222,545 matches
-
Constantin Țoiu Vizitiul cu șapca de piele pe care un sas i-o pusese în cap într-o zi și pe care el n-o mai scosese de atunci de pe cap și trecuseră treizeci și trei de ani de cînd i-o dăruise... Nu se știa dacă avea par sau nu pe țeasta lui veșnic acoperită de pielea întărită a șepcii, de sudoare, de ploi, de toate intemperiile, plus cele ce se petreceau
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
mai îngroașă lucrurile, măcar să nu uite și să-și aducă aminte de antecesorii lui Capătă, nevătămat, prin istoria lui grea, si care acum înfrunta prezentul, realitatea sau lumea, pur și simplu cu șapca lui de piele indelebila, trasă bine pe cap și al carui cozoroc a pleznit în două, îndoindu-se de acțiunea, de presiunea lungii sale existente, de cînd sasul, cumsecade, i-o trîntea prietenos pe cap, - na-o, Ioane, și să fii sănătos -, ceva în acest gen. * Așa se
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
lumea, pur și simplu cu șapca lui de piele indelebila, trasă bine pe cap și al carui cozoroc a pleznit în două, îndoindu-se de acțiunea, de presiunea lungii sale existente, de cînd sasul, cumsecade, i-o trîntea prietenos pe cap, - na-o, Ioane, și să fii sănătos -, ceva în acest gen. * Așa se explică faptul că preotul cel nou, greco-catolic, din sat, pe care îl chema exact Ionescu, si pe lîngă această, si Ion, nume ce părea mai mult o
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
cînd, - fie-le să le fie rușine ălora care le ziceau în scîrba biudosolah, valah împuțit, ca intrase și-n vorbirea sărmanilor robi vorba urîtă. Așa că atunci cînd preotelul, după cele povestite, îl întrebase "sînteți șofer?", Ion Capătă scuturase din cap cu șapca cu tot și făcuse: "Nooo, eu mi-s cu caiii!" și arătase într-o parte a ogrăzii unde se află un ARO și unde un ins meșterea la el ceva. Era Ghiță, nea Ghiță, el era șofer, șoferul
Sapca de piele by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17735_a_19060]
-
toată lumea. Amuzant era că, atît de competenți în incinta universitară, Ioana și Liviu erau complet dezorientați în afara ei. Los Angeles este un oraș monstruos, e drept, pentru un european. Noțiunea noastră, probabil grecească, la origine, de polis, e dată peste cap de așezări precum Los Angeles sau Houston. Spre deosebire de mine, care am reusit cu chiu cu vai să înțeleg despre ce e vorba, Ioana și Liviu erau prizonierii campusului și nu se aventuraseră mai deloc în afara lui. Închiriasem o mașină (intra
O simplă amintire by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17757_a_19082]
-
primit, grăbindu-se să adauge, caligrafic, ca... n-am cîntat niciodată cîntece legionare, desi mi-au plăcut cum sună... Dosarul cel gros zăcea pe biroul "cadristului", inutil, iar el se străduia să prindă "completarea" între coperte, bucuros nevoie mare. De "cap pătrat" ce era avea să ajungă "verificator" la C.C... lucra direct cu Cabinetul 2... tăia și spînzura la figurat, căci la propriu nu-l lasă inima slabă... Purta un nume frumos, de voievod, si acumulase, odată cu anii, destul țesut
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
I se spunea - pe furiș - "Plutașul de pe Dîmbovița", deoarece fusese, mai spre tinerețe, plutaș pe Bistrița. Un plutaș ajuns Președinte al Televiziunii Române. Dumnealui - zice-se - îi ceruse realizatorului unui reportaj dintr-o "vizită de lucru", să-i scoată pălăria din cap unui personaj sus-pus care mergea la pas lîngă "mărețul conducător". Același inteligent factor de decizie și îndrumare îl somase pe un alt regizor "să oprească ninsoarea" din cadru, fiindcă altminteri nu se mai văd cum trebuie utilajele care lucrează la
Selectia inversă by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17759_a_19084]
-
au cunoscut destui poeți. - Într-o anchetă din revista "Cuvîntul" (septembrie 1998), la întrebarea "Ce autori ați propune pentru o ăIstorie universală a literaturii românea", criticul nouăzecist Dan-Silviu Boerescu răspunde: "... aș propune trei autori contemporani, cu care să-și spargă capetele exegeții, hermeneutii și tălmăcitorii mai ceva decît cu Priveghiul lui Finnegan: Luca Pitu, Șerban Foartă și Gheorghe Iova.". Ce părere aveți? Acești trei autori ar avea un efect imediat la un potențial cititor universal de azi? De ce? - Cum "imediat", cînd
SERBAN FOARTA - "Poetul e captivul propriului său stil" by Remus Valeriu Giorgioni si Constantin Buiciuc () [Corola-journal/Journalistic/17731_a_19056]
-
nu. Nu știu. Ce știu și ce m-a urmărit întotdeauna în românele lui Faulkner este alt sentiment, tipic negrilor, deși pe vremea aceea ei încă nu fuseseră eliberați, - sentimentul că ei erau niște copii spăimoși, cu ochii holbîndu-li-se în cap de orice. Apoi mai e, tot infantilă, veselia lor tipică așa cum apare și în mașina lui Bayard, eroul cărții, șofînd, în timp ce, îndărăt, pe banca din fund, prin oglinda retrovizoare, el îi vede hlizindu-se, de însăși aventură lor rasială, pe
I have met the enemy... by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17753_a_19078]
-
-l văd, icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete și roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap pentru a acoperi astfel toată suprafața grădinii". Horia are un echilibru psihic precar, fiind capabil, deopotrivă, de momente de măreție, dar și de prăbușiri morale înspăimântătoare. Tocmai acest periculos mod de a trăi o atrage pe femeie, care
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
icnește, geme, vrea să-mi spună aproape fără cuvinte că îi e dor de casă, de rândurile de vinete și roșii pe care le udă după ce vară furtunul de cauciuc de la pompă electrică în două țevi metalice puse cap la cap pentru a acoperi astfel toată suprafața grădinii". Horia are un echilibru psihic precar, fiind capabil, deopotrivă, de momente de măreție, dar și de prăbușiri morale înspăimântătoare. Tocmai acest periculos mod de a trăi o atrage pe femeie, care mai și
UN MARE SCRIITOR SOLITAR by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17760_a_19085]
-
ci mai curînd că un calificativ moral și comportamental. Există, în tot ceea ce povestește Principesa Ileana, o decentă, o naturalețe și o grație atît de impresionante și de rare astăzi, încît nu îți poți reprimă pornirea unei inclinări, simbolice, a capului, în semn de respect pentru cea care scrie. Cartea notează întîmplări consumate, în marea majoritate, în timpul celui de-a doilea razboi, desi apar și amintirile din copilărie ale prințesei. Ileana este fiica cea mai mică a Regelui Ferdinand și a
O printesă adevărată by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17754_a_19079]
-
față de mormanele de gunoaie care le urca până sub ferestre. O simți în privirea intrigata cu care se uită la câte un naiv ce se încăpățânează să tundă și să ude iarbă precară din fața blocului, fără să-i treacă prin cap să-i dea o mână de ajutor. Dimpotrivă, după trecerea momentului de stupoare, se găsesc printre privitorii încremeniți pe banca semi-prăbusită câțiva gata să-i dea sfaturi: "Vecine, fii atent că a mai rămas un smoc de iarbă netunsa, acolo
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
care trăim. Fără a fi propriu-zis oameni răi - ba dimpotrivă, sunt cât se poate de cumsecade -, marea majoritate a supraviețuitorilor iepocii de aur au o notă comună: lipsa totală de voință, absența oricărui ideal, incapacitatea de a gândi cu propriile capete. În afara umplerii burții și a contemplării tâmpe a televizoarelor, nu stiu să-i preocupe altceva. Chiar când se deplasează agale spre masă de sub pom, la nelipsitele partide de table, o fac cu atâta lentoare, prelingându-se, nu umblând, încât par
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
reface râul comis. Pentru că o fabrică sau o uzină care începe să producă real are șanse de dezvoltare și, deci, de reangajare a unei părți din cei dați astăzi afară. Numai că muncitorului român i-a intrat prea adânc în cap minciună că el e patronul! Cât de patron e, se vede din cum arata străzile pe care locuiește și apartamentele care stau să se prăbușească peste el!
Omul, anexa sculei by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17776_a_19101]
-
în lume, niciodată și nimănui, această putere a sa și accepta mai degrabă să piară creștinismul cu totul, decît să-și piardă dominația laică. Știu că mulți din înțelepții lumii acesteia vor întîmpină ideea noastră cu un zîmbet, clătinînd din cap; însă noi ne-o apărăm și afirmăm încă o dată că în Europa nu există o problemă mai greu de rezolvat că problema catolică; și că nu este, si nu va fi nici de acum încolo în Europa vreo dificultate politică
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
în politica; și poate că peste o jumătate de secol așa se va scrie despre ceea ce azi multora li se pare absurditatea sîrbă. Nu cîștigă temeinic cei ce nu înțeleg să jertfească nimic; cei cărora numai la dobîndiri le stă capul. * Vom trăi și vom vedea. Pe linia de idei de la început, catolicismul n-ar fi romano-catolicism, dacă ar ceda ceva din puterea să ce se voiește eternă și universală mai ales asupra lumii pămîntești. Un interes atît de mic că
Diviziile Vaticanului by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17789_a_19114]
-
ei în formă compactă provoacă o stare de spirit cu totul neașteptată, pe care priză săptâmânală nu mă făcuse să o bănuiesc. Liniștea. s...ț Prețioasă și aproape uitată stare pentru un scriitor care a ajuns să trăiască apăsând pe capul pixului că pe un declanșator de mină." Jocul liber al gândirii asociative Subiectele articolelor sunt cele care îi vin autorului în minte atunci când se așează la masa de scris. Iar dezvoltarea lor este dictată de zig-zag-ul capricios al gândirii asociative
UN SCRIITOR DE VITĂ VECHE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17778_a_19103]
-
e în dezacord cu dl Alexandru Ștefan. Dacă era doar atît, i-am fi publicat, poate, replică, în virtutea dreptului binecunoscut, deși, în general, nu dăm curs acestor comentarii la comentarii. Ele nu fac decît să inhibe critică: scriitori nemulțumiți cer capul criticilor lor. Spre laudă lui, cel puțin la prima vedere, dl Schenk nu se apără pe sine însuși. Dar conținutul și tonul scrisorii sînt scandaloase. Mi-am asumat riscul de a n-o publică, răspunzîndu-i pe această cale. Am recitit
O scrisoare by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/17793_a_19118]
-
care nu voi putea niciodată să-l repar". E greu de înțeles cum se putea ajunge la asemenea fapte dar încă și mai greu de înțeles este comportarea victimei care, nu numai că, în acea ședința, isi turnase cenușă în cap, dar și venise să-i mulțumească denunțătorului, între patru ochi, "pentru ajutor". Urâte și încurcate vremuri! Spuneam că Dan Desliu, în mărturisirile făcute interlocutorului sau, este mai repede dispus să se autoînvinuiască, astfel cum am văzut, decât să arunce cu
Cazul Dan Desliu by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/17794_a_19119]
-
cadou: un frățior și o surioara! Afli că cei trei copii ai cuplului Rossellini-Bergman, - în vreme ce "miturile" trăiau în alte orașe - au crescut singuri într-un apartament, cu o guvernanță, cu o serie de menajere care-și luau repede lumea-n cap și cu o mulțime de animale. "Să nu credeți că numeroasele divorțuri din familia mea, homosexualitatea unora, pasiunile extramatrimoniale ale altora, proliferarea descendenților răspîndiți în lumea largă, m-au incitat să disprețuiesc tradițiile și morală comună. De astă s-au
Socanta Isabella Rossellini by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/17788_a_19113]
-
că ilustrează o clasă omenească nepieritoare, l-am numit "purtătorul de servietă". Care a fost soarta subsemnatului, în acest vîrtej al schimbării, în care nu e greu de presupus că prețiosul aliat supraacademic și "apolitic" cît încape mi-a cerut capul? Trebuia doar să capete o compensație pentru lipsa d-sale de contraargumente, nu-i așa? Întîi de toate, mi s-a suprimat rubrică, fără nici o explicație. În al doilea rînd, nu mi s-au mai publicat textele trimise în ultima
Despărtirea de Breban by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17779_a_19104]
-
a uitat fiorul vieții. Este la mijloc, firește, jalea citadinului după valorile primordiale ale unui contact pierdut, dureros refigurat în secunde de eliberare: "O piesă terestră se joacă,/ noi înșine înotând de pe dig/ și-n apă vie din care scoatem capul/ e cald e frig..." - O piesă terestră. Caii dând din copite la apropierea speranței, dintr-o altă poezie, oglindă zilei în amiază, "vibrând în chipuri de sticlă/ ce nici o gură n-au sărutat", dau în special măsură apetitului de plenitudine
Doina Ispirescu: Câmpul de sare by Barbu Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/17798_a_19123]
-
de fapt, de toți considerat un maniac religios, vestind tuturor că Dumnezeu i s-a arătat pentru a împărtăși, inclusiv vlădicilor în ale preoției, că trebuie să se reconcilieze cu Dumnezeu, devenind buni cu aproapele și toleranți. Umblă desculț, cu capul descoperit, senin sufletește, propovăduind pocăința. În copilărie fusese la școli, avusese și o bursă pentru studii. Dar el purta cu sine necontenit o cărticica de rugăciune din care tot citea. În armată s-a comportat la fel, cumpărîndu-si o Biblie
Literatură si morală by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17814_a_19139]
-
le-a îngăduit să pătrundă în viața publică, desi absolut toate datele biografice de până atunci îi destinau unei existente marginale. Mulți dintre ei se consolaseră că-și vor duce viața între o găinărie și alta, netrecându-le nici prin cap că, asemeni piratului capturat de Alexandru cel Mare, va sosi vremea când vor avea aspirații de "cuceritori"! Ne mai rămăsese speranța că învingătorii din 1996 vor fi diferiți față de neo-comunisti măcar la capitolul cinstei. Dezvăluirile privindu-i pe cei mai mulți dintre
Aseară ti-am luat hazna by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17810_a_19135]