3,886 matches
-
cu râul Meuse). Aceste lupte de întârziere ar fi trebuit să îi împiedice pe germani să ajungă în zona orașului Gembloux până în opta zi a invaziei, ceea ce ar fi permis militarilor Armatei I să își sape tranșee puternice. Corpurile de cavalerie fuseseră create pe 26 decembrie 1939, fiind formate atât din diviziile blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM a primit
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
germani să ajungă în zona orașului Gembloux până în opta zi a invaziei, ceea ce ar fi permis militarilor Armatei I să își sape tranșee puternice. Corpurile de cavalerie fuseseră create pe 26 decembrie 1939, fiind formate atât din diviziile blindate ale cavaleriei deja existente, cât și din două divizii mecanizate ușoare "1re Division Légère Mécanique" (1er DLM) și "2e DLM". Pe 26 martie 1940, 1re DLM a primit misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
misiunea ca, în cazul unei invazii germane, să facă joncțiunea cu armata olandeză lângă Breda. Din acest motiv, această divizie mecanizată încadrată cu militari bine instuiți și datată cu mașin de luptă moderne a fost scoasă din efectivele Corpurilor de Cavalerie. În locul lor a fost adus "3e DLM", formată pe 1 februarire și încadrată cu rezerviști insuficient instruiți. Cu toate acestea, Prioux considera că forțele de sub comanda sa sunt suficient de puternice ca respingă o tentativă de traversare a râului la
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
utilza pe post de tanc ușor modelul Renault AMR 35, datorită unor probleme de producție, "3e DLM" folosea în schimb tancuri H35. Diecare divizie (DLM) avea în dotare 260 de tancujri și 44 de vehicule blindate Panhard. Întregul Corp de cavalerie francez avea în totare 520 de tancuri - 176 SOMUA S35, 172 Hotchkiss H35, 66 AMR 35, 66 H35 și 88 P 178, în aceste cifre fiind incluse și rezervele. Divizia a 3-a ("3e DLM") utiliza o versiune ușor modificată
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de mașini blindate. Cele mai multe vehicule PzKpfw II ale "XVI Armeekorps" nu aveau încă blindajul standar cu cel superior de 30 mm și, din acest motiv, erau vulnerabile chiar și în fața proiectilelor de 37mm al tunurilor franceze L/21. "Corps de Cavalerie" (CC) franceze număra în total șase batalioane de infanterie mecanizată. Prin comparație, "XVI. Armeekorps" dispunea de șapte batalioane de infanterie motorizată. Unitățiel franceze erau echipate cu armament ușor antitanc - 20 de tunuri de 25 mm și 8 de 47 mm
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de vânătoare al 23-lea ("Fighter Groupement 23") acoperirii înaintării Armatei I și a unităților asociate ei. După ce noi escadrile de vânătoare au fost alocate escortării bombardierelor, rămăsese doar un număr redus de aparate care să asigure acoperirea aerinaă a cavaleriei. Bombardierele aliate s-au concentrat raiduri de încetinire a înaintării a tancurilor lui Hoepner. Unitățile de recunoaștere ale lui Prioux s-au retras din fața coloanelor de blindate germane spre pozițiile grosului trupelor franceze de cavalerie, care crease înpreună cu Divizia
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
să asigure acoperirea aerinaă a cavaleriei. Bombardierele aliate s-au concentrat raiduri de încetinire a înaintării a tancurilor lui Hoepner. Unitățile de recunoaștere ale lui Prioux s-au retras din fața coloanelor de blindate germane spre pozițiile grosului trupelor franceze de cavalerie, care crease înpreună cu Divizia a 2-a mecanizată puncte de sprijiin de-a lungul a 40 km de front de la orașul Huy pe malul râului Meuse spre nord și vest de-a lungul pârâului Mehaigne. Divizia a 3-a
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Meuse. Exista astfel un coridor natural favorabil acțiunii forțelor blindate.. 3e DLM fusese desemnată să apere un front de 17 km, dintre care doar 11 erau parțial acoperiți cu obstacole antitanc. Prioux a interpretat greșit prevederile regulamentelor militare franceze. Manualul cavaleriei franceze din 1939 (unul dintre autorii acestuia, generalul Langlois, era comandantul Diviziei a 3-a de infanterie mecanizată) avea reguli clare pentru cazul în care o divizie mecanizată trebuia să apere o breșă în front până la venirea întăririlor. Într-o
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
unui front foarte larg în câmp deschis împotriva unor forțe blindate inamice concentrate, DLM trebuia să renunțe la defensiva descentralizată și să își concentreze forțele pentru acțiune. Prioux nu a urmat aceste instrucțiuni. Comandamentul francez a finalizat amplasarea forțelor de cavalerie pe 11 mai. Pe flancul stâng a fost plasată 3e DLM sub comanda generalului Langlois. Divizia sa era împărțită din punct de vedere organizatoric în sectoarele de nord și de sud. Sectorul nordic, comandat de colonelul Dodart des Loges, era
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de-a lungul Petite Gette în jurul localității Opheylissem din cadrul comunei Hélécine, dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, la care se adăugau un escadron de tancuri din Batalionul I cuirasieri și 21 de tunuri de 75 mm din rezerva Corpului de cavalerie. Urma în ordine Batalionul al 2-lea, care apăra 5 km de-a lungul Petite Gette până la Orp. Acest batalion era dotat cu 21 de tancuri Hotchkiss, sprininite de un alt escadron din cadrul Batalionuli I cuirasieri și 12 tunuri de
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de tancuri ușoare ale belginilor, care luptau pentru încetinirea înaintării inamicului pe direcția St. Trond-Tirlemont. Carele blindate germane, sprijinite de inflitrările de infanteriei, au tatonat în după amiaza acestei zile frontul france în zona Tirlemont. Ca răspuns, Corpul francez de cavalerie a hotărât ca un escadron de tancuri și un grup divizionar de recunoaștere să se deplaseze în zonă. Din partea britanicilor au fost de asemenea trimise unități de sprijin. Atacul germanilor a fost în principal unul de recunoaștere și diversiune. Principalul
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
de tunar și trebuia să ajute servantul la încărcarea tunului. Germanii nu au reușit însă să distrugă Armata I franceză în ciuda vicotiei lor împotriva Diviziei a 3-a mecanizate. Totuși, înaintarea reușită de Hoepner în Belgia a izolat Corpul de cavalerie și o parte a Armatei I, în vreme ce grosul forțelor terestre germane dădeau atacul principal peste Meuse la Sedan, în zona de sud-est a frontului. Germanii speraseră ca tancurile lui Hoepner și a unităților de sprijin să poată izola și neutraliza
Bătălia de la Hannut () [Corola-website/Science/337609_a_338938]
-
Roșie și trupele cehoslovace nu au intervenit, retrăgându-se pe calea ferată. Ajunsă în gara Azei pe 3 februarie 1920, avangarda bolșevică formată din 2 regimente de infanterie (6 batalioane cu un efectiv de 3000 de baionete), 3 escadroane de cavalerie precum și din artilerie, s-a găsit la câțiva kilometri spre vest de câteva trenuri cehoslovace aflate în gara Șeragul, unde se aflau și batalionul românesc „Mărășești” cu trenul său blindat, escadronul de lăncieri ai "Legiunii" și un detașament de distrugere
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
s-au constituit consiliile naționale cehoslovac, sârbo-croato-sloven, polonez, ucrainean, italian și român - fiecare cu o secție militară, austro-germanii s-au constituit într-un Consiliu de Stat (Staatsrat) social-democrat prezidat de Seitz, cancelar fiind doctorul Renner iar căpitanul Mayer din rezerva cavaleriei fiind nominalizat la conducerea departamentului armatei. Guvernul imperial Lammasch a rămas astfel numai cu numele, neavând nici o autoritate reală de a guverna sau de a conduce. Dealtfel acesta a și fost demis printr-un manifest al Împăratului Carol la 11
Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena () [Corola-website/Science/336086_a_337415]
-
-lea, zona din jurul lagunei făcea parte din terenurile ancestrale ale curlandienilor și ale vechilor prusaci. Mai târziu s-a învecinat cu regiunea istorică Lituania Mică. La capătul de nord al cordonului, există o trecere spre Marea Baltică, locul fiind ales de către cavalerii teutoni în 1252 pentru a înființa castelul "Memelburg" și orașul Memel — numit oficial Klaipėda în 1923-39, când teritoriul Memel a fost separat de Germania, și, din nou după 1945, când a devenit parte a RSS Lituaniană. Ca frontieră interbelică nouă
Laguna Curlandei () [Corola-website/Science/336232_a_337561]
-
ciobănesc german, născut la 4 iunie 2009 și decedat la 9 septembrie 2015, București. Câinele de luptă al Armatei Române (Forțele Terestre) era una dintre principalele vedete ale defilărilor pe sub Arcul de Triumf în 2012 si 2013, alături de Detașamentul de Cavalerie al Jandarmeriei Române și cel de tehnică militară aviatică. Genistul Valentin Roșioară, instructorul lui Max, a explicat că ciobănescul german „a fost dresat să descopere substanțele explozive și grație calităților sale, multe mine și bombe artizanale n-au mai secerat
Max câinele erou () [Corola-website/Science/336313_a_337642]
-
armata în mai multe sectoare. În tabăra lui Ras Alula, situată la înălțime,în afara razei de observație a italienilor, au fost incluse trupele lui Alula, ale prințului Mengeshe Yohannes și ale altor doi principi (Ras), Ras Mikael din Wollo cu cavaleria sa și Ras Makonnen Woldemikael. Cercetași trimiși de Alula, care era foarte suspicios față de italieni, au raportat lui Alula și împăratului că de Adwa se apropia pe furiș o oaste italiană, care venea pe o cale lăturalnică din Enticho. Menelik
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
apropia pe furiș o oaste italiană, care venea pe o cale lăturalnică din Enticho. Menelik a trimis în calea lor forțele conduse de Alula și Ras Mengesha Yohannes, care erau postați in stânga frontului, pe înălțimile Adi Abune, unitățile de cavalerie conduse de Ras Mikael din Wollo, pe Ras Makonnen Woldemikael, și călăreți oromo. Acestora li s-au alăturat și forțe sub conducerea lui Ras Sebhat și Dejazmach Hagos Tafari. Etiopienii au atacat pe italieni prin surprindere la Aduwa. Alula a
Ras Alula () [Corola-website/Science/336578_a_337907]
-
Friedrich Hermann Carl Uhde (n. 22 mai 1848, Wolkenburg, Saxonia - 25 februarie 1911, München) a fost un ofițer de cavalerie și pictor saxon care a excelat în pictura de gen și în cea religioasă. Stilul său s-a situat între realism și impresionism și a rămas cunoscut sub titulatura de „ultimul dintre impresioniștii germani”. El a fost unul dintre primii
Fritz von Uhde () [Corola-website/Science/336699_a_338028]
-
Tesalia era formată din 38.000 de militari, 500 de cai și 96 de tunuri, în timp ce armata din Epir avea 16.000 de militari și 40 de tunuri. Armata otomană era formată din opt divizii de infanterie și una de cavalerie. Forțele dizlocate în Tesalia aveau 95.500 de militari, 1.300 de cai și 186 de tunuri, în timp ce trupele din Epir cuprindeau 26.000 de militari și 29 de tunuri. În plus, armata otomană se afla sub îndrumarea unui misiuni
Războiul Greco-Turc (1897) () [Corola-website/Science/336756_a_338085]
-
Arte G. Musicescu din Chișinău (actuala Academie de Muzică, Teatru și Arte Plastice) în anul 1974, după care se transferă la (1978-1981), în clasa lui G. A. Polivanova (canto). Din 1980, este solista la Operă Națională din Chișinău, debutând în "Cavaleria rusticana" (Pietro Mascagni) în rolul Santuzza. Repertoriul sau mai include: a colaborat cu dirijorii Victor Dumănescu, Andre Neve, Alexandru Samoilă, Lev Gavrilov, soliștii Lucia Cicoare, Mihail Munteanu, Nicolae Covaliov, Ioan Paulencu, Vladimir Dragoș, Elenă Obrazțova, pianiștii Ghiță Strahilevici, Olga Silkina
Valentina Calestru () [Corola-website/Science/336817_a_338146]
-
un interes scăzut pentru ofițerii acestuia, Kadlec a fost promovat comandant adjunct. În timpul evacuării efectivelor cehoslovace din Ucraina a primit, la începutul lunii martie 1918, comanda unui tren, având în subordine 2 companii de pușcași, secțiunea de mortiere, secțiunea de cavalerie de recunoaștere, muzica regimentară și o companie de mitraliere - în total, 500 de soldați pe care i-a scos din Berejanî spre Kursk. Într-o cursă contracronometru, el a redirecționat trupele Diviziei a 2-a de Infanterie de la Bahmaci, spre
Eduard Kadlec () [Corola-website/Science/336888_a_338217]
-
lucrări. Volumul de povestiri "Vită dei câmpi" ("Viața la țară", 1880) cuprindea printre altele "„Fantasticheria”" („Visarea cu ochii deschiși”), "„La Lupă”" („Lupoaica”), "„Pentolaccia”" („Jucăria”) și "Rosso Malpelo", povestiri despre viața rurală a Siciliei. Ea a cuprins, de asemenea, "„Cavalleria Rusticana”" („Cavaleria rusticana”), pe care a adaptat-o pentru teatru și care a reprezentat mai tarziu sursă de inspirație pentru mai multe librete de operă, inclusiv "Cavalleria rusticana" a lui Mascagni și "Mala Pasqua!" a lui Gastaldon. Povestirea "„Malaria”" a fost una
Giovanni Verga () [Corola-website/Science/336922_a_338251]
-
Potrivit lui, masageții sunt monoteiști și practică sacrificarea cailor; ar fi fost monogami, dar bărbații nu ar ezita să ia femeia altora ca amantă și să se dedea la o formă de necrofagie rituală. Popor de călăreți războinici, popor creator al cavaleriei grele, au ca arme arcul, sabia scurtă și toporul cu două tăișuri sau Labrys. Și călărețul și calul erau complet înzăuate (cu zale) și se află la originea catafractelor. În termeni de resurse minerale, domeniul lor era bogat în aur
Masageții () [Corola-website/Science/337097_a_338426]
-
44 Infanterie și "Detașamentul Lotru" - comandat de colonelul Traian Moșoiu, compus din Regimentul 5 Vânători și Regimentul 2 Infanterie. Forța combativă a grupului era de tăria unei divizii de infanterie de rezervă, având 17 batalioane de infanterie, 1 escadron de cavalerie și 12 baterii de artilerie. La 25 august/7 septembrie 1916 forțele Grupului Olt-Lotru au fost constituite în Divizia 23 Infanterie sub comanda generalului Matei Castriș. Divizia 23 Infanterie nu era prevăzută a se înființa în planul de mobilizare. După
Divizia 23 Infanterie (1916-1918) () [Corola-website/Science/337105_a_338434]