3,909 matches
-
să ceară sultanului alt firman, prin care Hotinul să rămână alipit mitropoliei Moldovei, ""precum a fost din timpurile vechi"". Domnitorul reușește să obțină acest firman și ""mitropolitul Proilavului, care încă petrecea pe acolo" (Filotei era în Moldova să încaseze sumele canonice de la creștini) "aflând faptul, a anatemizat în biserică pe cei care au pricinuit acest lucru."" Totuși, din anul 1753 și până în 1767, mitropolitul Filotei semnează ca ""fost al Proilavului ""multe acte patriarhale. Bazându-se pe acest lucru, prof. dr. Mircea
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
urmat lui Daniil, mort în 1773. Tratatul de la Kuciuc-Kainargi aduce mai multă libertate religioasă pentru creștinii din Imperiul Otoman, libertate care avea acum și un garant oficial, Imperiul Rus. În acest context, mitropolitul Ioachim se remarcă printr-o intensă activitate canonică și misionară. În 1775, el face o hirotonie de preot în biserica Sfântul Nicolae din Balta. Un an mai târziu, săvârșește o slujbă în parohia Sfântul Ilie. Tot în 1776 hirotonisește, la Ismail, pe preotul Gherasim (Tesovschi) din Ucraina și
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
1788-1792, sub guvernarea unică a prințului Grigori Potemkin. Ocupația rusească avea să aibă și o componentă religioasă. În ciuda protestelor Patriarhiei Ecumenice, Ecaterina a II-a a decis scoaterea teritoriilor ocupate de sub jurisdicția patriarhiei de la Constantinopol și trecerea lor sub ascultarea canonică a Patriarhiei Ruse. Astfel arhiepiscopul Novorosiei cu sediul în acel moment la Poltava, Amvrosie (Ambrozie) Serebrenikov, primește în păstorire aceste teritorii. Pentru Bugeac și Ucraina Hanului sinodul Bisericii Ruse hotărăște înființarea Episcopiei Tighinei și Cetății Albe (Episcopia Benderului și Akkermanului
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
cca 1700 - după 1704), "Ioanichie" (ante 1715-1743), "Calinic II" (1743-1748), "Filotei" (1748-1751), "Daniil" (1751-1773), "Ioachim" (1773-1780), "Chiril" (1781-1789), "Partenie II" (1793-1810), "Calinic III" (1810-1813), "Calinic IV" (1813-1821) și "Antim II" (1821-1828). Episcopi de Hotin Episcopia Hotinului a fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757(1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci al raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Partenie II" (1793-1810), "Calinic III" (1810-1813), "Calinic IV" (1813-1821) și "Antim II" (1821-1828). Episcopi de Hotin Episcopia Hotinului a fost o structură canonică sufragană a Mitropoliei Proilaviei între anii 1757(1758) - 1810. Ea s-a născut prin scoaterea de sub ascultarea canonică a Mitropoliei Moldovei a teritoriului încorporat de turci al raialei Hotinului și intrarea credincioșilor creștini de aici în jurisdicția Mitropoliei Proilaviei, cu sediul la Ismail între 1758 - 1789 și la Brăila între 1793 - 1810. Episcopia a funcționat cu întreruperi, fiind
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
incluzând: Nu a fost identificată încă arhiva mitropoliei care ar trebui să conțină cel puțin: Condica Sfântă, gramatele de hirotonie, actele și registrele de strângere și predare a contribuțiilor bănești obligatorii, firmanele și corespondența cu autoritățile turcești, scrisori și circulare canonice, etc. Aceste trebuie să fi existat de vreme ce copii ale unora din aceste acte au fost găsite în alte locații. Cele mai plauzibile locații unde ar trebui căutate sunt: Silistra (unde mitropolia și-a stabilit sediul la 1828 după părăsirea Brăilei
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Proilaviei a fost desființată definitiv, fiind avansate mai multe date ca 1806, 1810, 1812, 1829, sau 1840. Pentru a fi consecvenți cu adevărul istoric ar trebui luate în considerare datele la care modificările structurale au fost făcute cu respectarea normelor canonice, adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate de domnitorul Constantin Ipsilanti respectiv mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, deci ale unor organe de ocupație
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
multe date ca 1806, 1810, 1812, 1829, sau 1840. Pentru a fi consecvenți cu adevărul istoric ar trebui luate în considerare datele la care modificările structurale au fost făcute cu respectarea normelor canonice, adică doar acele modificări efectuate de organul canonic superior, Patriarhia Ecumenică. Prin urmare, în 1806 și 1810, Mitropolia Proilaviei a fost desființată prin hotărâri administrative luate de domnitorul Constantin Ipsilanti respectiv mitropolitul Gavriil Bănulescu-Bodoni, deci ale unor organe de ocupație rusești, nerecunoscute de Patriarhia Ecumenică. În anul 1812
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
aceste titluri includ două categorii principale: Nu este cunoscut niciun tomos patriarhal prin care să se nominalizeze în mod expres teritoriile care intrau în păstorirea Mitropoliei Proilaviei. Astfel, în tomosurile de întronizare, mitropoliții sunt numiți folosindu-se numai denumirile scaunelor canonice aflate în subordinea directă a Patriarhiei Ecumenice (Proilavia și Tomarovul), fie ca "„al Proilaviei”" fie ca "„al Proilaviei și Tomarovului”". Episcopia Hotinului nu apare în aceste tomosuri, ceea ce confirmă faptul că acest scaun era sufragan Mitropoliei Proilaviei, mitropoliții Proilavi alegând
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
ceea ce confirmă faptul că acest scaun era sufragan Mitropoliei Proilaviei, mitropoliții Proilavi alegând fie să păstreze acest scaun pentru ei, fie să numească un episcop distinct. În gramatele pe care le semnează, Mitropoliții Proilavi se autointitulează adăugând la denumirile scaunelor canonice "„al Proilaviei, Tomarovului și Hotinean”" și numele teritoriilor păstorite "„al întregului țărm al Dunării, al Nistrului și al întregii Ucraine a Hanului”" sau "„al întregului mal al Dunării și al toatei Basarabii și al Ucrainei”", acestea fiind practic singurele documente
Mitropolia Proilaviei () [Corola-website/Science/328105_a_329434]
-
Ea a fost mama a doi copii: o fiică, Emma, mamă a lui Tancred de Taranto (viitorul principe de Galileea), și un fiu, Boemund (viitorul principe de Antiohia). În 1058, după ce papa Nicolae al II-lea a înăsprit condițiile dreptului canonic cu privire la chestiunea consanguinității, Guiscard a repudiat-o pe Alberada în favoarea unei căsătorii mai avantajose la acel moment, cea cu Sichelgaita, sora principelui Gisulf al II-lea de Salerno. Cu toate acestea, despărțirea a fost amiabilă. Alberada era încă în viață
Alberada de Buonalbergo () [Corola-website/Science/328206_a_329535]
-
Robert de Grandmesnil. Cu toate că relația sa cu papalitatea a fost mai degrabă instabilă, Guiscard a preferat să se afle în buni termeni cu Sfântul Scaun și a făcut gestul de a-și părăsi prima soție ca răspuns la modificarea dreptului canonic. Cu toate că papii erau adesea temători față de puterea sa crescândă, ei au preferat mâna forte a normanzilor catolici față de stăpânirea grecilor bizantini. Guiscard a primit învestitura pentru Sicilia din mîinile papei Nicolae al II-lea, care se temea de adversitatea împăratului
Robert Guiscard () [Corola-website/Science/328219_a_329548]
-
funcționat 165 de școli elementare ("mekteb") și 77 de școli teologice secundare și superioare ("medrese". Elevilor școlilor elementare le erau predate scrierea, noțiunile de bază ale aritmeticii și Coranul. "Medresele" asigurau pregătirea medie și superioară în domeniul științelor musulmane, legilor canonice și științelor naturii. Cele mai multe "medrese", 12, funcționau în Budin (Buda). În Peçuy (Pécs) au funcționat 5 medrese, iar în Eğri, patru. Cea mai faimoasă "medrese" din Ungaria a fost cea construită în Budin de bosniacul Sokollu Mehmed Pașa (născut Bajica
Ungaria Otomană () [Corola-website/Science/327745_a_329074]
-
ceruri, revenind alături de Dumnezeu Tatăl. După ce s-ar fi înălțat în cer, discipolii i-au răspândit învățăturile, ceea ce a dus la formarea celei de-a doua mari religii monoteiste universale: creștinismul. Principalele surse ce descriu viața lui Isus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, autorii lor sunt anonimi, fiind atribuite în mod tradițional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
lui Isus sunt evangheliile canonice ale Noului Testament. Cele patru evanghelii din canonul Noului Testament sunt scrieri pseudonime, autorii lor sunt anonimi, fiind atribuite în mod tradițional (dar inexact) lui Matei, Marcu, Luca și Ioan. Mai mult, cele patru evanghelii canonice nu au fost scrise de martori direcți la evenimentele relatate și nici măcar nu susțin că ar fi fost scrise de martori direcți la acele evenimente. Conform credinței și tradiției religioase creștine, Isus Hristos este Mesia ("unsul lui Dumnezeu") prevestit de profeții
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
recenziile cărții publicate în 1894 au folosit acest termen. Un articol din anul 2012 a propus ideea că Avraam, Moise, Isus și apostolul Pavel au avut probleme psihiatrice asociate cu simptomele din spectrul psihozelor. Istoricii și cercetătorii Bibliei analizează evangheliile canonice, Talmudul, Evanghelia după Evrei, evangheliile gnostice, scrierile lui Josephus și alte documente antice pentru a încerca să-l găsească pe Isus cel istoric. Au fost dezvoltate o serie de metode pentru a analiza critic aceste surse: Istoricii preferă cele mai
Isus cel istoric () [Corola-website/Science/327775_a_329104]
-
și polisemiei cuvântului „frate” în limbile semitice, au fost propuse următoarele interpretări, susținute de-a lungul timpului de diverși teologi sau istorici: Isus a avut „frați și surori”, după cum menționează evangheliile lui Marcu 6:3 și Matei 13:55-56. Evangheliile canonice numesc patru frați, Iacob, Iosif, Iuda, și Simon, dar numai Iacob este mai bine cunoscut. După moartea lui Isus, Iacov (Iacob), „fratele Domnului”, a rămas liderul comunității din și este posibil ca rudele lui Isus să fi ocupat poziții de
Frații lui Isus din Nazaret () [Corola-website/Science/327994_a_329323]
-
A crescut într-o familie religioasă și educată, care a fondat mănăstirea de la Sorø, care a devenit un centru cultural local. După ce a primit cunoaștințele de bază, a fost trimis să studieze la Paris, unde a studiat teologia și dreptul canonic. Absalon a luat parte la celebrarea reconcilierii dintre cei trei frați-regi, Sven al III-lea, Knut al V-lea și Valdemar I de la Roskilde din 1157. Acolo el și Valdemar au scăpat ca prin minune de ucigașii trimiși de Sven
Absalon () [Corola-website/Science/327125_a_328454]
-
de molimă, foame și restriște în care Ioana D'Arc era arsă pe rug la Rouen), François de Montcorbier a fost adoptat de Guillaume de Villon (Alain Mottet), capelan la Biserica Saint-Benoît-le-Bétourné (din apropiere de Sorbona) și profesor de drept canonic, fiind luat în casa acestuia și devenind cunoscut ca François Villon (Florent Pagny). El devine student la Sorbona, dar duce o viață dezordonată, scriind poezii și chefuind cu prietenii săi studenți prin cârciumi și bordeluri. Intrat în conflict cu sergentul
François Villon - Poetul vagabond () [Corola-website/Science/327380_a_328709]
-
fost predicile făcute de către Buddha în timpul vieții sale. La scurt timp după moartea sa, a fost organizat Primul consiliu budist, unde călugării budiști au luat hotărârea să scrie predicile sale pe hârtie. Acestea au devenit ulterior sūtrele de astăzi, textele canonice și cele mai importante ale budismului, împreună cu Vinaya, regulile monahale. Înițial au fost nouă sūtre, apoi doisprezece, apoi numărul lor a tot crescut ajungând la un număr extrem de mare.
Sūtrele () [Corola-website/Science/330638_a_331967]
-
Pe baza lor Lucaci a întocmit o noua pravilă. este o prelucrare nu doar o traducere, autorul redînd textul într-o limbă mai clară care se apropie mult de limba română de azi. Ea este o adaptare la necesitățile morale, canonice și juridice ale poporului român. Inițiativa lui Lucaci de a îmbogăți textul slav cu numeroase completări și felul în care a scris îl situiază printre fruntașii culturii românești din a doua jumătate a sec. al XVI-lea. Pravila este de
Pravila ritorului Lucaci () [Corola-website/Science/330771_a_332100]
-
sa (probabil împotriva sfatului primit de la Fredegund sau doar să-și arate autoritatea). Episcopul Promotus de Châteaudun, a cărui diocenză a fost retrogradată după consiliu parohial de la Paris din 573, a văzut aceste schimbări ca pe o încalcare a dreptului canonic, cerând întoarcerea lui după ce fusese exilat la moartea lui Sigebert I, și i s-au înapoiat multe din proprietățile sale personale. Doi emisari trimiși de Brunhelide, Ducele Gararic și șambelanul Eberon, au reușit să preia orașele Limoges, Tours, Poitiers și
Clotaire al II-lea () [Corola-website/Science/330856_a_332185]
-
este o mănăstire de confesiune ortodoxă, aflată în subordonarea canonică a Episcopiei Sloboziei și Călărașilor. Mănăstirea a fost ctitorită de domnul Țării Românești Matei Basarab și soția sa Elina, în anul 1632, biserica de piatră a mănăstirii fiind construită între 1642-1646 de același Domn și sfințită la 3 aprilie 1646
Mănăstirea Plătărești () [Corola-website/Science/330085_a_331414]
-
664 d. Hr.), cunoscut și sub numele de Maestrul Tripitaka al Marii dinastii Tang este unul dintre cei mai venerați călugări budiști din istoria Chinei. Pelerinajul său în India , pentru a studia budismul și a aduce înapoi în China scripturile canonice , a fost portretizat în foarte popularul roman Călătorie spre Vest. s-a născut în anul 602 d.Hr într-un mic sat din apropierea orașului Luoyang. El a fost interesat de budism încă de când era foarte tânăr și i s-a
Xuanzang () [Corola-website/Science/329166_a_330495]
-
există diverse grupări budiste, care se contrazic una cu cealaltă și, de asemenea, contradicții în scripturile traduse. Pentru a găsi adevărata esență a budismului, Xuanzang a decis să meargă personal în Tianzhu (nume chinezesc pentru India antică) să găsească scripturile canonice originale (Sūtrele) și să caute îndrumare. În anul 629, Xuanzang a plecat din Chang'an și s-a îndreptat singur către pământul sfânt din India. Pe drum, a dat peste numeroase dificultăți și pericole și i-a luat 4 ani
Xuanzang () [Corola-website/Science/329166_a_330495]