4,380 matches
-
putea face vreodată. Eu îți mulțumesc, pentru gândul tău sincer, mi-a răspuns Hipogriful închizând poarta în urma mea. Aceeași zi din seria celor triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
triste. Din nou în grădina Licornului Mă îndrept către grădina Licornului. În aceeași poziție, Licornul sprijinit în corn cu ochii de azur învăluiți într-un lac de lacrimi. Licornul plânge pentru că se simte abandonat, pentru că nu-și mai poate odihni cornul în poala ei. Aproape de fiecare dată mă întreba Licornul: Nu știi nimic de ea? De ce nu mai vine? Pe mine mă întrebi? Dacă a părăsit pe cea mai pură între ființe fără să-i sufle o vorbă, eu, creatură ignobilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
observ într-o văgăună un tânăr ce agoniza. Judecând după finețea trăsăturilor și suplețea oaselor, nu putea fi decât de os domnesc. Deasupra lui roia o zână ce-i aducea pe rând ierburi să-i vindece rănile. "Lovește aici cu cornul!" mi-a poruncit zâna. "De două zile zace aici, fără să bea un strop de apă." Recunoscându-l îndată pe Făt-Frumos, am făcut ce mi-a poruncit zâna și a țâșnit izvor din piatră seacă, spre propria mea mirare. Apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
în fața mea, fără să se rușineze, și se așază pe un trunchi de copac, chiar pe malul râului. Îmi face semn discret cu mâna. Atras de frumusețea fetei, dar mai ales lovit de starea mea de toropeală, îmi aranjez timid cornul în poala ei înmiresmată și mă las să alunec ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
poala ei înmiresmată și mă las să alunec ușor în lumea viselor. Desigur, cele mai năstrușnice vise pot prinde formă doar în poala fecioarelor neprihănite. Căci numai așa pot fi prinși licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
licornii, în actul cel mai necugetat de-a adormi cornul în poala fecioarelor pentru a cădea în somnul cel mai adânc, vecin cu moartea. Somn în care simțurile lor adormite nu mai răspund la lătratul câinilor, galopul cailor sau cântecul cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cornilor de vânătoare. Or, numai poala unei adevărate fecioare, mai exact, mirosul ei de lapte au acest efect soporific asupra Licornului. Cu alte cuvinte, un Licorn inteligent și cu experiență nu zăbovește în poala unei fecioare spre a-și desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
desfăta cornul decât pentru câteva clipe. El mai degrabă își alege o femeie la fel de tânără și frumoasă, în poala căreia poate dormi, în voie, un somn normal, cu vise, poate nu la fel de năstrușnice, dar din care poate auzi de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de departe cornul vânătorului și lătratul spart al ogarilor. Or, fata superbă din fața mea avea deopotrivă dezinvoltura, atitudinea, căutătura o vai! dar mai ales mirosul (și mirosul nu m-a înșelat niciodată!) unei adevărate curtezane. Mi-am lăsat în voie cornul în poala ei, fericit de darurile sorții, și aproape instantaneu m-am cufundat în somnul cel mai adânc. Am visat vânătorii cu ceata lor de câini cum se apropiau tot mai mult de corpul meu inert, cu simțurile paralizate, și-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
de-a mai iubi vreodată. La gândul prințului necavaler, capabil să înșele dragostea, dezgustul și revolta a crescut deodată în mine ca o furie, luând aproape formă materială. M-am opintit din toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
toate mădularele și cu o singură lovitură de corn am sfărâmat barele de fier ale coliviei și lanțurile ce mă țineau legat de ea. Și mă îndreptam ca o suliță vie către cortul unde dormea prințul să-l străpung cu cornul meu, doar că fata, intuind la timp intențiile mele, mi-a înlănțuit plină de dragoste gâtul cu mâinile ei grațioase și mi-a șoptit: Suferința mea va fi și mai mare dacă el nu va mai fi sau aș ști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
lungă călătorie pentru mine, va trebui să alergăm foarte repede, ca să mă pot întoarce la timp, altfel voi fi murind urât, ca orice cerb decrepit, zbârcit și slab hrană pentru lupi bătrâni și nu ucis de un cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care mi-am desfătat cornul în poala fetei, de data asta într-un somn prelung, odihnitor. Visele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
hrană pentru lupi bătrâni și nu ucis de un cavaler vrednic de cornul meu. La miezul nopții, am pornit cu toată viteza spre nord, către Codrii Albaștri. Drumul a durat câteva zile și câteva nopți, în care mi-am desfătat cornul în poala fetei, de data asta într-un somn prelung, odihnitor. Visele nu mai conteneau în cele mai vii și variate culori, ce numai pe fundul mării puteau să mai existe, și fata se înfățișa în fiecare dintre ele și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
întârziere premeditată îmi va putea fi fatală. Niciun Licorn nu și-a bucurat somnul atâtea zile la rând în compania unei fecioare fără să fie prins. Dar nu eram decât eu și cu ea, departe de hămăitul ogarilor și țipătul cornului de vânătoare. Pe măsură ce ne apropiam de destinație, legătura dintre noi devenea tot mai puternică, trupurile noastre erau în contact permanent zi și noapte. Unde vag perceptibile, dintr-o substanță necunoscută, irizau aerul în jurul nostru. Despărțirea a fost dureroasă, ne-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
Don't need to... Pe alocuri își mai dezgolește câte-o ureche să audă mai bine ce se petrece în curte. Conglomeratul Philip stă pe o bancă lungă așezată în primul rând, în dreapta scenei. De data aceasta, fiecare poartă un corn ce iese din centrul frunții ca la unicorni și, bineînțeles, invariabilul pulovăr în trei părți. În spatele lor stau Dora și cu avocatul ei. În partea opusă, tot în primul rând, stă avocatul acuzării, deocamdată singur, poartă ochelari negri ca și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
imuni, domnule. Nimic nu ne mai poate implica psihologic. Fiecare dintre noi preia partea lui și atunci, nemaiexistând conflicte, psihicul nostru va rămâne mereu intact, căci somatizăm imediat, fără întârziere... Judecătorul: Așadar, somatizați! Foarte bine, prin urmare, ce reprezintă acel corn de pe fruntea dumneavoastră? Masca: Nu este un corn, ci un tricorn. Și asta credem că v-ar putea explica mult mai bine doamna Dora. Avocatul acuzării: Prin urmare, vă faceți vinovați de împărțirea în comun a aceleiași soții, aici de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
psihologic. Fiecare dintre noi preia partea lui și atunci, nemaiexistând conflicte, psihicul nostru va rămâne mereu intact, căci somatizăm imediat, fără întârziere... Judecătorul: Așadar, somatizați! Foarte bine, prin urmare, ce reprezintă acel corn de pe fruntea dumneavoastră? Masca: Nu este un corn, ci un tricorn. Și asta credem că v-ar putea explica mult mai bine doamna Dora. Avocatul acuzării: Prin urmare, vă faceți vinovați de împărțirea în comun a aceleiași soții, aici de față. Philip (în cor): Nu avem nevoie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu ușurință infirmat sau negat de celălalt. Philip este cu mult mai sănătos decât era înainte. Avocatul acuzării: Aha, acum, că sunteți scindați în trei, se cheamă că plezniți de sănătate, și acolo unde pleznește vă mai iese câte un corn! Masca: Păi, tocmai această scindare, explozie a făcut posibilă eliminarea presiunilor și energiilor perverse induse de soția noastră. Acum, Philip e mult mai liniștit. Și pe toate aceste laturi contradictorii ale firii ce se luptă în fiecare dintre noi Philip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
integrează ritmul vieții și-l impune cu naturalețe. Creionul descrie cercuri subtile, deplasându-și câte puțin centrul. Cu fiecare rotație se dă peste cap, aterizând, pe cele două vârfuri, pe rând. Floarea-Soarelui își apleacă grațios capul, iar inorogul își înclină cornul și-l înfige în nisip ca pe un compas. Careul se deplasa în spațiu, aleator și legănat ca marea, păstrându-se, însă, în definiția sa geometrică. Creștea sau se micșora după cum vârfurile lui se mișcau înainte și înapoi, într-un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
și sticloși. Își înclina capul pe-o parte, ca un câine credincios ce așteaptă mângâierea stăpânului. M-am așezat o clipă, atentă să nu tulbur marginile careului desenate fin pe nisip, și el și-a pus pe dată capul cu corn în poala mea. Totuși, nu avea maiestatea licornului prinț desprins din basmele cu fete frumoase, dar mai ales înțelepte, sau tapițeriile lucrate în mătase. După cum, nici să adoarmă în poala mea nu avea de gând. I-am atins grumazul și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
cu fiecare trecere de val. Se restabilesc ritmurile. Careul crește și se micșorează în consens cu mareele, dar nimeni nu pare să bage de seamă. Doar acel cuplu de îndrăgostiți și-ar fi putut da seama. Licornul și-a înfipt cornul în nisip și, rotindu-se în jurul lui, mă urmărea pe șest din toate unghiurile cu privirea languroasă a elevului de clasa a șasea. Haide să punem aici cearșaful! îi poruncesc mamei și tonul meu nu lasă nicio posibilitate de refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1567_a_2865]
-
reproducere În miniatură a lamei de cosor pe care țăranii de prin părțile lui Îl foloseau la muncile lor câmpenești, bună pentru altoitul viei, dar și, la nevoie, pentru rezolvarea fără martori a vreunei chestiuni de onoare. Pe mânerul din corn era inscripționat ceva. Poetul ridică arma spre opaiț. Era o cruce. Crucea templierilor. Se uită În jur neliniștit. Nu, nu era vorba de un hoț. Abia acum Își dădea seama că Încă nu auzise pașii agresorului Îndepărtându-se spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
-i așa că-s mai mult decât vierme nu-i așa că tulpina-ți mă vrea nu-i așa că urcușu-mi cât ferm e nu-i așa că-s nebun dar nu prea îmi urcam turbionii pe frunte ca pecețile calde și zorii unde cornul omizii de prun te adulmecă-n voia ninsorii de flori albe ca lingura ceții puneam caii să freamăte cald prin columna fântânii ce ți-i aromită de voci care scald m-a topit umbră palidă luna în șuvoiul cuvânt centrifug
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
au secătuit de viață. Acesta este motivul pentru care canalul ejaculator de la baza penisului se numește Poarta Vieții și a Morții și, cu toate că incidentul de mai sus nu este adevărat, mesajul său e o chestiune de viață și de moarte. Cornul abundenței lui Cupidon Dacă încercați să practicați postul de șapte zile recomandat în capitolul 2, veți observa, fără îndoială, o scădere marcată a dorinței sexuale care continuă până în momentul când începeți din nou să mâncați. De fapt, ceea ce simțiți este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cu ceilalți. Cain era impunător ca un rabin. Balconul plutea deasupra gazonului și a lui Edu la doar câteva palme. Câinele de pripas Edu mârâia nemulțumit de ce se Întâmpla. Din când În când Își arăta colții. Cineva Îi aruncă un corn spunându-i “mai taci odată”. Edu Înhață prada și se retrase cuminte În culcuș. Un băiețel Își certa tatăl: Ai zis că o să văd un jidan adevărat! Și? Se miră tatăl. Păi, e ca noi, strigă dezamăgit copilul. Altul n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1856_a_3181]