7,719 matches
-
sfârșitul lunii august 1812, Alexandru I și Carl Johan s-au întâlnit la Abo, în Finlanda. Nici înțelegerile verbale și scrise, redactate cu acel prilej, în conformitate cu care Suediei i se promitea Norvegia, în schimbul participării sale la cea de a șasea Coaliție antifranceză, nu au putut fi puse, însă, în aplicare, datorită succeselor militare înregistrate de Marea Armata franceză în Rusia. Modificarea dramatică a situației militare și politice a Franței, după eșecul înregistrat la Moscova, de unde Napoleon a fost nevoit sa inceapa
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
politice a Franței, după eșecul înregistrat la Moscova, de unde Napoleon a fost nevoit sa inceapa retragerea, la 19 octombrie 1812, soldata cu pierderi imense, a readus la ordinea zilei problemă colaborării militare a Suediei 137, în cadrul celei de a șasea Coaliții antifranceze, constituită, deja, în lunile februarie-iulie 1812. Suedia nu s-a mulțumit, totuși, doar cu asigurările tarului că obținuse și asentimentul Mării Britanii de a colabora la rezolvarea problemei 135 Cf., Stewart P. Oakley, op. cît., p. 173; vezi, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
ferme et noble, qu'elle s'était tracée de concert avec la Russie" (cf., loc. cît., fond cît.). 137 Cf., Șved Johnson, op. cît., p. 258. Norvegiei în favoarea ei, ci s-a menținut pe poziția anterioară, condiționând aderarea efectivă la Coaliția antifranceză de cedarea, în prealabil, a acesteia, de către Danemarca 138. În condițiile apropierii rapide a armatelor ruse de Centrul Europei, Suedia a devenit, însă, "a strategic back-water" (s. Ven.C.)139. Ca urmare, s-a înregistrat o reconsiderare a priorităților
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
tuturor puterilor europene pentru confruntarea finală cu Franța lui Napoleon I Bonaparte, deci, inclusiv, a Danemarcei. Această opțiune a provocat, însă, o răcire evidență a raporturilor Rusiei cu Suedia. Victoriile obținute de Napoleon I, în luna mai 1813, împotriva armatelor Coaliției, în bătăliile de la Lützen și Bautzen, l-au determinat pe Carl Johan să-și concentreze, la rândul său, atenția asupra războiului contra lui Napoleon, context în care i s-a atribuit, de altfel, întocmirea planului de operațiuni militare ale Coaliției
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Coaliției, în bătăliile de la Lützen și Bautzen, l-au determinat pe Carl Johan să-și concentreze, la rândul său, atenția asupra războiului contra lui Napoleon, context în care i s-a atribuit, de altfel, întocmirea planului de operațiuni militare ale Coaliției ce au determinat, de altfel, în cele din urmă, prăbușirea Imperiului lui Napoleon I140. Concomitent, s-au diminuat și perspectivele de a realiza principalul obiectiv al politicii sale externe, adică anexarea Norvegiei la Suedia, datorită sporirii influenței Austriei, Marii Britanii și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
rezultate semnificative 149. Din contră, ele au continuat să se deterioreze, încordarea din raporturile celor două state atingând punctul culminant când Suedia a aderat, în împrejurările și cu urmările expuse, deja, la începutul acestui capitol, la cea de a treia Coaliție antifranceză, constituită de Rusia, Marea Britanie și Austria. Instituirea, la 21 noiembrie 1806, a blocadei continentale a impulsionat demersurile lui Napoleon Bonaparte menite să determine Rusia să-și asume rolul de "mandatara" a Franței în acțiunea de a determina Suedia și
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
constatat, atacând, fără declarație de război, Pomerania Suedeză, i-a oferit, "pe tavă", lui Carol Johan justificarea morală a trecerii, fără rezerve, în tabăra adversarilor ireconciliabili ai Franței. În consecință, Suedia a contribuit, ca membră a celei de a șasea Coaliții antifranceze, constituită în anul 1812, la ștergerea de pe harta politică a Europei a Imperiului Francez creat de Napoleon. Concurență franco-rusă pentru controlul situației politice din Nordul Europei s-a consumat, însă, în mare măsură și în problema poloneză. Destrămarea celei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
anul 1812, la ștergerea de pe harta politică a Europei a Imperiului Francez creat de Napoleon. Concurență franco-rusă pentru controlul situației politice din Nordul Europei s-a consumat, însă, în mare măsură și în problema poloneză. Destrămarea celei de a doua Coaliții antifranceze, la sfârșitul anului 1799 și la începutul celui următor, în împrejurările discutate, deja, i-a oferit lui Napoleon Bonaparte oportunitatea de a constitui el o altă coaliție, îndreptată, însă, împotriva Angliei, în primul rând, dar și a Austriei, rămasă
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
în mare măsură și în problema poloneză. Destrămarea celei de a doua Coaliții antifranceze, la sfârșitul anului 1799 și la începutul celui următor, în împrejurările discutate, deja, i-a oferit lui Napoleon Bonaparte oportunitatea de a constitui el o altă coaliție, îndreptată, însă, împotriva Angliei, în primul rând, dar și a Austriei, rămasă, încă, în Coaliția antifranceză, alături de cea dintâi. Tot atunci s-a constatat, însă, că principalul colaborator al Franței în realizarea acelui obiectiv nu putea fi decât Rusia. Criză
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
sfârșitul anului 1799 și la începutul celui următor, în împrejurările discutate, deja, i-a oferit lui Napoleon Bonaparte oportunitatea de a constitui el o altă coaliție, îndreptată, însă, împotriva Angliei, în primul rând, dar și a Austriei, rămasă, încă, în Coaliția antifranceză, alături de cea dintâi. Tot atunci s-a constatat, însă, că principalul colaborator al Franței în realizarea acelui obiectiv nu putea fi decât Rusia. Criză instalată în raporturile ruso-engleze, atât datorită neînțelegerilor care au subminat unitatea celei de a doua
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
antifranceză, alături de cea dintâi. Tot atunci s-a constatat, însă, că principalul colaborator al Franței în realizarea acelui obiectiv nu putea fi decât Rusia. Criză instalată în raporturile ruso-engleze, atât datorită neînțelegerilor care au subminat unitatea celei de a doua Coaliții antifranceze, cât și faptului că Marea Britanie a refuzat să accepte mediația Rusiei în conflictul anglo-danez, declanșat de interpretarea daneză a conceptului de comerț neutru, dar care era diametral opusă celei engleze, o recomandă pentru atribuirea acelui rol170. Dată fiind valoarea
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a destrămat, creând posibilitatea reactivării relațiilor dintre Rusia și Marea Britanie, în detrimentul Franței. Redeclanșarea războiului cu Anglia, la 22 mai 1803, a pus din nou Franța în fața necesității de a neutraliză, cel putin, Rusia, cu ajutorul Prusiei. Constituirea celei de a treia Coaliții antifranceze, în anul 1805173, a sporit interesul diplomației franceze față de rolul pe care și-l putea asuma Prusia, în contextul politicii continentale a Franței, în general, precum și cea vizând Nordul Europei. Tratatul de pace încheiat cu Prusia la Schönbrunn, la
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
putea controla cel 171 Cf., ibidem, p. 73. 172 Cf., scrisoarea lui Grenville, adresată lui F.J. Jackson, la 18 octombrie 1800, în Public Record Office, fond Foreign Office, 353, 80, p. 68-69. 173 Cf., pentru detalii, în legătură cu împrejurările constituirii acelei Coaliții, Edouard Driault, Austerlitz, p. 195 și urm. 174 Cf., ibidem, p. 277. puțin o parte a spațiului german 175. Iată, deci, tot atâtea cauze care au fost considerate de cercurile conducătoare prusiene că impunând necesitatea abandonării politicii lor de neutralitate
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
p. 277. puțin o parte a spațiului german 175. Iată, deci, tot atâtea cauze care au fost considerate de cercurile conducătoare prusiene că impunând necesitatea abandonării politicii lor de neutralitate, practicată, cu strictețe, până atunci, pentru una activă, alături de noua Coaliție antifranceză, cea de a patra, constituită de Anglia și Rusia 176. Cum operațiunile militare împotriva Prusiei puteau fi extinse până în Polonia, "la question polonaise allait se poser devant l'Europe" (s. Ven.C.)177. Totuși, în primă fază a războiului
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Aceeași motivație a avut-o, apoi, efortul Mării Britanii de a media în războiul suedo-rus, din anii 1788 și 1790, motiv pentru care a încercat să favorizeze interesele Suediei, în defavoarea Rusiei 252. Tensiunile diplomatice declanșate în cadrul celei de a doua Coaliții antifranceze au blocat, însă, pentru câtva timp, accesul Mării Britanii în Marea Baltica și în Nordul Europei. Deoarece, reconstituirea, din inițiativa Rusiei, a coaliției antiengleze, denumită Neutralitatea Armata, la care au aderat Danemarca, Suedia și Prusia, în condițiile discutate, deja, în
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
a încercat să favorizeze interesele Suediei, în defavoarea Rusiei 252. Tensiunile diplomatice declanșate în cadrul celei de a doua Coaliții antifranceze au blocat, însă, pentru câtva timp, accesul Mării Britanii în Marea Baltica și în Nordul Europei. Deoarece, reconstituirea, din inițiativa Rusiei, a coaliției antiengleze, denumită Neutralitatea Armata, la care au aderat Danemarca, Suedia și Prusia, în condițiile discutate, deja, în paginile anterioare, a determinat blocarea comerțului englez în Marea Baltica. Reacția Mării Britanii a fost, cum s-a constatat, promptă și dura, prima lovitură
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Suedia și Prusia, în condițiile discutate, deja, în paginile anterioare, a determinat blocarea comerțului englez în Marea Baltica. Reacția Mării Britanii a fost, cum s-a constatat, promptă și dura, prima lovitură fiind îndreptată împotriva celui mai slab membru al acelei coaliții antiengleze, dar care, prin poziția sa geostrategică, constituia primul obstacol în calea pătrunderii vaselor engleze în Marea Baltica, anume Danemarca. O flotă engleză a distrus apărarea navală a capitalei daneze, Copenhaga, la 2 aprilie 1801, pentru că șase zile mai târziu, adică
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Marea Baltica, anume Danemarca. O flotă engleză a distrus apărarea navală a capitalei daneze, Copenhaga, la 2 aprilie 1801, pentru că șase zile mai târziu, adică la 8 aprilie, să o forțeze să încheie armistițiul. Al doilea pas în direcția dizolvării amintitei Coaliții nu a mai necesitat, însă, nici un efort militar din partea Mării Britanii, deoarece a fost făcut chiar de inițiatoarea ei, adică de Rusia. Asasinarea tarului Paul I, artizanul Neutralității Armate, si preluarea domniei de către fiul său Alexandru, la începutul lunii aprilie
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
1801, au creat condițiile necesare restabilirii raporturilor anglo-ruse, în parametrii în care evoluaseră până la sfârșitul anului 1799. Pe masura ce contradicțiile ruso-engleze se estompau, în aceeași măsură, sau, poate, într-un ritm și mai accelerat, se reactualizau contradicțiile dintre foștii membri ai Coaliției antiengleze. Pentru că acelor contradicții li se puseseră surdina doar de către diplomația Rusiei și de cea a Franței, pe de o parte, iar pe de alta, de perspectivă dobândirii unor avantaje imediate de natură economică. Deoarece, în cazul în care Coaliția
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
Coaliției antiengleze. Pentru că acelor contradicții li se puseseră surdina doar de către diplomația Rusiei și de cea a Franței, pe de o parte, iar pe de alta, de perspectivă dobândirii unor avantaje imediate de natură economică. Deoarece, în cazul în care Coaliția 252 Cf., Ingvar Anderson, op. cît., p. 300-301. ar fi funcționat, în scopul în care fusese creată, Marea Britanie nu ar mai fi putut să "facă legea" pe marile Continentului, în general, în bazinul Mării Baltice, în special. Este vorba de conflictele
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
urmare, după încheierea, e drept, forțată, a armistițiului cu Anglia, la 8 aprilie 1801, Danemarca și-a reconsiderat politică față de acest stat, renunțând, deci, la calitatea de membră a Neutralității Armate. În schimb, Suedia a încercat să împiedice destrămarea acelei Coaliții, în speranța că, la adăpostul ei, va avea răgazul pregătirii diplomatice și militare, în vederea tranșării, în favoarea sa, a diferendului cu Danemarca, în problema Norvegiei. Tentativă de a obține, în acest scop, sprijinul Franței, în schimbul căruia îi oferea colaborarea împotriva Angliei
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
anului 1803, raporturile ruso-suedeze255. Progresele înregistrate de politică franceză pe Continent 256 au determinat Marea Britanie să se apropie mai mult de Suedia, în alianța căreia vedea, probabil, un punct de sprijin în Europa de Nord, precum și un membru eficient al unei viitoare coaliții antifranceze. Ca urmare, în toamna anului 1804 englezii au propus regelui Gustav al IV-lea Adolf încheierea unei convenții secrete 257. Concomitent, Anglia, profitând de îngrijorările provocate Rusiei de ambițiile lui Napoleon Bonaparte, purta tratative și cu ea, în vederea încheierii
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
motiv, în același articol al doilea 260. Potrivit articolului al șaselea, Convenția era deschisă tuturor statelor europene care ar fi avut interesul de a adera la obiectivele urmărite de inițiatorii ei261. Virtuală aderare a Austriei și a Suediei la plănuita coaliție antifranceză era prevăzută în unul din articolele secrete ale convenției care stipula că Marea Britanie urma să-și însușească înțelegerile convenite între Rusia și Austria, ca și între Rusia și Suedia 262. Cea dintâi care a aderat la alianța anglo-rusă a
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
noiembrie 1804, încheierea unei convenții secrete, propunere care a fost concretizata în convenția din 3 decembrie același an. Această a fost reînnoita și confirmată prin tratatele de la Helsinborg și de la Bekaskoy, din 31 august și, respectiv, 3 octombrie 1805265. Defecțiunile Coaliției, imprimate de înseși împrejurările și formele juridice în care a fost constituită, s-au manifestat, în toată 259 Ibidem, p. 199. 260 Ibidem. 261Cf. ibidem, p. 200. 262 Cf., ibidem. 263 Alianță Austriei cu Rusia și Anglia a fost efectuată
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]
-
de parlament, datorită afecțiunii sale psihice incurabile, si, ca urmare, a remanierii guvernului în care Castlereagh deținea funcția de secretar pentru Relațiile Externe. În noua să calitate, acesta a impulsionat activitatea diplomatică, în vederea creării, așa cum am menționat, a unei mari coaliții antifranceze, în care rolul de leader trebuia să-i fi revenit Mării Britanii și Rusiei. Suedia și, de preferat, si Danemarca trebuiau să intre în coaliție "în order to safeguard the supply lines between Britain and Russia"275. Concomitent cu
[Corola-publishinghouse/Science/1555_a_2853]