4,790 matches
-
Întrebarea să nu fie considerată impertinentă. — Nu, râse Henry. Uneori scriu stând la biroul de colo - arătă spre biroul de lângă fereastră, acoperit cu ciorne pentru piesă - și alteori scriu Întins În pat. Îi conduse pe fiu și pe tată spre canapeaua de care era atașat un mic pupitru, pe un braț rotativ, și le arătă cum funcționa. — Sufăr de spate, Înțelegeți, Îi explică el lui Compton, și trebuie să Îmi schimb poziția din când În când. — Foarte ingenios, zise acesta, admirând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
expresie plictisită când Îi citește epistolele și Îi Împinge iritat mâna la o parte când Încearcă să Îi arate numele și semnăturile de la sfârșitul lor. În cele din urmă, renunță la efortul neproductiv și Îi cere lui Burgess să mute canapeaua lui Henry lângă fereastra salonului, unde priveliștea vaselor care se perindă, despicând neobosite apele maronii ale Tamisei, Își face obișnuitul efect calmant. În ziua următoare sosește Peggy, fiica dnei James, care a plecat cu vaporul din New York În Ajunul Crăciunului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
acasă. Unchiul care i-a făcut semn de despărțire cu mâna la urcarea În tren, În 1914, era, În ciuda anilor și a temerilor provocate de război, un om de litere vioi, sigur de el și elegant. Acum, stă la marginea canapelei pe care zace ca o mică balenă eșuată, neajutorat, paralizat și confuz, și Îi strânge cu compătimire mâna moale. Pare mulțumit, dar nu mirat de prezența ei. — Mă bucur să te văd, Peggy, spune el. Sper să vină și tatăl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin mângâieri, nevoile fiului. Chiar dacă nimeni nu se mai aștepta să se vâre în patul din camera de dormit a părinților, în care pe deasupra mai dormea și sora, el rămânea totuși - în sufragerie, acolo unde îl aștepta, pregătită pentru noapte, canapeaua - martor al unei vieți conjugale ce se consuma cu regularitate de sâmbăta până duminica. Auzeam sau mi se părea că aud, chiar dacă doar atenuate, zgomote pe care le aveam în ureche încă din copilărie și pe care le purtam așadar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
uniformă, avea să fie insuportabil tot ceea ce, în pijama, auzea atunci când tatăl, de îndată ce fiul era acasă pentru scurtul său concediu, se arunca asupra mamei. În fond, nu era sigur dacă ei chiar asta făceau, atunci când fiul stătea întins, treaz, pe canapea la o distanță de la care îi putea auzi. Mai degrabă e de presupus că părinții țineau seama de cel venit în permisie și nu făceau uz unul de celălalt. Pur și simplu, așteptarea unor zgomote a căror succesiune săracă în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
haită. Nu exista nici un jurnal săptămânal în care să nu fi fost filmată întoarcerea cu bine acasă a navelor. Și, deoarece cel aflat în permisie și care, după ce fusese la film, mai zăcea încă multă vreme fără să adoarmă pe canapeaua din sufragerie, reușea fără efort să se transpună într-una din navele de 750 de tone, puteam să mă văd ca mus făcând de cart pe o mare furioasă: în haine din pânză cerată, biciuit de spuma valurilor, cu binoclul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Johann -, ca și când fiecare arc și fiecare stâlp de cărămidă ar trebui să mi se întipărească în minte. În afară de asta, îmi rămâneau locurile de lectură, preferat fiind cel din podul ale cărui despărțituri fuseseră între timp eliberate de vechituri, inclusiv de canapeaua scâlciată, fiindcă acestea erau considerate combustibil pentru bombele incendiare. Sub olanele intacte se afla o încăpere goală, măturată, în așteptarea lucrurilor ce aveau să vină. De aceea erau înșirate acolo găleți cu apă; în plus, la îndemână, unelte de stins
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
bucătărie-sufragerie, În Oberaußen, un sat în care se așezaseră mulți mineri. Chiria era mică. Cu timpul, s-au adunat și mobile, una câte una. Când veneam eu în vizită, ceea ce se întâmpla neanunțat, spontan, raportul Academiei stătea pe măsuța de lângă canapea. Mama îl deschisese la pagina potrivită, ca și când ar fi bănuit venirea mea. Întotdeauna spera ceva de la fiul ei, ceva care acum se confirmase și chema noi speranțe. Și e de presupus că dovada concretă a talentului fiului, cu tot cu numele tipărit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
desenuț confidențial, așa ca doamna să mă lase să trec, crezând că ieram Cárdenas. Imediat, am trecut dă lavoare și răcitoare, am ajuns la un salonaș care te bucuri În el dă ultimele cuceriri, cum ar fi lumina electrică și canapeaua dă damă culcată, care Îi făcea masaj unu dân japoni, iar altu cu mutră dă străinar Îi peria păru care iera, cum să spune În popor, un vis dă aur, și al treilea care tre că iera profesor, așa harnic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le prezenta mândru facilitățile, de parcă ar fi făcut reclamă unui hotel. Spațiile de locuit erau izolate foarte riguros. Pe podea erau așternute covoare, iar tavanele erau acoperite În Întregime cu o căptușeală moale, care făcea ca interiorul să pară o canapea matlasată. Dar, În ciuda culorilor vii și a decorațiunilor Îngrijite, lui Norman locul i se păru prea strâmt și Întunecos. Hublourile erau meschine și nu dezvăluiau decât Întunericul de afară. În locurile neacoperite de căptușeală, se iveau buloane masive prinse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
să aplici asta În practică. Iar apoi, uitându-se la ceas: — Cred că ar trebui să ne mișcăm, Ted! Cei trei plecară mai departe. Ultimul cilindru, E, era mult mai spațios decât celelalte. Erau acolo reviste, un televizor și o canapea foarte Încăpătoare, iar pe palierul inferior o bucătărie și o sală de mese funcțională. Rose Levy, bucătăreasa, era o femeie roșie la față, cu accent sudic, trebăluind sub niște hote gigantice. Îl Întrebă pe Norman dacă are vreun desert preferat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
auzi vocea Tinei Chan: — Căpitane Barnes, cei de la suprafață vă solicită pentru un mesaj codificat. — În regulă. Oricum era timpul să ne Întoarcem, spuse Barnes. Porniră Înapoi, de-a lungul imensei nave, către intrarea principală. SPAȚIU Șl TIMP Așezați pe canapeaua din DH-S, urmăreau munca scafandrilor de afară. Barnes se afla În cilindrul alăturat, vorbind cu cei de la suprafață. Levy pregătea prânzul sau cina, o masă În orice caz. Erau cu toții derutați din pricina a ceea ce oamenii de la Marina Militară numeau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
și pe noi. Cel puțin câteva zile, până se mai liniștește oceanul. — Deci suntem blocați aici? — Exact. — Pentru cât timp? — Câteva zile, spuse Barnes. — Câte anume? — S-ar putea o săptămână. — Doamne Dumnezeule! exclamă Beth. Ted Își aruncă sacul pe canapea: Ce noroc fantastic! Beth se Întoarse spre el: — Nu ești Întreg la minte? — Să ne păstrăm calmul, sugeră Barnes. Totul se află sub control. Este doar o Întârziere temporară. N-avem motive să ne Îngrijorăm. Dar Norman nu era Îngrijorat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
zise Norman, că prezintă reacții emoționale la interacțiunea cu noi. — Asta ce Înseamnă? se interesă Barnes. Cred că atunci când tratăm cu el trebuie să ținem cont și de conținutul emoțional. Vrei să-l psihanalizezi? spuse Ted. Să-l Întinzi pe canapea și să afli dacă a avut o copilărie nefericită? Norman Își reprimă supărarea cu oarecare dificultate. „În spatele aspectului său băiețos se ascunde un copil“, Își zise el. — Nu, Ted. Dar dacă Jerry are emoții, atunci ar fi bine să nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
lui o dâră de sânge pe metal. Norman nu-l văzu pe Harry, dar Beth se Împletici spre el, ridicând o mână și spunând: „Norman! Norman! Trebuie să...“, pentru ca apoi să se prăbușească peste el. Norman căzu pe covor, sub canapea, alunecând către peretele exterior rece al Încăperii și realizând cu groază că Întreg covorul era ud. Apa se infiltra În habitat! Trebuia să facă ceva: se zbătu să se ridice În picioare, stropit de apa care pătrunsese printr-o fisură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
TEMEȚI. — Jerry! țipă Ted. Oprește-te, Jerry! Jerry! Brusc, lângă ei se ivi Harry, cu fața răvășită, cu ochelarii strâmb așezați. — Nu-ți mai răci gura de pomană, o să ne omoare pe toți! — Nu Înțelege! țipă Ted, căzând Înapoi pe canapea și fluturându-și brațele În dezordine. Izbiturile energice ale metalului pe metal continuau neobosit, aruncându-l pe Norman de colo-colo. Încercă să se agate de niște mânere, dar avea mâinile umede și nu putea apuca nimic. Ascultați aici! spuse Barnes
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
afară! — Deschidem trapa În acest moment, replică Barnes laconic. Tina, urmează-mă! — Veți fi omorâți! țipă Harry, care fu azvârlit și se izbi de Beth. Norman se afla din nou la podea; se lovi cu capul de un picior al canapelei. Suntem afară, comunică Barnes. Și deodată izbiturile Încetară. Habitatul Încremeni. Nimeni nu mai mișca. Cu apa țâșnind În zeci de șuvoaie subțiri și cețoase, priveau difuzorul intercomului și ascultau. — Ne Îndepărtăm de trapă, spuse Barnes. Situația se prezintă bine. Armament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
făcut și dacă nu mi-aș găsi o ocupație aș Începe să țip și să fac scene. Deja m-ai văzut Într-o asemenea stare, Norman. — Oare? Nu-mi amintesc nici o scenă. — Mulțumesc, spuse Beth. Norman observă o pătură pe canapeaua din colțul laboratorului. În plus, Beth demontase una din lămpile de la bancul de lucru și o montase pe perete, deasupra patului. — Dormi aici acum? Da, Îmi place aici sus, În vârful Cilindrului - mă simt ca o regină a adâncurilor, spuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
nici un răspuns. — Jerry? Ecranul nu răspunse. — A dispărut din nou, spuse Harry, clătinând din cap Îngrijorat. Cine știe ce mai pune la cale micul ticălos. ANALIZE SUPLIMENTARE Norman urcă În laborator ca s-o vadă pe Beth, dar aceasta dormea chircită pe canapea. În somn arăta chiar frumoasă. După atâta timp petrecut În condițiile date, era ciudat că arăta atât de strălucitoare. Ai fi zis că-i dispăruse asprimea din trăsături. Nasul nu mai părea atât de ascuțit, linia buzelor era mai blândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
știa că nu mai era nimic de mâncare. Era obosit, dar nu avea unde să doarmă. Atât Cilindrul E, cât și C-ul erau inundate, iar sus la Beth nu voia să se ducă. Norman se Întinse pe podea, lângă canapeaua pe care zăcea Harry. Podeaua era rece și umedă. Abia după mult timp reuși să adoarmă. 09.00 ORE Izbiturile, niște izbituri groaznice, și vibrațiile podelei Îl treziră deodată. Brusc alertat, sări În picioare. O văzu pe Beth În fața monitoarelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
unui balon meteo și-ai spus c-ai să cauți În memoria computerului. — Așa am spus? — Da, Norman. Așa ai spus. Norman Își amintea cum, Împreună cu Beth, ridicaseră corpul inert, surprinzător de greu, ai lui Harry și Îl puseseră pe canapea, cum Îi opriseră sângele care-i curgea din nas și cum Beth Îl Înțepase În vederea perfuziei, folosindu-și experiența de la lucrul cu animalele de laborator. Ea făcuse chiar o glumă, zicând că spera ca Harry să reziste mai bine decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Era o butelie de spray - o nenorocită de butelie de spray. O aruncă cât colo. Oxigen. Avea nevoie de oxigen. „Lângă pat“, Își aminti. N-avea oare fiecare pat din habitat câte un tub de oxigen, pentru urgențe? Dădu peste canapeaua pe care dormise Beth și pipăi peretele În zona În care ar fi trebuit să se afle oxigenul. Era din ce În ce mai amețit. Nu mai putea gândi cu claritate. Nici urmă de oxigen. Apoi realiză că acela nu era un pat normal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
se goliseră. N-avea importanță, nivelul era suficient de scăzut. „Atențiune! Zece minute și numărătoarea continuă.“ Norman deschise ușa de trecere În Cilindrul D și păși În interiorul habitatului. Lumina era slabă. Un mucegai cleios, verde și straniu, acoperea pereții. Pe canapea, Harry zăcea inconștient, cu perfuzia Încă legată de braț. Norman trase afară acul, cu un strop de sânge În vârf. Îl zgâlțâi pe Harry, Încercând să-l trezească. Pleoapele lui Harry se zbătură, Însă el rămase inert. Norman Îl ridică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
mai pierd timpul cu desene animate. Nici cu jocurile pe care le-am descoperit. Vreau doar să citesc pe carte. Nu pot lua computerul cu mine oriunde mă duc. Apoi, să știți că pot sta pe oricare scaun ori pe canapea, în orice cameră, în poziția cea mai comodă, cu cartea în mână. La computer nu pot face asta. Și nu pot citi cât timp vreau. Am învățat să înțeleg ce dorește autorul cărții să transmită cititorilor. Este foarte interesant. Parcă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]
-
suntem, fetelor! a răspuns Mia zâmbind. Ionuț se apropiase de Maria și vorbeau în șoaptă. La chemarea doamnei Mia au dus rucsacurile la portbagaj. Mamele le-au aranjat împreună cu ale lor și copii s-au urcat în mașină. Au ocupat canapeaua din spate. Mia s-a urcat la volan și Ilinca pe scaunul din dreapta. În timp ce șușoteau, numai ei știind ce, Ionuț se apropie mult de Maria și îi mirosi atent părul și mâinile. Fata îl privi mirată și îl întrebă surprinsă
Captiv pe tărâmul copilăriei by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/630_a_1234]