8,426 matches
-
la Iași, considera că dubla alegere a lui Cuza a reprezentat o reală „lovitură de trăznet” pentru turci și austrieci deopotrivă. Imediat după alegerea lui Cuza ca domn al Moldovei, Victor Place, consulul francez din Iași, a trimis o telegramă contelui Walewski, ministrul de externe al Franței. În această telegramă, Victor Place menționa că unirea reprezintă dorința generală a românilor iar alegerile din Moldova s-au desfășurat în conformitate cu legile: „alegerea colonelului Cuza reprezintă triumful complet al ideilor unioniste și liberale împotriva
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
întâlnirile cu diplomații români aflați la Paris cu misiunea de a obține recunoașterea dublei alegeri. Trimisul special al românilor pentru a obține bunăvoința în acest sens a fost Vasile Alecsandri care a avut întrevederi cu ministrul de externe al Franței, contele Walewski, și cu împăratul Napoleon al III-lea, acesta din urmă promițând sprijin politic pentru recunoașterea dublei alegeri. Oamenii politici și ziariștii din Franța au recunoșteau că evenimentele din 1859 nu s-au putut realiza decât datorită voinței moldovenilor și
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
românii din Transilvania. Congresul de pace de la Paris s-a desfășurat în perioada februariemartie 1856. Congresul a fost deschis în mod oficial de către împăratul Napoleon al III-lea care a lansat un veritabil avertisment în chestiunea Unirii. Pe 8 martie, contele Walewski, ministrul de externe al Franței, a ridicat, în mod oficial problema Unirii. Anterior, avuseseră discuții între Napoleon al III-lea, contele Walewski și Boul, ministrul de externe al Austriei; acesta din urmă a respins categoric ideea unirii. Propunerea a
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
de către împăratul Napoleon al III-lea care a lansat un veritabil avertisment în chestiunea Unirii. Pe 8 martie, contele Walewski, ministrul de externe al Franței, a ridicat, în mod oficial problema Unirii. Anterior, avuseseră discuții între Napoleon al III-lea, contele Walewski și Boul, ministrul de externe al Austriei; acesta din urmă a respins categoric ideea unirii. Propunerea a fost acceptată de Clarendon (reprezentantul Angliei) și de Orlov (reprezentantul Rusiei). Ali Pașa și Buol au respinsa propunerea. Boul a ținut un
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
mișcarea unionistă din Moldova și-a intensificat acțiunile, înaintând un protest și Comisiei Europene în care solicitau anularea listelor falsificate care erau considerate drept „o insultă adusă majestății Tratatului de la Paris, drepturilor poporului Moldovei, justiției, umanității.” Într-o scrisoare adresată contelui Walewski de către Victor Place (trimisul Franței), acesta din urmă vorbea despre proporțiile mușamalizării listei electorale de către Vogoride, menționând că din peste 40 000 de electori erau eligibili doar 4658. Unioniștii au contracarat publicând corespondența secretă a lui Vogoride care primise
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
europene, au fost înaintate puterilor ai căror reprezentanți s-au întâlnit în cadrul Conferinței de la Paris (martie-august 1858) unde a fost adoptată Convenția de la Paris care oferea Principatelor Române doar o unire parțială. Cu prilejul Conferinței de Pace de la Paris (1858), contele Walewski a propus unirea sub un prinț străin. A fost un „balon de încercare” în a cărei ridicare nu credea nici autorul lansării, er ao cerere care îmbrățișa totul pentru a păstra ceva. Lui Walewski i s-au alăturat reprezentanții
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
palat să îl salute pe noul domn. Dubla alegere a lui Al. I. Cuza a fost salutată cu entuziasm de opinia democratică a Europei, fiind apreciată drept o dovadă de maturitate politică, „o manifestare izbitoare a voinței naționale”, cum notează contele Walewski, ministrul de externe al Franței. Dubla alegere de la 24 ianuarie 1859 a fost apreciată în mod pozitiv de puterile favorabile unirii. Recunoașterea oficială a dublei alegeri a lui Al. I. Cuza s-a realizat în cadrul Conferinței de la Paris din
DIALOGURI ISTORICE by Anton Laura Mădălina, Ichim Simona Gabriela, Teodorescu Ada, Chirilă Oana, Ciobanu Mădălina, Mircia Mianda Carmen, Ciobanu Denisa () [Corola-publishinghouse/Science/91751_a_93228]
-
măsura individualului. Această mutație are deja un trecut. Philippe AriŁs dedică un capitol din cartea sa. Omul în fața morții imaginii pe care membrii unei familii catolice fervente din secolul al XIX lea o aveau asupra propriului destin post mortem. Pentru contele și contesa de La Ferronays, ca și pentru nora lor, Alexandrine, cerul în care sperau să ajungă era varianta veșnică a unei vieți de familie fericite. După ce îi invocă îndelung pe toți cei apropiați, muribunda Alexandrine pomenește de viziunea Domnului și
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1740]
-
nou parlament în noiembrie 1640, care era și mai radical decât cel anterior. Cunoscut sub denumirea de Parlamentul cel Lung și dominat de puritani, acesta a impus controlul parlamentar asupra guvernării regale, condamnând pentru înaltă trădare câțiva miniștri, între care contele Strafford, guvernatorul Irlandei. Regele a trebuit să accepte că parlamentul nu putea fi dizolvat împotriva voinței lui (de aceea a fost numit "cel Lung") și că taxele colectate au fost ilegale. O revoltă a catolicilor din Irlanda, încurajați de moartea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
puțin organizate, supraviețuiră"27. După îndepărtarea lui Clarendon care nu era pe placul unui public ce trecuse prin experiența puritanismului și a republicanismului, Carol a încredințat afacerile sttului unui grup de cinci demnitari (CABAL), cel mai important dintre ei fiind contele de Shaftesbury 28. În 1679, regele a convocat alegătorii să formeze parlamentul. După Restaurație, în Anglia apăruseră primele nuclee de partide în sens modern, tory29 și whig30. Tory-i erau adepți ai regalității și erau legați de proprietatea funciară și
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
nepedepsit și fără rușine din subsidiile lui Ludovic al XIV-lea (...) în disprețul intereselor Angliei"32. După dizolvarea parlamentului a urmat "un adevărat delir de devotament mistic față de regalitate"33 și o perioadă de prigoană împotriva partidului whig. Conducătorul său contele de Shaftesbury a fost nevoit să se exileze în Olanda, iar alți conducători ai partidului au fost condamnați. Carol al II-lea a murit în 1685, iar tronul Angliei a fost preluat de Iacob al II-lea. Acesta, fiind catolic
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
îi acuzau pe dizidenții puritani că folosesc argumentele ateiste sau eretice ale lui Hobbes. Respingerea lui Hobbes era cu atât mai urgentă cu cât, după îndepărtarea lui Clarendon de la guvernare, Hobbes a căpătat influență la Curte, unde avea discipoli pe contele Arlington și pe alți membri ai grupului CABAL (mai puțin Shaftsebury)77. Ideologii anglicani nu doreau ca Hobbes să aibă influență asupra regelui, care era șeful Bisericii, așa că au continuat linia de argumentare deschisă de Bramhall, prin scrierea The creed
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
mișcării whig "este necesar să acordăm simultan atenție continuității ideologice și fluidității practice", cum a spus unul din marii specialiști ai acestei perioade 89. Ceea ce a făcut posibilă apariția partidei whig din parlamentul britanic a fost luarea de poziție a contelui Shaftesbury, la începutul anului 1673, împotriva alianței dintre Carol al II-lea și Ludovic al XIV-lea, îndreptată împotriva Olandei. Alianța fusese secretă și a devenit cunoscută numai în 1672, o dată cu pierderile însemnate înregistrate de flota engleză în al Treilea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de cunoaștere a legii naturale. În al doilea rând, Locke își exprimă convingerea că orice cunoaștere, inclusiv cunoașterea morală, este derivată din experiență. Societatea de la Oxford precum și convingerile sale morale și politice l-au apropiat pe Locke de lordul Ashley, conte de Shaftesbury, cel care făcea parte din guvernul lui Carol al II-lea și va deveni pe parcurs opozantul regelui și unul din liderii partidului whig. În 1666, Locke a intrat în slujba lui Shaftesbury ca secretar și medic personal
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
baronilor care aveau proprietăți în Carolina și, în această calitate, a participat în 1669 la redactarea Constituției Fundamentale pentru Guvernul din Carolina, care garanta libertatea religioasă. El a ocupat diverse poziții de secretar al unor consilii sau asociații în care contele Shaftesbury avea rolul central, fiind consilierul, aliatul și colaboratorul intim al contelui și al celor din anturajul său2. Astfel, în perioada în care Shaftesbury a devenit Cancelar, în 1672, Locke a deținut o funcție la Consiliul Comerțului, dar, o dată cu demiterea
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
în 1669 la redactarea Constituției Fundamentale pentru Guvernul din Carolina, care garanta libertatea religioasă. El a ocupat diverse poziții de secretar al unor consilii sau asociații în care contele Shaftesbury avea rolul central, fiind consilierul, aliatul și colaboratorul intim al contelui și al celor din anturajul său2. Astfel, în perioada în care Shaftesbury a devenit Cancelar, în 1672, Locke a deținut o funcție la Consiliul Comerțului, dar, o dată cu demiterea protectorului său, Locke s-a exilat în Franța în 1675 unde a
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
prea mult zel. Trebuie remarcat că, în același mediu de la Oxford, își desfășura activitatea matematicianul și teologul puritan John Wallis, care era unul din criticii importanți ai lui Hobbes și care va deveni ulterior, asemenea lui Locke, un apropiat al contelui Shaftesbury 10. Problema care îi preocupa pe hobbiștii de la Oxford și deopotrivă pe Locke era dacă magistratul civil este îndreptățit să reglementeze lucrurile indiferente referitoare la practica religioasă 11. Pentru grupul lui Owen, ca și pentru puritanii independenți și congregaționaliști
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Numele editorului nu e precizat]. Această ediție s-a bazat, la fel ca toate celelalte precedente sau următoare, pe scrierile publicate de Locke. Manuscrisele, notele, variantele și corespondența autorului nu erau accesibile publicului, fiind deținute de descendenții lui Peter King, conte de Lovelace, ruda lui John Locke. În 1947, Bodleian Library de la Oxford a achiziționat de la Peter King, al IV-lea conte de Lovelace, manuscrisele lui John Locke, din colecția familiei. La originea acestui demers a fost cercetarea întreprinsă de Wolfgang
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
de Locke. Manuscrisele, notele, variantele și corespondența autorului nu erau accesibile publicului, fiind deținute de descendenții lui Peter King, conte de Lovelace, ruda lui John Locke. În 1947, Bodleian Library de la Oxford a achiziționat de la Peter King, al IV-lea conte de Lovelace, manuscrisele lui John Locke, din colecția familiei. La originea acestui demers a fost cercetarea întreprinsă de Wolfgang von Leyden asupra manuscriselor, încheiată cu un raport adresat Universității din Oxford (și cu publicarea ulterioară a Eseurilor despre legea naturală
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Rotographic Publications, E-book, 2006, p. 118. 9 În 1614 Nicholas Hyde a afirmat că Iacob a dăruit la doi sau trei oameni "mai mult decât Regina Elisabeta a dăruit tuturor servitorilor și favoriților ei în toată domnia ei. Într-adevăr, contele de Clarendon a susținut mai târziu că Iacob a dăruit unuia dintre favoriții săi scoțieni, James Hay, suma totală de 400 000 livre - echivalentul venitului Coroanei pe un singur an". Graham E. Seel și David L. Smith, Early Stuart Kings
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Instability in European Context, Cambridge University Press, Cambridge, 2004, p. 183. 90 J. Kent Clark, Whig's Progress: Tom Wharton Between Revolutions, Associated University Presses, Londra, 2010, p. 16. 91 Ibidem, p. 59. 92 A nu se confunda acest prim conte de Shaftesbury (1621-1683), Anthony, baron Cooper, prim lord Ashley, cu nepotul său, marele scriitor și filosof Anthony Ashley-Cooper, al treilea conte Shaftesbury (1671-1713). Au existat până în prezent doisprezece Ashley-Cooper Shaftesbury în viața politică britanică (majoritatea dintre ei numindu-se Anthony
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
Revolutions, Associated University Presses, Londra, 2010, p. 16. 91 Ibidem, p. 59. 92 A nu se confunda acest prim conte de Shaftesbury (1621-1683), Anthony, baron Cooper, prim lord Ashley, cu nepotul său, marele scriitor și filosof Anthony Ashley-Cooper, al treilea conte Shaftesbury (1671-1713). Au existat până în prezent doisprezece Ashley-Cooper Shaftesbury în viața politică britanică (majoritatea dintre ei numindu-se Anthony). Un alt om politic important din această familie a fost Anthony Ashley-Cooper, al Șaptelea conte de Shaftesbury (1801-1885), cunoscut pentru acțiunile
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
și filosof Anthony Ashley-Cooper, al treilea conte Shaftesbury (1671-1713). Au existat până în prezent doisprezece Ashley-Cooper Shaftesbury în viața politică britanică (majoritatea dintre ei numindu-se Anthony). Un alt om politic important din această familie a fost Anthony Ashley-Cooper, al Șaptelea conte de Shaftesbury (1801-1885), cunoscut pentru acțiunile sale reformiste și lupta împotriva sclaviei. 93 Clark, Whig's Progress, p. 68. 94 Acest parlament al Restaurației a durat din 1660 până în 1679 și a fost numit Cavalier Parliament. 95 Ludovic al XIV
Dreptatea ca libertate: Locke și problema dreptului natural by Gabriela Rățulea () [Corola-publishinghouse/Science/84950_a_85735]
-
deloc rusește. Românii sunt cei mai numeroși în Basarabia și în mod firesc ei au privirile îndreptate spre compatrioții lor din regatul României și spre cei din Austria”. Despre limba română, vorbită în Valahia și Moldova (până la Nistru), vorbește și contele Andrault de Langeron, francez general în armata rusă, participant la întregul război dintre 1806 -1812, deci bun cunoscător direct al realităților de la nordul Dunării. V. Klucevski, descriind încercările războinice ale Rusiei contra Turciei în secolul al XVIII-lea, a recunoscut
„Poporul moldovenesc” şi „limba moldovenească” * De la anexarea țaristă la aniversarea a „650 de ani de la întemeierea Țării Moldovei” by Iulian Sînzianu () [Corola-publishinghouse/Science/91559_a_92365]
-
averea, prin tranzacții cu bancherii englezi. El se deplasa periodic de la Paris la Londra, trecând, în secret, peste Canalul Mânecii. Banii în numerar erau ascunși în tălpile duble ale cizmelor sale. - Unul dintre fruntașii luptei pentru unificarea Italiei, Camilio Benso(1810-1861), conte de Cavour, ere un diplomat remarcabil și un bun administrator al treburilor statului. Din dorința de a vedea realizată unificarea tuturor teritoriilor italiene într-un singur stat, Camilio Cavour nu dormea decât 4 ore pe noapte, restul timpului dedicându-l
Caleidoscop by Liliana Novac () [Corola-publishinghouse/Science/91786_a_93248]