6,257 matches
-
într-un ascensor fără oprire, Părintele stareț trece acum cu fața spre firida proscomidiei, Theo a pus aici Răstignirea, ocupând aproape tot peretele disponibil, ar fi avut aici loc, comentează părintele, și pentru jertfa lui Avraam așa cum ar fi cerut canoanele, clatină din cap și eu nu-l întreb de unde cunoaște atât de bine iconografia, își mângâie barba căruntă, apoi încruntându-și fruntea se întoarce spre mine cuprins de dorința vanitoasă, aș spune, și nu-i oare vanitatea un păcat?! pornit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
ca printr-o pânză transparentă, prin mine vrea numai să ajungă la altcineva, mult mai important pentru el decât aș fi eu, se folosește de mine ca să ajungă la cel ce s-a învrednicit în aceste picturi, neținând cont de canoane, Pictura mea, îi spunea Theo lui Daniel, cel necopt la minte, pictura mea e ca o liturghie, aproape îl izgonește pe preot din altar, îl reduce la tăcere, pictura mută vorbește pe perete, cuvintele lui Grigore de Nyssa, cuvinte pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
de acum câteva veacuri, se mai folosește încă limbajul pictural în biserici, dar, deși transparent, nu mai emoționează pe nimeni, de ce? Și cred la rândul meu că accentul se va deplasa astăzi pe artist, care va trebui nu să schimbe canoanele tradiției, ci să propună o altă formă, Ce înțelegi printr-o altă formă? mă întreabă Voicu, Încă nu știu, nu m-am gândit prea mult la toate astea, dar sunt convins că putem face ceva, dacă îndrăznim! Și Lucian, sceptic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
dau tot ce știu! Eu zâmbesc, Poate n-ai căutat îndeajuns, meștere! Eu nu sunt cel pe care-l cauți! și parcă nu eu am formulat aceste cuvinte, ci altcineva, celălalt, Eu nu voi putea picta niciodată după cartoane și canoane! vorbește cineva dinlăuntrul meu cu multă trufie, E rândul meșterului să zâmbească la orgolioasele mele cuvinte, E adevărat că în meseria asta e nevoie de multă umilință, într-un fel se aseamănă cu darul sfințeniei, te afli permanent în lupta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
mâncat încă, astăzi postesc, Criterii teologice, firește, se grăbește părintele să închidă celui ce a luat cuvântul din mine orice portiță prin care ar putea să întrevadă o șansă de apărare și nu-i înțeleg înverșunarea, Theo a respectat toate canoanele tradiției iconografice, Știu, a pictat întocmai scenele pe perete, asta nu-i reproșează nimeni, felul cum, și apasă voit pe cum, felul cum le-a pictat nu mai convine acestor canoane, recunoști scenele biblice, e-adevărat, nici nu s-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
și nu-i înțeleg înverșunarea, Theo a respectat toate canoanele tradiției iconografice, Știu, a pictat întocmai scenele pe perete, asta nu-i reproșează nimeni, felul cum, și apasă voit pe cum, felul cum le-a pictat nu mai convine acestor canoane, recunoști scenele biblice, e-adevărat, nici nu s-ar fi putut altfel, dar modul în care a pus culorile, desenul, compoziția, în comisie, sigur, vor fi specialiști care, Părintele Ioan nu se mai ridică din pat de câteva zile, tușește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
niciodată cu voce tare, dar am acum teribilul sentiment că așa este, M-ai făcut atât de curios, Theo, abia aștept să vin să-ți văd pictura din biserică! Am îndrăznit mult acolo, cu trufie am îndrăznit să trec peste canoane, nu e bine, dar n-am de ales, mă întreb când voi începe să plătesc, dacă n-am început deja s-o fac, și nu mai pot continua, fiindcă amintirea Anei trece într-o fâlfâire de aripi grele peste golul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
martori să vorbească; după ce au vorbit toți și recitesc urmele lăsate, nu mă recunosc În nici una dintre mărturiile lor. Probabil că limbajul este insuficient, spre a exprima ceea ce eu am mai autentic În mine; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de a-și Închipui că el creează lumea din nou. (luni) Așa cum am mai spus, din când În când, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
simte Încă o anume ezitare Între implicare și discurs, pe când Holban este mult mai sigur, mai actual, mai ales În Ioana. Dar ei literaturizează Încă, se uită În rama romanului și fac retușuri inutile, falsifică acolo unde nu iese după canon; mi se pare mai important să nu te lași răpit de retorica ficțiunii; deodată, vei observa că totul se estompează, devine o laxă pânză În care Încap toate experiențele posibile; nu trebuie să faci ficțiune decât atunci când nu mai este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
pe spații mici și poezia imanentă a ideilor. Se face simțită la tot pasul polemica autorului cu ceea ce el numește proza mimetică: „Probabil că limbajul este insuficient spre a exprima ceea ce este mai autentic; el, limbajul, se adaptează repede la canoanele unei retorici sau ale alteia și se vorbește pe sine, iar nu pe tine. De aceea, mă plictisește ambiția romancierului mimetic de crea lumea din nou În mod fals“. În totul, „Jurnalul lui M.“ are sens de sine stătător, pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]
-
terminase toaleta. Era o binecuvântare, avea să mediteze ea mai târziu, că atacul cerebral nu-i răpise lui HJ capacitatea de a vorbi, căci astfel Își putea Înveli nenorocirea În faldurile retorice caracteristice. Am făcut un atac paralitic după toate canoanele, o informă el aproape cu mândrie, după ce doctorul Des Voeux sfârși să Îl examineze. Iar prietenei sale Fanny Prothero, care Îl vizită În aceeași zi și căreia i se Îngădui să intre În dormitor, Îi destăinui că, În timp ce se prăbușea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
de Încurajare, a spus cu Înflăcărare Montenegro. Casa din strada Deán Funes e o interesantă masure născută o dată cu veacul, unul din monumentele fără de număr ale arhitecturii noastre instinctive, În care dăinuie ingenua profuziune a meșterului italian, abia temperată de severul canon latin al lui Le Corbusier. O voi evoca fără șovăială. Priviți casa: pe fațada de azi, albastrul celest de ieri e zăpeziu și aseptic; Înăuntru, pașnicul patio al copilăriei, unde micuța sclavă neagră ducea de colo-colo În goana mare cana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
călcâiul lui Ahile. E de-ajuns orice mână, o jumătate de duzină de degete, pentru a număra de-acum clasicii chefs - Dupont de Montpellier, Julio Cejador - capabili să reducă toată bogata gamă de comestibile la invariabilul cheag pământiu impus de canoane. În 1932 se produce miracolul. Îi dă curs un neica nimeni. Cititorul nu Îi ignoră numele: Juan Francisco Darracq. J.F.D. deschide la Geneva un restaurant ca toate celelalte; servește bucate prin nimic diferite de cele vechi: maioneza e galbenă, verdețurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și cu totul paralele, și modul, poate că tot atât de aseptic, În care Mihail Sadoveanu simulează sau, mai exact, oferă senzația limbii vechi. Simplă iluzie estetică, stilistică. În acest decor de mucava, Înseși „costumele“ sunt o iluzie optică, oferită nouă după canon, În limitele verosimilului și ale necesarului. Asumând argoul, Borbioy concede, În planul unei deloc exagerate ingeniozități sintactice, rang stilistic evaziunilor lexicale și poeticii substitutive a argoului. În plus, și spre deosebire de Sadoveanu, Borbioy scrie astfel doar ca să se distreze, bucurându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
spune, chiar dacă, uneori, până și conștiința lui se răzvrătea, cerându-i ce el îi explica, pe îndelete, că nu-i poate da. Nu era laș pentru că există o virtute a viermelui orgoliului care împiedică orice ar putea fi altfel decât canoanele lui, făcând ca până și austeritatea stearpă a orgoliului să arate pură și chiar să fie: uscată și pură, cel puțin o vreme. Însă toate acestea la un loc, spuse în vorbe atât de puțin meșteșugite, ce se înlănțuie, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
Prostituția „Cea mai veche meserie” Prostituția― oricine știe ― Chiar când puritanul o exclude Este cea mai veche meserie Dar vrea slujitoare cât mai crude. Să faci sex e păcat în postul mare Eu întrevăd care-i fasonul Să fie respectat canonul: În sfânta cuminecătură Să se adauge și bromură. Interpretare firească ‘Ți-nșeli nevasta? Ești mișel Și criticat pentru greșeală, Dar păcălitul este el Că-ndură dublă păcăleală. Femeile și Babele din martie De chestiune, un impertinent A prezentat părerea înțeleaptă
CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA by CONSTANTIN IURA?CU-TATAIA () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83927_a_85252]
-
alegeri au fost cele din Antiohia și Constantinopol, acolo unde era reședința împăraților și unde Patriarhii aveau o putere mai mare145. 79. Bătălia cu puterea seculară asupra alegerii Episcopilor a durat multe secole; Biserica s-a apărat prin decrete și canoane, dar acestea erau respectate în funcție de pietatea conducătorilor și de sentimentele religioase ale poporului. Diminuarea libertății de alegere din partea Clerului este un semn sigur al scăderii credinței, moralei și pietății în guvernare și la nivel de națiune. Să descriem această istorie
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
această istorie. Deja din secolul al VI-lea, începeau să atîrne extraordinar în balanța electorilor, mai mult decît meritele candidatului, favorurile de care se bucura înaintea suveranului; și atunci Conciliile și-au dat seama de pericol și au apărat, prin canoane, libertatea alegerilor. Papa Simachus, într-un conciliu ținut în anul 500 la Roma în prezența a două sute optsprezece Episcopi, a publicat un decret prin care confirmă alegerile canonice ale Episcopilor și se exprimă împotriva amestecului continuu al puterii laice. Decretul
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
de puterea temporară, care, din păcate, o zdruncina continuu și devenea stăpîna drepturilor sale. La puțină vreme după aceea, guvernarea din Franța a reușit să impună în dreptul bisericesc principiul acordului regal, care devenise deja practic necesar în numirile episcopale. Renumitul canon al celui de al V-lea Conciliu de la Orléans din anul 549, care a consfințit acest principiu, a apărat, totuși, drepturile Clerului și ale poporului 151. Desigur, nu este nerațional să fie necesar acordul din partea guvernării. Dimpotrivă, cu siguranță, în conformitate cu
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
154, prin ticăloșie și vinderea sufletului 155. Acest pericol a necesitat organizarea Conciliului al III-lea de la Paris, care a avut loc la patru ani după cel de la Orléans, deci în 553, și care a repus în drept printr-un canon străvechea libertate a alegerilor, fără a mai menționa acceptul regal. "Nici un Episcop, spune canonul al VIII-lea al acestui sinod, nu poate fi numit împotriva voinței poporului, ci numai prin alegeri libere și neprejudiciate, prin voia Clerului și a poporului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
III-lea de la Paris, care a avut loc la patru ani după cel de la Orléans, deci în 553, și care a repus în drept printr-un canon străvechea libertate a alegerilor, fără a mai menționa acceptul regal. "Nici un Episcop, spune canonul al VIII-lea al acestui sinod, nu poate fi numit împotriva voinței poporului, ci numai prin alegeri libere și neprejudiciate, prin voia Clerului și a poporului. Nimeni nu va fi impus prin poruncă regală și nici condiționat în vreun fel
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
din Orient, avertizîndu-l să nu se amestece în dreptul sacru al Bisericii de a-și numi propriii conducători 160. Dar ce s-a întîmplat: samavolnicia s-a reînnoit continuu, iar Biserica nu putea să se opună decît prin noi legi, noi canoane și nimic altceva. Cel de al VII-lea Conciliu ecumenic, în fapt, care a avut loc la Niceea în anul 787, a protejat și el Biserica printr-un canon împotriva samavolniciei acestei lumi care obișnuiește să facă tot ce poate
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
Biserica nu putea să se opună decît prin noi legi, noi canoane și nimic altceva. Cel de al VII-lea Conciliu ecumenic, în fapt, care a avut loc la Niceea în anul 787, a protejat și el Biserica printr-un canon împotriva samavolniciei acestei lumi care obișnuiește să facă tot ce poate pentru a-și justifica interesele: "Orice alegere, spune sfîntul Conciliu 161, de Episcopi, sau Preoți, sau diaconi, făcută de principi, va fi considerată nedreaptă după regula care spune: Dacă
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
multă demnitate și libertate acei Părinți care spun: noi vă avertizăm că scaunele fără păstori, vacante ca rezultat al neînțelegerilor dintre voi, trebuie fără întîrziere să își primească Episcopii dați de Dumnezeu, pentru a elimina eretica simonie și, în conformitate cu autoritatea canoanelor, Episcopii să fie desemnați de voi, urmînd procedura normală și apoi consacrați prin harul Spiritului." Cam pe vremea aceea, Pontiful Nicolae I, puternic apărător al canoanelor, nu s-a temut să vorbească cu mare demnitate în diferite ocazii, împotriva abuzului
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]
-
își primească Episcopii dați de Dumnezeu, pentru a elimina eretica simonie și, în conformitate cu autoritatea canoanelor, Episcopii să fie desemnați de voi, urmînd procedura normală și apoi consacrați prin harul Spiritului." Cam pe vremea aceea, Pontiful Nicolae I, puternic apărător al canoanelor, nu s-a temut să vorbească cu mare demnitate în diferite ocazii, împotriva abuzului produs de interferența puterii laice în alegerea Episcopilor. Un exemplu poate fi întîlnit în scrisoarea către Episcopii din teritoriile lui Lotharius. El le-a poruncit, sub
Cele cinci plăgi ale sfintei biserici by Antonio Rosmini [Corola-publishinghouse/Administrative/912_a_2420]