3,903 matches
-
și, în final, incontrolabilă. Medievalitatea românească, în parcurgerea treptelor către maturitate și a etapelor de formare a unei culturi înalte, nu a ajuns - se poate spune - la varietatea artelor sau a manifestărilor imaginarului occidental; dat fiind, cred, tipul de credință canonică și sistemul de mentalități colective determinat și de viața politică și militară locală. În raport cu o spiritualitate menținută în limitele unor practici conservatoare, aflat sub influența unor culturi și credințe diferite (catolică, post-bizantină, musulmană), imaginarul medieval local se configurează în cadrul ortodoxiei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
și ideologic, cât și social sau economic) decât cu o imaginație culturală fantezistă sau cu o gândire raționalistă novatoare (de altfel, aproape imposibile într-o cultură tradiționalistă). Imaginea, simbolistica și imaginarul colectiv, rămase la populația ortodoxă românească în siajul rezistenței canonice iconodule, pe alocuri chiar a isihasmului, au integrat în principal discursul militant al puterii și mesajul mobilizator pentru formarea "steagurilor", apeluri politice pe care le-au suprapus peste configurația narațiunii creștine și le-au reprezentat în formele mitice ale luptei
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
registru minor, provincial, a valorii unora dintre textele medievale, pe baza cărora s-ar putea intra într-un dialog generos, pe marile circuite științifice internaționale. Închiderea în turnul de fildeș al filologiei și cele câteva marote ideologice care brăzdează lectura canonică (de manual, fie el și universitar) a acestei culturi scrise românești − de care se fac "vinovați", din perspectiva publicului, în egală măsură, mulți literați, dar și istorici, deopotrivă − au provocat o lipsă de interes pe plan local, mai gravă chiar
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
fiecare activitate Împreună la momentul prevăzut, benedictinii au introdus clopotul. Bătaie, clinchet și zvon de clopote se auzeau În tot cursul zilei, grăbindu-i pe călugări către sarcinile lor. Cele mai importante clopote erau cele care anunțau cele opt ore canonice, atunci când călugării celebrau Oficiile Divine. Benedictinii organizau săptămânile și anotimpurile, cu aceeași regularitate temporală cu care organizau ziua. Chiar și activități lumești, precum rasul capului, luarea de sânge, reumplerea saltelelor, aveau loc la un moment determinat În cursul anului 34
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
deci legături afective, pasionale, se utilizează, încă, "farmece" care, prin prezența și răspândirea lor, atestă mentalitatea mei veche, tradiția de a chema spiritele în necazurile sufletești de tot felul (S. Fl. Marian). Biserica acceptă unele "cetiri" religioase, admise de oficialitatea canonică, dar într-un context de toleranță neoficială sunt practicate și vechi obiceiuri magice sau "intermedieri", ca aprinderea lumânărilor la anumite morminte, noaptea, împlântarea unui cuțit în morminte, tot noaptea, parcurgerea de penitență a unor drumuri spre anumite lăcașuri de închinăciune
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
li se administrează Taina Sfântului Maslu; oferirea de hrană suplimentară, de haine sau de alte lucruri utile bolnavilor, prin generozitatea unor credincioși. Restaurată, cu o formă estetică monumentală, Biserica "Schimbarea la Față Socola" a redevenit un locaș de cult cu toate condițiile canonice și liturgice, dar și un loc plăcut și ambiant pentru bolnavii spitalului, în special, și pentru orice credincios, în general. Reînnodând tradiția de locaș al rugăciunii și al culturii, biserica a devenit gazda unor activități binevenite atât pentru bolnavi, cât
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
la o construcție intranzitivă, al cărei subiect se identifică fie cu obiectul construcției tranzitive (pasiv), fie cu subiectul construcției tranzitive (antipasiv). Autorul (Creissels 2004a) arată că simetria dintre cele două mecanisme este numai parțială, evidențiind câteva diferențe importante: (a) pasivul canonic reprezintă destituirea agentivului și promovarea pacientivului; antipasivul nu implică niciun mecanism de promovare; (b) pasivul se poate aplica și construcției intranzitive (pasivul impersonal este foarte răspândit în limbile lumii); nu există o construcție asemănătoare în cazul antipasivului; (c) pasivul modifică
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
produsul evoluției istorice și al relației dintre limbă și realitățile cognitive. Trecutul (perfectiv) a fost devreme dominat de participiul trecut pasiv; folosit inițial pentru procese tranzitive, participiul exprima rezultatul unui eveniment. Montaut (2006) arată că, încă din sanscrita clasică, expresia canonică pentru "X a făcut Y" era "de către X, Y a fost făcut", cu agentul pronominal în cazul instrumental/genitiv și participiul predicativ acordat în gen și număr cu pacientul. Acesta este tiparul moștenit de actuala structură ergativă la perfect, diferit
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
persoana 3, nu există gen sau număr, Cazul acuzativ −, deci trebuie să primească, nu să verifice trăsătura de număr (în poziția Spec,I sau Spec,T). Se este coindexat cu un nominal care (lexicalizat sau nu) ocupă poziția de subiect canonic. Cornilescu (1998: 319) arată că structura cu se respectă Generalizarea lui Burzio: din moment ce verbul poate verifica trăsătura de Caz structural acuzativ, are o poziție tematică de subiect. Verbele cu se acuzativ au o structură argumentală binară, fiind proiectate ca verbe
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
situație trebuie să fie îndreptată ... Prin urmare, după ce am ascultat părerea fraților noștri, poruncim în mod riguros ca nimeni, de azi înainte, să nu îndrăznească de a încerca lucruri asemănătoare în oficiile despre care am vorbit, în special la Orele canonice și în celebrarea liturghiilor solemne. Dacă cineva va face contrariul, prin autoritatea acestui canon, să fie pedepsit prin suspendarea de la oficiu timp de opt zile ... Spunând acestea, nu interzicem ca, uneori, în special în zilele de sărbătoare sau solemnități, în cadrul
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
artei sacre”. Ultimul paragraf al acestui Motu propriu invită la actualizarea și punerea în practică a normelor prezentate: „Se recomandă capelmaiștrilor, cantorilor, persoanelor din rândul clerului, superiorilor seminariilor, a institutelor eccleziastice și a comunităților religioase, parohilor și rectorilor de biserici, canonicilor din colegii și catedrale, și îndeosebi episcopilor diecezani, de a favoriza cu tot zelul aceste înțelepte reforme, de mult timp dorite și invocate în mod unanim, pentru ca să nu cadă în dispreț însăși autoritatea Bisericii, care, deseori, le-a propus și
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
urbanizare, creșterea nivelului școlar - sau o caracteristică structurală profundă a colectivității - productivitatea muncii, tipul de tehnologie, organizarea socialistă sau capitalistă. Toate acestea sunt cauze „îndepărtate”, indirecte, dar nu mai puțin importante. Putem în acest punct să definim un lanț cauzal canonic: acesta începe fie cu o decizie, fie cu un fenomen social important, un proces global, un parametru structural al organizării sociale în care se originează un proces cauzal care, trecând printr-o mulțime de variabile intermediare (efecte cauză), duce în
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
incluzând, în două cicluri, gramatica, retorica, dialectica, aritmetica, geometria, astronomia și muzica. Din 1510 va fi paj la Curtea din Buda regelui Vladislav II, până la moartea acestuia, în 1516. Urmează un deceniu dedicat studiului și vieții ecleziastice: secretar episcopal și canonic de Pécs (1518), arhidiacon de Komáron (1522) și canonic-lector (director de studii) la Strigoniu (Esztergom). Calitățile dobândite îl recomandă în 1526, într-un moment de restriște pentru soarta Ungariei, pentru funcția de secretar și consilier al regelui Ludovic al II
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288517_a_289846]
-
Coranul nu reprezintă o carte de rețete, care să se ocupe de toate situațiile particulare imaginabile particularitate care i-ar face praf tocmai caracterul transcendent. El analizează modelele religioase și retorica folosită în discursul lui 'Abd al-Salam Faraj, autorul obligației canonice absente (anume, jihad-ul), teoretician al mișcării al-Jihad, care l-a asasinat pe Sadat în 198. Stilistica, modelele, autoritățile religioase invocate de Faraj sînt inteligibile și convingătoare pentru gîndirea musulmană comună, dar manipularea semantică și discursivă a textelor este cu
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
doi ani în revista „Tomis”, rolul jucat de R. își găsește replicile definitorii. Fără a se reduce la stilistica ei, particulară cu adevărat, critica lui e totuși identificabilă în primul rând ca spectacol literar: digresivă și colorată, ardelenească prin spiritul canonic al adevărului ce o animă și muntenească prin otrăvurile și malițiozitățile ce o compun, melanj de artificialitate și oralitate, de sarcasm și înclinație către calambur. „Combinație inelucidabilă între facondă și căzneală”, emisă cu „o ușurință anevoioasă a exprimării”, maniera criticului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289165_a_290494]
-
tehnici de dependență) și tabelul 2 (tehnici de interdependență)1. Tabelul 1 Tehnici de dependență: predicția unei (mai multor) variabile dependente prin alte variabile independente Tehnicile de dependență diferă prin gradul de generalitate și tipul variabilelor analizate. Analiza de corelație canonică poate fi considerată modelul general al tehnicilor de dependență, întrucât este cea mai flexibilă în ceea ce privește numărul și tipul variabilelor, dependente și independente. Din tabelul următor, în care voi prezenta forma generală a tehnicilor de analiză dependente, se înțelege mai bine
[Corola-publishinghouse/Science/2075_a_3400]
-
determinat să scriem această carte - perenitatea lui Buddha. Desigur, despre Buddha și învățătura lui s-a scris enorm, și aproape că nimic nou nu se mai poate spune. Cu toate acestea, viața Iluminatului este învăluită în legendă, atât în textele canonice cât și în lucrările numeroșilor exegeți. Ne-am propus să facem o distincție, pe cât posibil clară, între cele două paliere: istoric și legendar, atât de necesară la noi, credem, unde literatura buddhistă este mult prea săracă. Iată un al doilea
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Grousset. De asemenea, descoperirile arheologice din a doua jumătate a secolului al XX-lea pot proba fără nici o îndoială existența reală a lui Buddha. Informațiile pe care le avem despre viața și învățătura Iluminatului provin în principal din textele buddhiste canonice și necanonice. Dintre acestea mai importante sunt Mahăparinibbăna-sutta, care prezintă detaliat ultima parte a vieții lui Buddha, Jătaka, o colecție de povestiri despre existențele anterioare ale acestuia și Lalitavistara, care ne oferă o versiune legendarizată a vieții Iluminatului. Lucrările Mahăvastu
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
a atins iluminarea, Buddha s-a întrebat dacă are rost să împărtășească și altora o doctrină atât de grea. El era conștient că a descoperit un adevăr profund, greu de sesizat, greu de înțeles, neprețuit, intim, accesibil doar înțelepților. Textele canonice exprimă astfel zbuciumul sufletesc prin care a trecut Buddha: „Omenirea se agită în vârtejul lumii unde își află plăcerea. Va fi greu pentru oameni să înțeleagă legea înlănțuirii cauzelor și a efectelor, să renunțe la samsăra [...] La ce bun să
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
să manifeste bunătate în cuvinte, în fapte și în gândire, atât în public cât și în particular. În privința femeilor, călugării trebuie să fie prudenți și să nu caute să dea ei înșiși naștere la gânduri lascive. Cu privire la acest subiect, textele canonice consemnează următorul dialog între Ănanda și Buddha: „Cum trebuie să ne purtăm, Stăpâne, cu privire la femei?” „Să nu le vedeți, Ănanda”. „Dar dacă se întâmplă să le vedem, ce să facem?” „Nu le vorbiți, Ănanda”. „Dar dacă se întâmplă ca ele
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
texte) și Khuddaka-Nikăya (15 lucrări de sine stătătoare). Astăzi există doar fragmentar canonul călugărilor theravăda din Asia de sud-est, acela al ordinelor sarvăstivăda și mahăsăṅghika, în traducere chineză, și, în fine, culegerile tibetane Kanjur și Tanjur, care sunt aproape complete. În afară de scrierile canonice, foarte importante sunt manualele Nettipakarana și Petakopadesa, lucrarea paracanonică Milinda Pañha și cronicile ceyloneze Dīpavaṁsa și Mahăvaṁsa. Scrierile în păli au fost redactate între secolul I î. Hr. și secolul VI d. Hr. După destrămarea imperiului Maurya, India de nord-vest este
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Tău Israel” (Luca, 2, 29 32). Despre copilăria lui Buddha știm puține lucruri. Legenda spune că era cel mai învățat și mai destoinic tânăr din vremea sa. Despre Iisus, Evangheliile apocrife menționează mai multe amănunte și chiar unele minuni. Evangheliile canonice relatează doar un episod semnificativ. La doisprezece ani, copilul a fost dus la Ierusalim și găsit în templu, unde toți se minunau de priceperea și de răspunsurile Lui. Urmează o perioadă ceva mai îndelungată din viețile celor doi întemeietori de
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Occident. La fel în cazul creștinismului: chiar Noul Testament include recomandarea ca noua doctrină să fie răspândită și în rândul neevreilor. Din acest motiv, Sfântul Toma ajunge până în India, iar Sfântul Pavel devine „apostolul neamurilor”. Ambele religii au scrieri sacre considerate canonice precum Tipitaka, respectiv Vechiul și Noul Testament, dar și scrieri necanonice însă reprezentative precum cronicile din Ceylon, Milinda-Pañha, Nettipakarana, Visuddhimagga și Abhidharmakośa, respectiv cărțile deuterocanonice și Evangheliile apocrife. Istoria buddhistă înregistrează patru concilii, care au avut loc pentru a lămuri definitiv
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
Tipitaka, respectiv Vechiul și Noul Testament, dar și scrieri necanonice însă reprezentative precum cronicile din Ceylon, Milinda-Pañha, Nettipakarana, Visuddhimagga și Abhidharmakośa, respectiv cărțile deuterocanonice și Evangheliile apocrife. Istoria buddhistă înregistrează patru concilii, care au avut loc pentru a lămuri definitiv textele canonice sau pentru a discuta anumite chestiuni de doctrină. Numeroase concilii au avut loc și în Biserică și din aceleași motive. Cele mai importante sunt cele șapte sinoade ecumenice recunoscute de creștinismul răsăritean. Născut ca reacție la decăderea ritualistă brahmanică, buddhismul
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cum poate un laic să-l urmeze pe un ascet și, în același timp, să-și îndeplinească datoriile familiale?), și din ce în ce mai mult un simbol de venerat - simbol al puterii mântuitoare a iluminării, putere latentă în orice făptură iluzionată. Majoritatea textelor canonice invocă o prăpastie de netrecut între Iluminat și maeștrii și contemporanii săi. Rezultă de aici o poziție polemică ce se cere rectificată. Buddha însuși proclama că el „a găsit și a urmat vechea cale” (Saṃyutta-Nikăya, II, 106). „Vechea cale”, atemporală
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]