10,335 matches
-
itinerariului căderii și mântuirii ființelor umane și al funcției Legii în raport cu cele două momente. Și această operă a fost tradusă în siriană în secolul al șaselea, dar s-au păstrat doar fragmente ale acestei versiuni. Comentarii continue sunt în schimb consacrate Lui Isaia, în cinci cărți (și acesta scris în mod sigur înainte de 429) și Celor doisprezece profeți minori. În prefețele celor două scrieri, Chiril recunoaște că alții au făcut acest lucru înaintea lui, însă speră să poată spune ceva nou
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și Deuteronom 32, celor patru cărți ale Regilor, Pildelor, Cântării Cântărilor, cărților lui Iov, Ieremia, Baruh, Iezechiel și Daniel pentru care nu e atestată existența niciunui comentariu al lui Chiril; cele despre Iezechiel par să aibă corespondent în unele pasaje consacrate aceluiași profet, atribuite lui Chiril într-un manuscris armean din Biblioteca Bodleian din Oxford, însă această atribuire e falsă. Noul Testament Dintr-un vast Comentariu la Evanghelia după Ioan, în douăsprezece cărți, s-au păstrat cărțile I-VI (despre Ioan 1
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pierdută a împăratului. O parte, pentru că din scrierea lui Chiril nu s-au păstrat decât primele zece cărți, unde sunt respinse tezele din prima carte a operei lui Iulian; din cărțile 11-20, au rămas fragmente modeste în greacă și siriană, consacrate combaterii cărții a doua din Contra galileenilor, însă, așa cum am spus, nu se știe dacă au existat o a treia carte a operei lui Iulian și o a treia parte (10 cărți?) a scrierii lui Chiril. După o dedicație adresată
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
în latină în documentele de la Efes). Omilia numărul 3 dedicată întrupării a fost rostită la Alexandria după o predică a episcopului Pavel de Emesa; tot întruparea e și tema omiliei nr. 15. Omiliile 8 și 12 fac parte din ciclul consacrat Evangheliei după Luca (cf. aici, p. ???). Tocmai din cauza faimei omiliilor lui Chiril a apărut tendința de a-i atribui și multe altele. Numărul 14, unde se vorbește despre ieșirea sufletului din corp, despre întoarcerea Domnului și judecata de apoi, e
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Synodicon contra Tragediei lui Irineu se găsește, în traducere latină, un fragment, cu siguranță autentic, dintr-o scrisoare a lui Teodot adresată unui călugăr pe nume Vitalis care este îndemnat să se păzească de doctrina lui Nestorios. Trei fragmente exegetice consacrate unor pasaje din Faptele Apostolilor sunt atribuie lui Teodot într-un manuscris catenar editat de Cramer în 1838, însă autenticitatea lor e foarte îndoielnică. Bibliografie. Ediții: PG 77, 1313-1348 (Interpretarea Crezului niceean); 1349-1432 (6 omilii, ultimele două numai în latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În PG 65 sunt reproduse 25 din omiliile sale; la rândul său, J.-F. Leroy a descoperit și a publicat și altele; în CPG sunt enumerate 37, în afară de cele cu autenticitate îndoielnică și de cele false. În ultimele decenii, studiile consacrate corpusului de omilii atribuite lui Proclus s-au înmulțit (și noi texte și străvechi versiuni au fost publicate), fără a se ajunge încă la un consens în această privință. În 1940, B. Marx propusese să-i fie atribuite lui Proclus
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
8. Flavian de Constantinopol Flavian, patriarh de Constantinopol din 446 până în 449, a fost destituit de conciliul din Efes și a murit în exil la 11 august 449 în Lidia. Merită amintite două scrisori ale lui către papa Leon I consacrate doctrinei lui Eutihie (sfârșitul lui 448 - martie 449), cărora papa le-a răspuns prin expunerea doctrinală intitulată Tom către Flavian. Condamnat în 448, Eutihie a reușit să-l facă pe Teodosius să-l suspecteze de erezie pe Flavian care a
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
florilegiile și manuscrisele catenare exegetice. Două omilii s-au păstrat și în versiune coptă. Separat de această culegere, ne-au rămas în siriană alocuțiunea pronunțată de Sever după numirea sa ca patriarh de Antiohia și un fragment dintr-o omilie consacrată Urcării la Cer a lui Cristos, citat de Sever însuși în a treia epistolă către Iulian; apoi, în coptă, o predică despre Fecioară. Omiliile sunt importante pentru istoria liturghiei pentru că întreaga culegere e dispusă în ordine cronologică ceea ce permite reconstruirea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și a cerut convocarea unui conciliu. În 551, Justinian a promulgat un alt edict intitulat Declarație de dreaptă credință împotriva celor Trei Capitole în care, după enunțurile privitoare la doctrina trinitară opusă lui Arie și Sabellius, urma un paragraf amplu consacrat problemei cristologice; era expusă aici doctrina neocalcedoniană referitoare la Cristos „alcătuit dintr-o natură și din cealaltă” (synthetos ex hekateras physeôs), argumentată cu pasaje din Sfinții Părinți, în special din Chiril, și erau condamnate pozițiile lui Nestorios și Eutihie. Urma
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de manuscrise (catene) exegetice s-au transmis numeroase fragmente din opera lui Hipațiu. Există trei (din care două în latină) dedicate Psalmilor, insuficiente însă pentru a demonstra că Hipațiu compusese un întreg comentariu al acestei cărți. O catenă de manuscrise consacrate profeților minori conține 95 de fragmente referitoare la acest grup de cărți (nu sunt reprezentați Agheu și Maleahi), distribuite în proporții diferite (de la un fragment pentru Avdie, la câte 23 pentru Osea și Zaharia). Subiectele sunt introduse prin simpla formulă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
sau la începutul celui de-al VI-lea li se pare verosimilă editorilor din cauza dezvoltării semnificative a anului liturgic, subînțelese în cazul ciclului de omilii 4-8 rostite în Săptămâna Sfântă, de marți până în Duminica Paștelui, sau în cazul omiliei 10, consacrată unei sărbători plasate la jumătatea perioadei dintre Paști și Rusalii a cărei dată exactă de instituire însă nu o cunoaștem. Lui Leontie îi place să folosească expediente retorice menite să facă omiliile mai vii și să mențină trează atenția; de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
său s-au mai transmis totodată alte două scurte scrieri. Prima, Învățătură și îndemn este dedicată călugărilor pentru a-i îndemna să nu caute să se purifice doar de viciile trupești, ci și de cele, mai ascunse, ale sufletului. Cealaltă, consacrată Învățătorului de Lege care îl ispitește pe Isus, e scrisă sub forma unui discurs adresat învățatului care îl ispitește pe Isus cu întrebarea „ Cine este aproapele meu?” în Luca 10,25 (sq) și care primește ca răspuns parabola Samariteanului. Textul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Palladius, începând cu sosirea sa la Alexandria și cu întâlnirea cu presbiterul Isidor, care se ocupă de camerele pentru oaspeți din biserica de-acolo (cap. 1); acesta îl lasă în grija unui ascet teban, Dorotei (cap. 2); după câteva capitole consacrate unor personaje din Alexandria, autorul trece la anahoreții de pe muntele Nitria (7-15), apoi la cei din deșertul Scheti (16-34); începând cu cap. 35 ne mutăm în Palestina și Siria, însă cap. 38 se referă la Evagrie care se găsea la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
același timp cu viețile marilor asceți (Antonie și Pahomie) și cu apoftegmele. Stilul e simplu, viu, colocvial; în special capitolele despre pustia Nitriei sunt bogate în detalii concrete și colorate izvorâte în mod evident din experiența directă a autorului. Partea consacrată deșertului Scheti e mai dramatică; era o regiune renumită pentru severitatea ascezei practicate acolo. Palladius povestește că a fost atât de chinuit de patimi la Scheti încât s-a gândit să renunțe la viața în deșert (cap. 23). Totodată, în
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
i-a vorbit despre Peristeria, o matroană contemporană cu ei, care s-a distins prin cumpătare, meditație și rugăciuni fierbinți, prin binefacerile în folosul săracilor și al călugărilor; în cinstea ei, autorul s-a hotărât deci să scrie un tratat consacrat virtuților de care a dat dovadă. În douăsprezece secțiuni (prima fiind chiar introducerea) se vorbește despre înfrânare, despre vanitate, despre lectură și despre rugăciune, despre folosirea bunurilor și despre grija față de alții, în special față de săraci, despre abandonarea propriilor bogății
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Tot în acest corpus intră și Discursul despre Albian, un elogiu într-un stil mai degrabă emfatic al unui călugăr care plecase de la Ancyra la Ierusalim pentru a se stabili apoi în pustia Nitriei. Trei manuscrise ale unei catene exegetice consacrate Cântării Cântărilor conțin comentarii ale acestei cărți semnate doar de doi autori: textul complet al Omiliilor despre Cântarea Cântărilor al lui Grigorie de Nyssa alternează cu acela, tot complet, al Comentariului la Cântare al lui Nilus, care a putut fi
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și nici într-una de tip alexandrin pe alegorie. Am semnalat faptul că acest Comentariu poate să aparțină foarte bine autorului care a scris și Peristeria. Unele fragmente atribuite lui Nilus se mai găsesc și în serii (catene) de manuscrise consacrate Ecclesiastului, Ieșirii și Cărților Regilor. Din corpusul lui Nilus mai face parte și o predică despre Luca 22, 36. În manuscrise se găsesc sub numele lui Nilus diverse scrieri care în alte ramificații ale tradiției sunt atribuite lui Evagrie Ponticul
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o culegere de maxime pe diverse teme de viață spirituală după modelul apoftegmelor sau al centuriilor; (2) Despre cei care se cred izbăviți prin faptele lor este tot o culegere de sentințe care se încheie cu o expunere destul de lungă consacrată celei mai importante porunci, aceea a iubirii, care constă “în îndepărtarea de realitățile materiale și în tăcerea gândurilor”; (3) Penitența: e necesară până la moarte chiar și pentru cei puțini care au atins perfecțiunea; (4) Botezul: răspunsuri la șaptesprezece întrebări puse
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
exercitat o serioasă influență asupra tradiției mistice și teologice în general; lucrul acesta e prezentat pe larg (în așteptarea unor cercetări mai aprofundate) în a doua parte, datorată mai multor autori - în total 145 de coloane foarte dense! -, a articolului consacrat lui Dionisie în Dictionnaire de spiritualité, vol. III (cf. mai jos, în Bibliografie). Dacă e să spunem adevărul, mai limitată a fost influența lui în Orient unde existau deja izvoare clasice privitoare la viața spirituală și la mistică - să ne
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ed. de B. Cordier, Anversa 1643, cu trad. latină; numeroase greșeli de tipar); la coloanele din PG se fac trimiteri în mod tradițional când se dau citate (în PG 4 se găsesc scoliile atribuite lui Maxim Mărturisitorul și diferite analize consacrate lui Dionisie). Acum există o nouă ed. critică: Cor-Dionysiacum, W. de Gruyter, Berlin - New York: I Nume divine, ed. B.R. Suchla (PTS 33), 1990; II [celelalte tratate și scrisorile] ed. G. Heil și A.M. Ritter (PTS 36), 1991. În col. SChr
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și nu se ocupă atât de conciliul de la Niceea cât de istoria Bisericii în Orient sub Constantin. Prima carte cuprinde viața lui Constantin de la primii ani ai principatului său până la victoria asupra lui Licinius în 323. A doua carte e consacrată conciliului de la Niceea, convocat de Constantin, iar în a treia, care nu ne-a parvenit în întregime, potrivit celor spuse de Fotie (Biblioteca, cod. 88), continua povestea vieții lui Constantin până la botez și la moartea sa din 337. A doua
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ceea ce a aflat și a citit în timpul studiilor sale la Alexandria și Berit, ca și ceea ce putea să găsească în documentele care îi erau accesibile. Narațiunea e amplă, cu deosebire interesantă atunci când prezintă evenimentele din Egipt și Palestina, în timp ce partea consacrată celorlalte regiuni ale imperiului e plină de lacune și mai săracă. Perioada istorică de care se ocupă Zaharia e limitată: se întinde din 450 până în 491, anul morții împăratului Zenon. Probabil că scriitorul începuse să lucreze la puțină vreme după ce
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
decât este el împărțit acum în Septuaginta, și că pe marginea textului existau glose explicative pentru pasajele complicate. Fiecare pericopă era precedată de un „capitol” sau „sumar” care expunea pe scurt subiectul pericopei în discuție. Alte scolii ale lui Esihie, consacrate unui număr de 13 cântări din Vechiul și Noul Testament s-au păstrat într-o catenă care conține cântări biblice. Scoliile lui Esihie sunt interesante și pentru că reflectă tipicul liturghiei în Biserica din Ierusalim. A ajuns până la noi, tradus în latină
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
diverse Catene de exegeze ale Vechiului și Noului Testament. I se atribuie unele observații despre Psalmi și Daniel, mai numeroase acestea din urmă, care derivă probabil dintr-un comentariu propriu-zis care s-a pierdut, sau dintr-un ciclu de omilii consacrate acestui text profetic. Dintre acestea, o parte însemnată este dedicată istoriei Suzanei și, în ansamblu, constituie dovada unui interes accentuat pentru conținutul moral al cărții. Există și fragmente de exegeză ale primului capitol din Matei, însă mai amplu și cu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
că exegeza lui Procopios consacrată Facerii și Ieșirii conține material provenit de la Filon din Alexandria al cărui text grec nu s-a păstrat, în timp ce exegeza la Iosua Navi, cel puțin în partea a doua, are la bază omiliile lui Origen consacrate acestei cărți. Alți autori pe care s-a sprijinit Procopios pentru a-și alcătui comentariul său ar fi Chiril din Alexandria și Teodoret din Cyr (cu Chestiuni legate de Optateuh), în timp ce pentru Cartea Facerii ar fi fost folosite Omiliile despre
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]