4,453 matches
-
faceți! Trebuie cumva ca toată lumea să fie lichidată la Lands’en ca să descoperiți cine e vinovatul? Strigătele lui o alertară pe Armelle care, de ceasuri Întregi, stătea țeapănă pe scaun, la intrare. Un observator atent ar fi notat că, În pofida calmului aparent, Își mușca discret interiorul obrazului, Își fărîmița nervoasă lacul de pe unghii, marcîndu-și astfel neliniștea. Își scoase mobilul și formă cu precizie numărul de telefon al prietenei ei, Carline Dantec, soția procurorului. Se dovedi un gest eficace. CÎteva minute mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
-i dai ghes un pic și ar fi și el gata de orice pentru aur, gata să ucidă. PÎnă și pe propriul lui tată... Ședința de hipnoză Începuse. Pierric, proptit În perne, cu ochii pe jumătate Închiși, era neobișnuit de calm. Psihanalistul, sub supraveghereea medicului, Îi vorbea cu glas blînd, monocord. - Ești complet destins, Pierric, ai șase ani, e noapte, te ții după sora ta și camarazii ei, te ții după ei... - Gwen... Pierric Începuse să șușotească. În mod absolut surprinzător
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
violent. Se Întoarse și-l văzu pe Christian care intrase și Închisese ușa În urma lui. Marie Înțelese imediat după privirea și după mersul lui că băuse din plin, se hotărî să nu-i facă nici un reproș și se apropie cu calm, cînd el Începu să țipe la ea: - Mă iei Într-adevăr drept un idiot? Te aștept de ceasuri Întregi! Ar trebui să fii nevasta mea, dar tu mă tratezi ca pe un cîine! - Christian, te rog... - Ce făceai cu tipul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
galerie și ajunseră iute În sala principală, chiar În spatele rămășițelor epavei vasului Mary Morgan. PM urlă: - Ryan! Ryan! E aici! Arestați-l! Ce mai așteptați? S-o șteargă? Rezemat de un stîlp, Ryan se uita la ei, aparent cu mult calm. Marie remarcă pe dată că avea chipul foarte palid, marcat de oboseală, iar glasul lui exprima lehamitea. - Gata cu circul, Pierre-Marie, exagerezi. Dacă aș fi vrut să fug, aș fi acum departe. - Unde sînt lingourile mele? Răspunde! Ryan Își privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
apucat: totul era fals, tipul nu putea fi decît un mincinos, un nebun! El nu ucisese pe nimeni, avea alibiuri... - Soția dumitale a revenit asupra mărturiei, a spus că nu te aflai la castel În nopțile acelea, i-o trînti calm Lucas. Argumentul Îl făcu pe PM să sară În sus. - Armelle?... Nu, nu ea, nu!... Ridică atunci o privire halucinată spre fratele lui. - Era În cîrdășie cu tine? SÎnteți cu toții Înțeleși Împotriva mea? Armelle, tata și cu tine, așa e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
și să i-l restituie. Să fie asta un mod dual de-a fi, o expresie nătângă a singurătății, sau mai degrabă a singularității? Orice ar fi, îndată ce-și odihnea pentru câteva clipe ochii pe propriul său chip, un calm și o liniște interioară puneau stăpânire pe el, angoasa-i dispărea și se simțea dintr-odată în siguranță. Prezența celor două femei pare să-l tulbure, înaintea lor a avut o secretară ce era și cameristă, și amantă și în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
printr-un accident mutant la condiția umană, de unde și asemănarea fizică tot mai evidentă. Până și căpeteniile cele mai de seamă ale tribului Makonde urmăreau conferința de la televizorul hanului din proximitatea rezervației. Ele erau singurele neutre și priveau zeul-maimuță cu calm și detașare, continuau să-l onoreze, deși își încetase de multă vreme serviciile protectoare către tribul lor. Deci, nimic rău sau inoportun nu era de așteptat din partea maimuțoiului oțios. Ori de câte ori se aducea vorba de părinții ei, M.M. se mulțumea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
acest răstimp este cel mai util pentru tine; îți vei petrece vremea în incinta "Casei", în meditație, băi de cristale, dușuri reci de lumină și cristale la Cascada Sagrada. Te uiți în jur și oamenii sunt destinși, fețele lor radiază calm și lumină, cei în cărucior se simt la ei acasă, ei arborează un zâmbet plin de speranță sau resemnare înțeleasă și nerăzvrătită. Dacă unii dintre ei vor fi fost atinși de grația divină și s-au vindecat de la prima vizită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
plan fizic este limitat în timp și spațiu; entitățile nu sunt infailibile, ele nu pot vindeca orice boală, sau nu pe oricine. Chiar dacă vizita ta la "Casa" nu va fi dintre cele înscrise în stele, îți vei întâlni aici liniștea, calmul și echilibrul spiritual care îți va fi lipsit înaintea acestei călătorii. Și aici, ca în oricare alt colț al lumii, funcționează liberul arbitru; poate ai sosit într-un moment în care nu erai pregătit, sau n-ai fost la maximul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
mamifere s-au făcut nevăzute printre copaci. Oricît de precaut s-ar fi mișcat, se găsea întotdeauna un străjer care să-l depisteze și să le dea de știre. Încetul cu încetul, nu mai fu la fel de sigur ca altădată pe calmul său nativ. Unde fugeau toate sălbaticele acelea? Nu-i descifrau atitudinea pașnică? Nu-l vedeau dornic să li se alăture? În cele din urmă, își pierdu de-a dreptul cumpătul. Venise timpul să schimbe tactica. Trebuia să le forțeze să
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
-o, eram prea mic cînd am rămas fără de voi ca să mă poți recunoaște. Și, rogu-te, lămurește-mă: de ce mă întrebi pe mine de mama? Dacă ești tatăl meu, nu tu ar trebui să știi unde e? Înțeleptul îi răspunse calm și stăpîn pe sine, așa cum își închipuise adesea Lupino că trebuie s-o facă lupul despre care auzise numai cuvinte de laudă: Lupino, băiatul meu, ai îndoieli și ești îndreptățit să le ai. Ascultă-mă cu luare-aminte: aveam un fiu
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
sacadat, care-i privea cu ochi mari, calzi și iscoditori. Cealaltă? Un pui de Om, de bună seamă, o mogîldeață culcată pe spate care-și agita, fără răgaz, brațele și picioarele în aer. Lupino se apropie. Femela se ridică, păstrîndu-și calmul. Privirile li se întîlniră, și Lupino simți că-l lasă picioarele cînd, în semiîntuneric, o recunoscu. Stătea acolo, exact în fața lui, frumoasă și blîndă, așa cum o văzuse de atîtea ori în vis, chip drag adesea învăluit în ceață sau, în
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că acel calm al său era o consecință a impasibilității unui suflet deprins să se confrunte cu fragilitatea vieții omenești. Ori poate că se obișnuise cu prezențele trecătoare prin acel edificiu, iar moartea, la urma urmei, era un fel de plecare, ca atâtea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
unirea Cristal și tăcut. Dar Straniul mă simte Și-mi prinde făptura Cu degete gheare în pori nepătrunși, Sculptură să facă Pe soclu de piatră Și picuri de tine Să-mi pară de pluș. Prea mult arid Dă-mi, Doamne, Calmul pietrei Și pacea prelinsă Din stâncă De gheara de vultur Mă-ngheară Și vântul de toamnă Mă-mbrâncă. Asmute la stână Doar luna, Din raze împleată Oftatul Ca bice să-mi Scapere-ntruna Pe dorul, din doageSăltatul! Poteca mă leagă De piatră
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
forță încât am auzit, realmente, șuierul biciuitor al mișcării. Câțiva dintre editori au zâmbit agitați, foindu-se pe scaune. Ceasul de pe perete ticăia zgomotos. În mod straniu, toată lumea părea paralizată de prezența ei. Într-un final, Dawn și-a regăsit calmul. — Bună, Vivian! a spus ea cu voce tare. Avem multe de discutat în după-amiaza asta. Dac-ai fi urmărit scena fără sonor, după care ți s-ar fi cerut să ghicești ce spusese Dawn, judecând după reacția facială a lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îmi răsunau în amintire. În orice caz, am vorbit cu Johnny - el e noul asistent temporar - iar el crede că Vivian o să fie prinsă în întâlniri toată ziua, a continuat David, care părea să trateze această dislocare de personal cu calm și detașare. Eu bănuiesc c-o să sune în seara asta - cam pe la opt, ora noastră. — Nu-mi vine să cred că Gregory a demisionat chiar așa - fără preaviz! David a închis ușa în spatele lui. — De fapt, Claire, Gregory era aici
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ședința de marketing - singura șansă pe care o aveam noi, editorii, de a ne prezenta și promova titlurile în fața întregii echipe de vânzări - era programată pentru săptămâna următoare. — Cred că ai greșit data, Phil, am răspuns, încercând să-mi păstrez calmul. ședința asta e miercurea viitoare. Phil s-a holbat la mine. Fața i s-a încrețit, de parc-ar fi jucat fotbal la minus zero grade. — Nu se poate - nu-mi vine să cred - Claire, Lulu a trimis luni un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
avea dreptate. După al doilea pahar de vin dat rapid peste cap, mă simțeam ceva mai bine decât atunci când plecasem de la birou. Nu mai plângeam și-mi simțeam creierul împâclit, din cauza unei stări de calmă epuizare. și totuși, în spatele acestui calm pândea un sentiment întunecat, o rămășiță a furiei lui Vivian, pe care nici măcar un lac întreg de chardonnay n-o putea dizolva. Dacă Vivian se decidea că sunt complet cretină și mă concedia? Nu puteam să-mi recunosc această temere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
eu îți dau raportul ție? Of, Doamne. N-avea să fie o întrevedere plăcută. Oare chiar greșisem cu ceva, sau Vivian o luase razna de tot? M-am așezat și am așteptat să aflu, simțindu-mă ciudat de calmă. Un calm care-mi aducea aminte de prima întâlnire cu Dawn și Graham. Poate că, după ce îndurai destule crize de nervi, sistemul nervos îți atingea acel punct al suprasaturării - iar pe Vivian, pur și simplu, n-o mai înregistra. — Ce s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întipărise o expresie îngrozită. — Ghinion! Nu... poate... să... te... vadă... înainte... de... nuntă! Pieptul micuț al lui Lucille a început să se salte violent, în timp ce ea gâfâia, încercând să tragă aer în plămâni. — Luce, te hiperventilezi, a zis mama cu calm, luând-o pe Lucille de după umeri și călăuzind-o spre o cămăruță alăturată. Încearcă să te liniștești, scumpa mea. O să fie bine. Dar... înseamnă... ghinion! Nu... ar... trebui... să... — știu, Luce, dar încearcă să te calmezi, a murmurat mama. Imediat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
fi stat în funcție măcar o lună, două? Ar fi însemnat ceva în desfășurarea evenimentelor, s ar fi încumetat oare să ia pe cont propriu vreo acțiune? Mai bine să nu se gîndească la asta. Mai bine să-și păstreze calmul, să nu se mai gîndească ce s-ar fi putut întîmpla dacă... Toate sistemele sînt ticăloșite, politica este o meserie pentru ticăloși, încearcă să-și amintească toate ofertele care i-au fost făcute de-a lungul timpului, de la minciunile cu
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
iluminat public, care abia reușea să răzbată prin fereastra plină de praf și stropită cu tot felul de impurități. — Unde sînt restul? reia Roja, căutînd privirile Părințelului. Știe cineva de ce au dat bir cu fugiții? întreabă, luptîndu-se să-și păstreze calmul. — Au făcut pe ei de frică, spune Curistul, numărîndu-i din priviri pe cei rămași care zgribulesc ca niște pui de găină, cu toții sîntem mai puțin de o duzină, calculează. — Ce mai stați pe gînduri? se aude din nou vocea Părințelului
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
că ai timp berechet, depinde doar de tine cum vei ști să-l folosești, își spuse. Mai privi încă o dată în spate la conturul Barăcii, e prea multă liniște în jur, nu-mi miroase a bine, încercă să-și păstreze calmul ducîndu-și mîna la piept, verificînd dacă pistolul era la locul lui. De data asta dacă nu-ți iese pasiența chiar o să rămîi pe drumuri, se gîndi la Delfina, apoi la Angelina și Tușica. O să-ți întoarcă spatele toată lumea, Bătrînul, Gulie
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
mine nu mă înșală niciodată nasul. Iar dumneavoastră aveți noroc cu carul, singura problemă e că nu știți cum să l folosiți. — Decar de treflă, constată Roja cu jumătate de gură, neștiind dacă să se bucure sau să-și păstreze calmul, face exact 21, spune, încă n am cîștigat, mai are și el dreptul să tragă o carte. — Popă de inimă neagră, se aude imediat vocea lui Patru Ace, ca să nu mai prelungim suspansul, era cît pe ce, dar n-a
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
făcea parte din scenariu, și rămîneam doar noi între noi, ți-o repet, deși știu că veneai des pe acolo, Roja, nu te mai preface, te gineam de fiecare dată, de la început ți-am remarcat vocea, intonația, punctul tău forte, calmul. Am simțit că o să mă bagi în bucluc, am simțit că adulmecai către ceva care era al meu, chiar de sus de la amvon, citeam ce aveam eu pe hîrtiile mele, dar nu te aș fi scăpat pentru nimic în lume
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]