KorAP: Find »[drukola/base=chinui & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...292 >

7,296 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606

decât chestiile cu măsuri universale. în afara faptului că momentul în care Helen ar fi deschis dulapul și ar fi descoperit că-i dispăruseră toate hainele ar fi fost de-a dreptul hilar. în timp ce mă izbeam de zidurile cu varul sărit, chinuindu-mă să urc treptele îmbrăcate în linoleum, mi-am blestemat ghinionul care făcuse ca vizita mea să coincidă cu perioada în care Cloisters era redecorat. — Când se va termina redecorarea? am urlat către Billings, sperând că răspunsul lui o să fie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Jos labele, Clarence! Lasă fata în pace! în cele din urmă, de voie, de nevoie, Clarence mi-a dat drumul. —Nu-ți face nici un rău, mi-a explicat Mike, iar eu, pentru a cincisprezecea oară pe ziua aia, m-am chinuit să nu izbucnesc în plâns. Trebuie doar să-i spui să se care! — Sigur că nu-i fac nici un rău, a exclamat Clarence, rănit și surprins. Are un păr superb. Ce e rău în asta? Ce e rău în asta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
primesc... dar destul cu tâmpeniile astea! Simțindu-mă dintr-odată singură, mi-am dat seama că-mi era dor de Brigit și de Luke, că-mi era dor să am alături pe cineva cu care să vorbesc prostii. M-am chinuit să alung gândul la Luke și să mă întorc la Christy și la corpul lui. N-ar fi grozav, m-am gândit eu, cu mintea plutind aiurea, dacă s-ar întâmpla ceva între mine și Christy? Dacă ne-am îndrăgosti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
încântată să vorbesc cu cineva care simțea la fel ca mine. Nu-mi venea să cred! N-am mai auzit niciodată așa ce... Cu buzele strânse, Chaquie a dat aprobator din cap de vreo câteva ori în timp ce-și chinuia unghiile cu un băț lung, ca alea de înghețată. Apoi, ca din senin, m-a întrebat: —Ești măritată, Rachel? Nu. Câteva clipe reușisem să nu mă mai gândesc la Luke, dar întrebarea ei m-a adus înapoi în punctul de unde

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
îl cunoșteam și pe Adam. însă aș fi fost încântată să împart camera cu Adam fiindcă tipul avea vreo doi metri, era frumos de pica și Claire îmi promisese că, după moartea ei, puteam să-l iau eu. în timp ce mă chinuiam cu mișcări de contorsionist să intru în cămașa de noapte pe care mi-o împrumutase mama, fără să las la vedere vreun centimetru de piele, Chaquie m-a dojenit pe un ton profesoral. —Ai grijă la celulita aia, Rachel. La

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
pot depăși drama asta amoroasă, fără a apela la nici un fel de substanțe care să-mi mai aline durerea, mă gândeam eu furioasă. Nimeni n-ar trebui lăsat să sufere în halul ăla. în lumea reală, nimeni nu s-ar chinui în felul ăla. La Cloisters, se întinsese prea mult coarda pe faza cu abstinența. Știam că nu era cinstit ca bieților dependenți de droguri sau alcool să li se ceară să se descurce fără ele în condițiile în care noi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
e îNCUIATĂ, am spus cu o sclipire sălbatică în ochi. —Ai apăsat greșit pe clanță, mi-a arătat ea rece. A, da, așa e, mulțam, am zis împleticindu-mă recunoscătoare către recepție. Am ignorat-o pe Efervescenta, recepționista, care se chinuia din răsputeri să-mi explice că nu puteam vorbi cu doctorul Billings decât dacă aveam programare. —Nu?! îți arăt eu că se poate, am rânjit eu intrând valvârtej peste el. 23tc "23" —Mă tem că nu poți pleca, a spus

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ar sări capacele. Și cu toate că nimeni n-a fost atât de rău pe cât mi-aș fi dorit eu, cu toții au continuat să-i atragă atenția lui Neil că ceea ce spunea era greșit. Mike, Misty, Vincent, Chaquie și Clarence s-au chinuit în felul ăsta toată dimineața. Până și John Joe a reușit să îngaime câteva cuvinte despre cum el n-a ridicat niciodată mâna asupra unui vițel. Dar Neil s-a încăpățânat să nu recunoască nimic. —Ești dezgustător, am izbucnit eu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
până sus... înțelegi? Bufniturile. Palmele, pumnii... Neil a tăcut, apoi a deschis gura ca și cum i-ar fi venit să vomite. Și-a pus palma peste gura deschisă. Noi ne uitam la el, cu ochii măriți de groază. — Iar ea se chinuia să nu țipe, înțelegeți? a reușit Neil să mai spună, cu un zâmbet schimonosit. Ca să nu ne sperie pe noi. M-am cutremurat. —Iar eu încercam să le distrag atenția celorlalți, ca să nu-și dea seama ce se întâmpla, dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
că atunci când o să fiu destul de mare, o să-l omor pe nenorocitul de taică-meu, o să-l fac să mă implore să am milă, așa cum o făcea și el pe mama să-l implore. —Și așa ai făcut? — Nu, s-a chinuit să spună Neil. Nenorocitul a suferit un accident cerebral. Iar acum stă toată ziua într-un scaun, iar mama are grijă de el. I-am tot spus să-l părăsească, dar ea nu vrea, și chestia asta mă scoate din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
mă speria - s-a desfăcut cu o plesnitură slabă, dar evocatoare. Catarama masivă îi atârna într-o parte, cea cu nasturii, iar restul curelei de partea cealaltă. îl auzeam cum încerca să respire normal, dar îmi dădeam seama că se chinuia. Apoi a venit vremea să mă ocup de nasturii de la blugi. Nu pot, nu pot, m-am gândit paralizată de panică. —Rachel, am auzit vocea răgușită a lui Luke. Nu te opri... Ținându-mi respirația, am desfăcut primul nasture. Apoi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
să-mi fac griji, în legătură cu acest detaliu, mai târziu. Cu gesturi solemne, am scos din cutie mingea roșie și lucioasă de ciocolată. Mirosul mi-a umplut nările. Disperată să încep să-mi îndes în gură bucăți de ciocolată, m-am chinuit să desfac staniolul cu mare grijă. Odată treaba asta încheiată, cele două jumătăți ale oului s-au desfăcut, dând la iveală punguța foșnitoare de celofan cu bombonele Beano care stătuse cuibărită în mijloc. La fel ca pruncul Iisus în iesle

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Fericirea nu a durat mult. în clipa în care ultima înghițitură a dispărut pe gât, rușinea i-a luat locul. Simțindu-mă vinovată, am acoperit rapid jumătatea rămasă cu staniol. Nu voiam s-o mai văd. Indiferent cât m-am chinuit, n-am reușit să fac hârtia aia strălucitoare să nu mai arate mototolită. Iar când am încercat s-o întind cu unghia, am rupt-o! Pofta mea de zahăr și ciocolată fusese astâmpărată. Așa că teama, care nu putea coexista cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
Nu contează. Când ai să pleci de-aici, n-ai să mai fii la ședința de grup, iar viața o să-ți rezerve multe dureri. O să descoperi că durerea n-o să te omoare. Sigur că n-o să mă omoare, dar mă chinuie îngrozitor. Celine a ridicat din umeri. Viața e o durere neîntreruptă, dar asta nu înseamnă că trebuie să luăm analgezice. O, nu, am uitat, a adăugat ea. Tu așa ai procedat întotdeauna? Durerea era așa de intensă încât am crezut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
crezut c-o să înnebunesc. Nu puteam să dorm și, pentru prima dată în viață, am plâns de durere. Adică, din cauza unei dureri fizice. Pe la miezul nopții, Chaquie n-a mai suportat perpeleala mea și felul în care îmi zgâriam perna, chinuită de durerea aceea îngrozitoare, așa că s-a dus jos, la cabinetul asistentelor. — Faceți ceva cu ea, a zis Chaquie cu voce ridicată. E în agonie și nici eu nu pot să adorm. Iar mâine vine Dermot pe post de Cealaltă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
am liniștit. Josephine i-a mulțumit lui Dermot fiindcă venise la ședință și-a spus: —Vă rog să ne spuneți câte ceva despre problemele cu băutura ale lui Chaquie. Cu un gest leneș, mi-am băgat limba în dintele care mă chinuise. Nu puteam să mă abțin să nu fac chestia asta. Eram teribil de mândră de mine și de obturația mea de canal. —întotdeauna i-a plăcut băutura, a spus Dermot, fără să manifeste nimic din reticența lui Emer. Chaquie părea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
apelam decât la una din posibilitățile astea, nu la amândouă în același timp. Decât poate dac-aș fi vrut să mă uit de sus la cineva ca Incredibilul Hulk. Dar Luke era destul de bărbat ca să facă față. Pe sub rochie, mă chinuisem să-mi trag o pereche de ciorapi negri cu portjartier. Ăsta era un semn sigur că eram înnebunită după Luke. Pentru că nimeni nu purta așa ceva, dacă nu avea de gând să se debaraseze urgent de tot harnașamentul. Desuurile de genul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
atât de departe“, lipsa atingerilor m-a făcut să-l doresc și mai mult. Când am ajuns aproape de intrarea în bloc, m-am simțit inundată de un val de ușurare. Era și timpul, m-am gândit. Lipsa contactului fizic mă chinuise mai mult decât îmi dădusem seama. Veselă, m-am pregătit pentru scenariul care începea cu replica „Nu vrei să urci să bem o cafea?“. Și așa mai departe. Am mărit pasul și eram pe punctul să dau buzna în bloc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
citească gândurile, m-am liniștit singură. La Cloisters, cele mai dificile mi se păreau serile de sâmbătă. Eram umilită fiindcă toată lumea se îmbrăca la patru ace și ieșea în oraș. Mai puțin eu. Dar și mai grav era că mă chinuia necontenit gândul la Luke. Sâmbăta seara era momentul în care era posibil să întâlnească o altă fată. Iar chestia asta mă scotea din minți. Uitasem complet că eram furioasă pe el. în schimb, sufeream, tânjeam după el, gelozia mă înnebunea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
dar că în curând Neil avea să accepte situația. însă noi nu puteam aștepta. între timp, ne băga pe toți în sperieți. Amărâtul e făcut țăndări din cauza neveste-sii, a urlat Neil în obrazul lui Vincent. Așa că nu-l mai chinui și tu. Scuze, a spus Vincent, care împietrise de spaimă. N-am vrut să-l chinui. A fost numai o glumă... —Ești foarte agresiv. Foarte agresiv, a mugit în continuare Neil. Știu, a bolborosit umil Vincent. Dar m-am străduit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
ne băga pe toți în sperieți. Amărâtul e făcut țăndări din cauza neveste-sii, a urlat Neil în obrazul lui Vincent. Așa că nu-l mai chinui și tu. Scuze, a spus Vincent, care împietrise de spaimă. N-am vrut să-l chinui. A fost numai o glumă... —Ești foarte agresiv. Foarte agresiv, a mugit în continuare Neil. Știu, a bolborosit umil Vincent. Dar m-am străduit din răsputeri să... Nu te-ai străduit îndeajuns, a spus Neil lovind cu pumnul în masă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
așteptam încordată răspunsul. înainte să vorbească, Luke a inspirat adânc. —Nu, a zis el. O parte îngropată adânc înlăuntrul meu s-a ofilit și a murit. Am închis ochii încercând să țin la distanță durerea. Nu-i adevărat, m-am chinuit să mă conving singură. Era nebun după tine. încă mai e. — Nu, a repetat Luke. în regulă, m-am gândit eu, te-am auzit de prima dată, nu trebuie să insiști. Dac-ar fi fost Rachel cea drăguță, cea care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
gând să iau atât de multe. —Trăiai o viață în care ingerarea de droguri puternice devenise o obișnuință. Majoritatea oamenilor nu iau deloc droguri, a subliniat Josephine. —Asta e problema lor, am ridicat eu din umeri. Dacă vor să se chinuie cu toate rahaturile pe care viața li le scoate în cale, fără să apeleze la ajutorul drogurilor recreaționale, atunci sunt niște cretini. De unde ai căpătat atitudinea asta atât de războinică? — Nu știu. —Rachel, ca să dăm de capăt acestei probleme, a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
nici un sunet. —Eram sigur, a zis Luke, plesnindu-se cu mâna peste frunte. Ar fi trebuit să iau din ăla de vanilie! — Nu, Luke, am bolborosit eu. Nu mi-e foame. Nu vreau nimic. Cred că mor, am mai spus chinuindu-mă să zâmbesc. Nu, Rachel, mi-a ordonat el cu o expresie îndurerată. Zeflemeaua e molipsitoare. Nu, zeflemeaua e haioasă, am bolborosit eu. Asta zicea Helen întotdeauna. —O să fii bine dacă ies puțin? m-a întrebat el cu blândețe. Cred

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
scrisul era așa de stângaci și de deformat, încât nu înțelegeam aproape nimic. Doar câte-un cuvânt ici-colo - „viață“, „hăuri“- era lizibil. Ce e asta? am întrebat exasperată. Arată de parc-ar fi fost scrisă de-un copil. M-am chinuit să citesc până când am ajuns la un rând unde scria „Nu mai suport“. Am simțit că-mi îngheață sângele în vene când mi-am dat seama că eu fusesem cea care scrisese toate aberațiile alea. îmi aminteam vag că hotărâsem

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]