam ce simțeau irepresibil că trebuiau să se exprime dacă nu În forme directe, oricum În cele deduse, metaforice, artistice - timpuri mai calme, mai libere?! Ca să nu mai spunem că aceste forme „deduse” erau adeseori mai convigătoare, mai explozive, decât toate celelalte fraze și Îndemnuri directe la luptă. Marsilieza francezilor, creată de un tinerel ofițer necunoscut, a animat și mobilizat mii și mii
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
s-o așezi pe orice birou!... Jumătate din viața mea lucidă, jumătate, dacă nu mai mult, din energia mea s-au scurs nu În miile de ore nocturne și binefăcător de singuratice, ci În lupta nu totdeauna eroică, onorabilă sau calmă de a-mi publica textele. O luptă În care credeam și tocmai acesta a fost semnul prim și ultim că eu Însumi credeam În ele, În paginile mele numeroase și pestrițe și nu atât faptul că am luptat pentru ele
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oare care e vremea potrivită pentru izvodul unei siluete regale, princiare, a artei, nu e oare mai degrabă seceta, momentul când un Moise tânăr și elansat lovește cu bagheta sa stânca neîncrederii veșnic mic-burgheze, ticăloșite, nu este oare apa, luciul calm și verzui al apei, terenul pe care să calce Învățătorul, chemându-ne la el, chiar dacă ne scufundăm până la glezne, apoi până la genunchi, mereu Îngreunați de fireștile noastre reflexe de bun-simț; bunul-simț, singura merinde pe care ne-au dăruit-o cei
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
i-a electrizat cumva pe unii tineri ai anilor ’20, acei „tineri speciali” care apar uneori În anumite generații, acei tineri care nu se Înscriu precum congenerii lor În „turma umană de bun-simț”, adică printre cei care urmează docil modele calme, medii, ale antecesorilor sau sunt animați de interese și cariere avantajoase. Deoarece numai astfel putem explica un fapt În esență inexplicabil, ce ține de o fractură extraordinară În viața a două genii românești - Eliade și Cioran -, care-și văd existența
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]