KorAP: Find »[drukola/base=clătina & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...152 153 154 ...249 >

6,220 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586

până în vârful condurilor. Henrietta îi arăta o chestie cu crinolină, din mătase albă, cu mai multe volane decât perdelele de la teatru, fără umeri și cu un decolteu pe care chiar și Scarlett O’Hara l-ar fi considerat indecent. Fran clătină din cap. — OK, atunci ce zici de asta? Poate e mai pe gustul tău. Arătă spre o rochie delicată și elegantă Catherine Walker, fără urmă de volan sau blăniță. — Glacială și inabordabilă în satin de culoarea fildeșului. Perfect. Fran chicoti

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
acelor bătrâni uitați. — Au dreptul să aibă un televizor în cameră? Să se uite la curse, ar putea fi singurul lucru care să-l împiedice pe tatăl ei să înnebunească. Home & Away n-ar avea cu siguranță același efect. Intendenta clătină din cap. Nu-i încurajăm să petreacă prea mult timp în camera lor în timpul zilei. Credem că ar trebui să aibă, pe cât posibil, o viață socială. Fran se uită la mascarada de viață socială care i se desfășura înaintea ochilor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
ei era ceva ce părea să fie un ecran TV. Tânăra întinse gel pe burtica lui Fran, scuzându-se că avea mâinile reci. — Scuze, zâmbi ea, asta a fost partea cea mai neplăcută. Ați mai făcut vreodată o ecografie? Fran clătină din cap. Pe ecranul de deasupra lor apăru o imagine gri, tulbure, care lui Fran i se păru o învolburare de puncte, la fel de greu de citit ca o hartă meteorologică a emisferei estice. Tânăra arătă spre o linie vag conturată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
și simplu să-și mai vadă propriul nepot. Lucru pentru care Jack n-avea să-i ierte în veci. Hai, drăguțule, spune-i lui bătrânului tău tată ce te roade. Ți-e dor de mama? Te iubește, să știi. Ben clătină din cap. — De fapt e vorba de Ralph. Doamna Tyler ne-a spus că e la Tawny Beeches, așa că eu și Rover am încercat să mergem să-l vedem azi. Lui Jack îi trebui o clipă să-și dea seama

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
dezamăgire. Nu era nici măcar un exemplar pe raftul de jos, lângă ziarele locale, unde se așteptase să-l găsească. Poate refuzaseră să-l distribuie totuși. Își luă inima în dinți și întrebă dacă aveau vreun exemplar din Fair Exchange. Omul clătină din cap și Fran simți că i se îneacă toate corăbiile. — Prea târziu, drăguță. Se întoarse la activitatea de-a așeza pachetele de Silk Cut pe rafturi. — Le-au ras pe toate într-un sfert de oră. Cineva a avut

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
test o fi vorba? În nici un caz unul de sarcină, pentru că știi deja că ești însărcinată. Fran îi evită privirea de vultur. Cum se face că Stevie afla aproape totul chiar înainte să afle ea? Întinse mâna spre telefon. — Neh, clătină Stevie din cap. N-or să-ți dea rezultatele la telefon. Au specificat foarte clar lucrul ăsta. Trebuie să te duci să le ridici personal. Am sugerat că mâine ar fi o zi potrivită, după ce intră ziarul la tipar, și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
primei haine impermeabile, înainte să existe vreo urmă de bănuială că avea să devină un semn distinctiv al aristocrației pasionate de viața la țară. Stevie scoase un pachet de bomboane mentolate Extra Strong din buzunarele ei încăpătoare. — Vrei una? Fran clătină din cap. — Deci, cui ar trebui să-i spunem tati? Lui Tweedledum sau lui Tweedledee? încercă Stevie să facă haz de necaz. N-am deschis încă plicul. — Înțeleg. Stevie își croi drum prin mulțimea de turiști osteniți și copii care

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
în halul ăsta? zbieră Camilla. Nu cred că ai vrut vreodată să te căsătorești. N-ai arătat nici pic de interes pentru nuntă. Nu-ți pasă decât de ziarul tău afurisit! Cum crezi că s-a simțit el? Fran se clătină, șocată de lovitura primită și de cuvintele Camillei, și recunoscu că era un grăunte de adevăr dureros în ele. — Îmi dau seama că a fost îngrozitor și nu pot să-ți spun ce rău îmi pare. Ai dreptate. Am fost

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463

constructivismul, și în care s-a fixat de la apariția lui, e cu totul străină de vederile actuale ale lui unu, care își revendică o conduită cu totul ruptă de realitate, cu totul în afara utilitarismului constructivist, rezolvat în arhitectură, și care clatină în havuzele visului apele unor viziuni desfăcute de orice probleme și continuități situate dincolo de poem și de semitrezie”. Delimitarea lui Voronca de Contimporanul nu era însă motivată prioritar de aspecte politico-ideologice. Deși „desfăcut de orice probleme și continuități” burgheze, „poemul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625

hainele pe care le purtase la sosire. Stătea drept pe pernă, cu genunchii aduși, stângaci, în față. Takamori a încercat să-l învețe să stea cu picioarele încrucișate, dar picioarele lui erau prea lungi și, nefiind obișnuit cu poziția, se clătina ca o păpușă Daruma. — O, non, non. Nu pot! Văzând mâncărurile cu totul neobișnuite aranjate în fața lui, Gaston, emoționat ca un copil, a început să le arate cu degetul și să le numere: — Unu, doi, trei, patru... multe, multe feluri

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
puțin! strigă la el ticălosul care arăta ca un idiot și ținea jucăria în mână. Ai de gând să cumperi pozele? Gaston tăcu. — Le cumperi sau nu? Gaston s-a oprit și, cu un zâmbet pe fața lui lungă, a clătinat din cap, spunând: — Nu. Prietenii mei... Nu mă interesează prietenii tăi. Cu tine vorbesc ... Hei, aveți de gând să vă amestecați? „Șeful“ s-a îndreptat încet spre el și mulțimea s-a dat, șovăind, la o parte. Tipul și-a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
puternic, dar nici un glonț. Să nu-ncerci să fugi, străine... Data viitoare vor fi și gloanțe. You speak English? întrebă Endō în engleză. Și pentru că Gaston nu i-a răspuns, a repetat întrebarea. I say, you speak English? Gaston a clătinat din cap. — Eu... eu... francez. — Tiens! Ciudat, dar bărbatul în pelerină și-a exprimat uimirea în franceză. Tu es Français? Mon Dieu! Avea un accent puțin cam ciudat, dar se înțelegea ce spune. — Endō, vorbești franceză? l-a întrebat șoferul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
fi bine să ne pierdem prin mulțime, prin Sanya, în noaptea asta. — Cred că ai dreptate. Mă las pe mâna ta. Endō băgă pistolul în buzunar și își aprinse o țigară. Întorcându-se spre Gaston, îl întrebă: — Fumezi, străine? Gaston clătină din cap mâhnit. La flacăra roșie a brichetei se zări, pentru o clipă, trupul mătăhălos al lui Gaston ghemuit într-un colț, ca un urs, și profilul pe jumătate îngropat în mâini. Deși cam nătăfleț, realiza totuși în ce situație

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
iar distant. Adevărul e, Gas, că am de gând să ucid... un bărbat. Ochii lui Endō se umplură de ură. Îl priviră lung pe Gaston ca și cum el ar fi fost persoana în cauză. — Ai fost vreodată la război? Gaston a clătinat din cap. — Ei bine, eu am fost! Fratele meu a fost ucis în război. Endō continuă să-i vorbească, clipind mereu din ochi, ca și cum amintirea era prea dureroasă pentru el. A început iar să plouă mărunt, dar nici măcar nu s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
și e foarte inteligent. A absolvit o facultate. Fotografiile de pe afiș erau făcute din față și din profil. — Am să notez cele spuse de dumneavoastră. Spuneți că a fost în Sanya până ieri? În drum spre Yūrakuchō, Takamori a tot clătinat din cap, încercând să-și amintească ceva. — Ce te frământă? îl întrebă Tomoe. — Am impresia că am mai văzut undeva chipul acela. — Al cui? — Al lui Endō. Văzuse cândva fotografia lui Endō într-una din revistele săptămânale, pe vremea când

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Endō acolo. Dar, oricum, nu s-a întâmplat nimic. — Am terminat, nu? Ce facem acum? întrebă el, răsuflând ușurat. Endō îi zâmbi, arătându-și dinții. — Zău că ești tare nătâng. — De ce? — Tot nu știi de ce-am venit aici? Gaston clătină din cap. — Ascultă ce zgomot e aici. Dacă trag, nu aude nimeni. Grozav loc pentru crime, nu-i așa, Gas? Când s-au întors la mașină, șoferul îi aștepta încă. Mesteca gumă. — În ordine. Să ne pregătim. — OK. Șoferul a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
până în strada principală devenise extrem de lung. Vânzătorul de înghețată care trecuse pe lângă ei mai devreme se întorcea acum. Îi cercetă cu privirea. — Gaston, nu găsim oare alt câine care să-i ia locul lui Napoleon? îl întrebă Tomoe duios. Gaston clătină ușor din cap. — Nu pune atâta la inimă, Gaston. Hai să-l luăm și pe Takamori deseară și să ne distrăm pe undeva. — Tomoe-san, eu... Gaston se opri, se rezemă cu mâna de zid și continuă cu glas scăzut. Deseară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
ora opt. Întunericul nopții învăluia încet împrejurimile. — La revedere, spuse Gaston, oprindu-se în fața restaurantului. I-a întins mâna lui Tomoe. La revedere, Tomoe-san. — La revedere? Dar unde mergi? Sper că nu vorbești serios. — Ba da, plec. — Gaston! Gaston a clătinat din cap cu tristețe. — Las-o baltă, Gaston! Oamenii de pe stradă se întorceau și-i priveau ciudat, dar fetei nu-i mai păsa de ce gândea lumea. Uitând complet de sine, l-a apucat pe Gaston de haină și a încercat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
s-a întâmplat. Viața de zi cu zi... bucuria părinților și copiilor adunați laolaltă. Fericirea de a nu fi singur. Dar Gaston se resemnase cu singurătatea. Bătuse atâta drum până în Japonia și acum se afla într-un tren care-l clătina, în drum spre nord, în noaptea întunecată. Yamagata. Ce stingher se va simți acolo. Călătorea singur spre un oraș străin pe care îl vedea pentru prima oară. Oare ce-l aștepta și acolo? Habar nu avea. Chipul lui se reflecta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
a adormit. Bătrâna cocoșată de lângă el și-a deschis cutiuța cu mâncare și a început să ronțăie, ca un șoricel, o turtă mare de orez. S-a întors spre Gaston și l-a întrebat zâmbind: — Sunteți american? — Nu... Gaston a clătinat din cap, jenat. Nu vreți o turtă de orez? Nu, mulțumesc. Am mâncat. — Unde mergeți? Și ea era în drum spre Akita, ca să-și vadă fiul, nora și cei trei nepoței. Auzind-o, Gaston a trecut iar în revistă motivele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
el nu se mișca. Nici măcar nu-și ștergea sângele de pe față. La vederea sângelui, Kobayashi s-a comportat ca o fiară. A ridicat iar cazmaua și a lăsat-o cu toată forța asupra uriașului nemișcat. Gaston a început să se clatine. Kobayashi s-a înfuriat și mai mult și l-a asaltat pur și simplu cu lovituri. Nu înțelegea nici el de ce, dar omul acela din fața lui i se părea cumplit de straniu. Sub impactul loviturilor repetate, Gaston a căzut grămadă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
putea articula nici un cuvânt. — Non! — Ce-ai spus? — Non! Non! Non! Nu Kobayashi vorbise. Gaston și-a scos capul din apă. Plin de sânge cum era, semăna cu un hipopotam mai mult ca oricând. Strigă iar: — Non! Non! Endō-san! A clătinat din cap cu violență și cu toată vlaga pe care-o mai avea, a făcut un gest de îndurare. — Eu... vă implor! Apoi capul de hipopotam s-a scufundat iar în apă. Ceața albicioasă a fost iar adusă de vânt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
să-i explice străinului scopul călătoriei. A povestit cum l-a salvat Gaston, primind în locul lui loviturile lui Kobayashi și cum, în cele din urmă, rănit grav, s-a prăbușit în mlaștină. — Atunci ce s-a întâmplat cu străinul? Endō clătină puternic din cap. Probabil îl durea, bandajat cum era. Și-a amintit că, la câtva timp după ce a început să-și recapete cunoștința, a simțit ceața umedă pe obraji și a deschis încet ochii. Un petic de cer era senin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
să-l ții acolo? Când vine omul ăla să și-l ia? Doar n-o să stăm toată viața să ne uităm la jerpelitura aia. — Păi... — Chiar, unde naiba o fi dispărut individul? — În eter, pe cerul albastru... — Ce? — Nu contează, clătină Takamori din cap. Treaba lui unde a plecat. Dar știi la ce mă gândeam eu acum? De ce a venit Gaston în Japonia? — Da, și eu m-am gândit la asta, spuse Tomoe așezându-se lângă Takamori cu un oftat adânc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291

părea foarte șocat. — Oribil, murmură el. Să i se Întîmple un lucru atît Îngrozitor cuiva atît de tînăr. — Biata de tine, se auzi ca un ecou vocea Lindei. Erai atît de mică. Tu și tatăl tău sînteți Încă apropiați? Am clătinat din cap. — S-a recăsătorit și locuiește În Potters Bar, așa că nu ne prea vedem. Are doi copii cu actuala soție, deci, oficial, presupun că am, de fapt, doi frați vitregi. Cu toate astea, cred că nu i-am Întîlnit

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1966_a_3291]