3,859 matches
-
boieresc, ca și prin multe dintre paginile lui V. Alecsandri (Un salon din Iași) și C. Negruzzi (Ochire retrospectivă și Istoria unei plăcinte). R.l. duce, de asemenea, înaintea Junimii, o adevărată campanie împotriva exagerărilor latiniste prin textele lui Alecu Russo (Cugetări), D. Ralet (Limba noastră), C. Negruzzi (Slavonisme) și Al. Papadopol-Calimah (Limba românească). Se marchează astfel una din etapele cele mai de seamă ale opoziției pe care scriitorii o fac latinismului și italienismului. Apar traduceri din Homer (Z. C. - probabil Zaharia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289324_a_290653]
-
Ediții: Poeme din închisori, Madrid, 1970 (în colaborare cu Vasile Posteucă și Nicholas Dima). Traduceri: Tălmăciri din lirica amerindiană, introd. George Ciorănescu, München, 1977; Tălmăciri din lirica americană, München, 1979; Kahlil Gibran, Profetul, introd. George Ciorănescu, München, 1979, Maxime și cugetări, Madrid, 1980. Repere bibliografice: Marin Sârbulescu, „Dragoste albă”, „Albatros”, 1941, 3-4, 6; I.G. Dimitriu, „Magul care-și caută steaua”, „Înșir’te mărgărite”, 1952, 78; Vasile Posteucă „Povești fără țară”, „America”, 1958, 53; Ovidiu Vuia, „Catapetesme”, „Cuvântul românesc” (Hamilton), 1982, 70
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288490_a_289819]
-
o publicitate întinsă cunoștințelor folositoare și ideilor care formează gustul artistic. I. publică o „Cronică” a evenimentelor politice, redactată adesea probabil chiar de D. Bolintineanu sau de Al. Zanne, diverse informații și note referitoare la știință și tehnică, foarte multe cugetări și maxime. O serie de articole se ocupă de Cântecele populare, de definiția poeziei după Aristotel, Bacon și Fénelon, de starea literaturii și a instrucțiunii la români. Al. Zanne este autorul, între altele, al unei compilații privind teatrul englez premergător
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287534_a_288863]
-
Covrig, Sorel Avramescu, E. Ar. Zaharia, N. Tăutu, Aurelian Tudor (Aurel Fediuc), iar publicistica, D. Pânzaru, Niculai Roșca, Leca Morariu, Traian Chelariu, Octavian Olinici ș.a. Traian Suhan propune medalionul Carmen Sylva, V. Blănaru se îngrijește de publicarea unor maxime și cugetări, iar A. Frunză, D. Crăescu și Elenă Cosma scriu cimilituri și epigrame. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287081_a_288410]
-
propusese să pună în acțiune un mare număr de tancuri. Tot în 1917, englezii se dovediseră precursori în acest domeniu. Un autor cu vederi și mai largi, citat de De Gaulle este generalul Von Seeckt, care publica, în 1929, lucrarea Cugetările unui soldat. Germania producea însă nu numai teoria militară, ci, mai ales după venirea lui Hitler la putere, o puternică armată mecanizată [8, p. 17]. O idee originală a susținut Paul Boncour, ministrul de externe al Franței, și anume crearea
[Corola-publishinghouse/Science/1537_a_2835]
-
lui E. G. Craig, amintiri despre Anatole France, consemnate într-un volum de un prieten al scriitorului, Paul Gsell. Sub genericul Cum au debutat. Câteva contribuții la istoria teatrului românesc, sunt inserate mărturisirile câtorva personalități marcante ale scenei românești. Maxime și cugetări din Rabindranath Tagore sunt grupate sub titlul Păsări rătăcite. D.B.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285277_a_286606]
-
Const. Jaleș, Marcel Romanescu, Const. Craiovitza (Constantin I. Manea), iar proză semnează Augustin Ivanovici și Gh. I. Chițibura. Articolele de critică literară aparțin lui Barbu Bărbulescu, Ion Sân-Giorgiu și Al. Popescu-Telega. T.l. mai cuprinde recenzii, note despre unele reviste literare, cugetări ale lui N. Iorga. Alți colaboratori: N. Kiriacescu-Jar, Radu Bardeș. A. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290132_a_291461]
-
mărturisea într-o prefață - cercetările asupra vieții și operelor lui Mihail Eminescu, pentru o monografie care să încerce a închega - din mulțimea și varietatea elementelor strânse și controlate cu iubirea adevărului - unitatea personalității celei mai mărețe a poeziei și a cugetării românești moderne”, S. își dă seama că o asemenea lucrare nu va putea fi realizată înaintea cunoașterii și publicării integrale a lucrărilor rămase în manuscris ori în periodice și acordă prioritate pregătirii ediției critice. În 1904 editează romanul Geniu pustiu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
edit., București, 1905, Poezii, București, 1908; ed. București, 1910, Proză literară, introd. edit., București, 1908, Lumină de lună, București, 1910; ed. București, 1912; Émile Augier, Laïs (Le Jour de flûte), tr. Mihai Eminescu, pref. edit., București, 1908; Adina Gr. Olănescu, Cugetări, București, 1908. Repere bibliografice: I. Pătrășcoiu, „Mihail Eminescu’s Leben und Prosaschriften”, „Cronica”, 1903, 767, 768; Chendi, Scrieri, III, 199-200, VI, 202-203, 317-319; G. Bogdan-Duică, „Mihail Eminescu’s Leben und Prosaschriften”, CL, 1904, 2; „Portretele lui Eminescu”, CL, 1904, 2
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289585_a_290914]
-
și Ion Albu, avea să îi apară studiul Intuiția în filosofia lui Bergson (1914). Dă aforisme și articole la „Pagini literare” din Arad. Debutează editorial cu Poemele luminii (1919), apărute parțial în „Glasul Bucovinei”, în același an publicând culegerea de cugetări Pietre pentru templul meu, ambele obținând Premiul Academiei Române, la propunerea lui Sextil Pușcariu. Trimite versuri revistelor „Luceafărul” și „Lamura”, scoase și conduse, după război, de Al. Vlahuță, pe care, sosind în București, îl vizitează. În casa bătrânului poet, face cunoștință
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
opera poetică a lui B. o legătură imediată o întreține literatura aforistică, de care autorul s-a simțit atras încă din anii debutului editorial, când a publicat culegerea de maxime Pietre pentru templul meu, și până târziu, când își adună cugetările sub titlul Discobolul. Nestrălucind prin vervă spirituală și concizie expresivă, producția lui sentențioasă are în schimb sugestivitate imagistică și respirație lirică, lăsându-se transpusă ușor sub formă de versuri, foarte asemănătoare celor care i-au alcătuit volumele. Poemele luminii, ca
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285754_a_287083]
-
sau reproduce din Al. Vlahuță (Hristos a înviat!), I. Stătescu, D. Iov, dar și poeme satirice la adresa liberalilor sau a conservatorilor, iscălite cu pseudonime. Epigrame cu aceeași tematică apar în majoritatea numerelor, unele semnate N. Grozea. De reținut sunt și cugetările grupate la rubrica „O vorbă pe săptămână” (semnată Filosof), explicațiile privind tradiția înroșirii ouălor datorate lui Simion Florea Marian ori necrologurile despre Aurel Vlaicu (redactat de învățătorul Vasile I. Stoica) și Emil Gârleanu (scris de Pamfil Șeicaru). În numărul 16
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289139_a_290468]
-
să aderăm prin intermediul umorului camuflat în ironie. Ca anticipare teoretică și practică a umorului, aforismul, o formă specifică de spirit, așa cum am precizat, cunoaște reprezentări notabile la Caragiale. În afara aforismelor propriu-zise, multe publicate în "Convorbiri literare" în 1880 sau a "cugetărilor" risipite prin paginile "Moftului român", forme concentrate de "spirit" sunt chiar "mofturile", de altfel embleme inconfundabile ale caragialismului, precum și celebrele "miticisme", mostre de spirit bucureștean, puse pe seama personajului-etalon, Mitică. Unui umor pur verbal îi aparțin și "culmile", simple jocuri lingvistice
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
înfloriturilor de spirit adunate în emblematicele "mușatisme" publicate săptămânal în revista "Contemporanul" din 1965 până în 1970, prin comprimarea paradoxală, recurgând la calambur, a unor teme recurente precum prostia, efemeritatea dragostei, moartea, diverse vicii (beția), condiția artistului. Unele aforisme amintesc de cugetările caragialiene: "Ce deștepți ar fi proștii dacă s-ar solidariza între ei"216 inversează, de fapt, observația caragialiană care deplângea lipsa de colaborare a celor inteligenți: Dacă și între oamenii cuminți s-ar putea stabili înțelegere așa de lesne ca
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
dans le monde moderne, 1968)7. Drept consecință, teatrul avangardei postbelice, cunoscut, în mod semnificativ, prin sintagama "teatrul absurdului", își pierde din caracterul voit incomprehensibil, întrucât "indicibilul" problematicii sale și a modului de reprezentare este susținut și luminat indirect de cugetarea filosofică și de amintitele discipline ale științei despre om. Condiția umană existențială absurdă, singurătatea, alienarea, reificarea și masificarea în societatea de consum, teroarea cotidianului, recuzarea psihologismului și explorarea inconștientului, depozitar al angoaselor și al iraționalului oniric, degradarea funcției de comunicare
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
literele mele ca printr-un văl subțire, atât este de densă negura ce a cuprins orașul, de mai multe zile. Copacii desfrunziți se înșiră înnegriți cu brațele ridicate spre cer, implorând o rază de soare. Spectacolul insuflă fiori și inspiră cugetări întristătoare asupra modului greșit cum a fost creată lumea bântuită de stihii, vânt, umezeală, ger, neguri, camere de deputați, jurnalistică mincinoasă, corupție abjectă, tranziție prelungită „sine die” fără nici o „luminiță” la capătul tunelului etc. etc... Făptuitorul a toate își poate
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
gen literar” (Cuvânt înainte). Poezie publică Emil Răteanu, Tudor Vania, O. D. Șendre. Cu proză colaborează George Raicu, O. Scânteianu, George Gall, M. Dulberg, Emil Răteanu, Petru Gâdei, Gh. Podoleanu ș.a. Recenziile sunt semnate de Emil Răteanu. Revista mai conține cugetări, epigrame și cronică cinematografică. Alți colaboratori: E. Zăhărescu, B. Caușanschi. A. P.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290252_a_291581]
-
român”. F. participă, individual sau împreună cu studenții filologi, la îmbogățirea Arhivei de Folclor a Facultății din Iași cu materiale din județele Moldovei. SCRIERI: Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf, București, 1987; Sapientia ars vitae est. Mic dicționar de cuvinte, locuțiuni, cugetări și citate străine, Iași, 2002. Repere bibliografice: Marin Florea, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, CRC, 1987, 28; Brândușa Steiciuc, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, „Magazin”, 1987, 33; Nicolae Cârlan, „Simeon Florea Marian, folclorist și etnograf”, „Pagini bucovinene”, 1987
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287074_a_288403]
-
și a organismelor care se ocupau de construcție etc. Urgența era principala constrângere"111. Acest fapt este subliniat și de Annie Fourcaut: în 1955, modificarea decisivă a politicii locuinței în favoarea colectivelor mari nu pare să fi fost făcută după multă cugetare. Nu s-a observat că au fost făcute alegeri în prealabil, cu conștiința clară a consecințelor acestor alegeri"112. Autoarea aduce ca probă faptul că Planul Curent din 1953, un adevărat document al politicii statale de construcții subvenționate 113, finanța
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
toate, de problemele cunoașterii. A stăruit asupra "categoriilor", într-o epistemologie de tip descriptiv, în care a distins conceptele fundamentale de cele formale, reale și ideale. A investigat în chip amănunțit conceptul real de totalitate, reluînd unele idei expuse în Cugetarea umană, formele și temele sale. Apărută la numai un an după Marele humor, lucrarea despre Conceptul d etotalitate interesează în mod particular, pentru că ni-l dezvăluie și mai limpede pe acel Höffding care nu poate fi de acor cu asociaționismul
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
daneză, 1901. Traduceri în germană, franceză, engleză, spaniolă, italiană, japoneză. Jean Jacques Rousseau și filosofia sa. În daneză, 1896, apoi numeroase ediții. Ed.4-a germnaă, 1923. Traduceri în franceză, spaniolă. Probleme filosofice. În daneză, 1902. Traduceri în germană, engleză. Cugetarea umană, formele și temele sale. În daneză, 1910. Traduceri în germană, franceză. Filosofia lui Bergson. În daneză, 1914. Traducere în franceză. Marele humor. În daneză, 1916. Ed. 2-a germană, 1930. Totalitatea ca o categorie. În daneză, 1917. Traducere în
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
de reabilitare a omenescului. Înălțându-se alături de alesul ei pe orbitele astrale, domnița se inițiază în marile taine ale firii. Sub semnul perfecțiunii, moartea și nemurirea coincid, de unde și vacuitatea tristă a eternității, care își soarbe „viața fără de moarte” din cugetarea pasionată a muritorilor. Deși perfect echilibrată, creația întreagă suferă de răul de a fi. Năzuința spre tinerețe fără bătrânețe a muritorilor, ca și tentația întrupării la nemuritori nu sunt, astfel, decât expresia aceluiași irezistibil „vis de neființă”. Nu se optează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285841_a_287170]
-
honest man if there be any good meaning toward you. I have told you what I have seen and heard; but faintly, nothing like the image and horror of it. Pray you, away. EDGAR: Ce-i, frate Edmund, in ce cugetare gravă ești cufundat? EDMUND: Mă gîndesc, frate, la o prevestire pe care am citit-o zilele astea despre urmările acestor eclipse. EDGAR: Te ocupi tu cu asta? EDMUND: Te asigur că urmările de care scrie, din nefericire, se adeveresc: ură
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
289 î.Chr.) este el însuși un filosof și creator de sofie. Gândind la armonia socială, el crede că oamenii trebuie să aibă șanse egale pentru a fi egali. Printre alte cărți confucianiste cu tematică istorică, ritualic magică, una cuprinde cugetările lui Confucius, e numită Lun-Yu și datează, ca reproducere, din secolul II î.Chr. Filosoful Lao-Di (604 - 571 î.Chr.) a creat curentul Daoist, care preconizează o deschidere spre univers prin negație a tuturor valorilor, fie și religioase. L-au
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
meseria, decât pentru un practicant al altei meserii să intre în rândul profesorilor. Profesia de profesor presupune, înainte de toate, dăruire, muncă și responsabilitate, deoarece „un educator are efect asupra eternității; nu se poate spune niciodată unde se oprește influența sa” (Cugetare americană). I.3.1 Funcțiile profesorului În opiniile multora, performanțele elevilor sunt legate de dăruirea și calitatea corpului profesoral, de dotarea materială a școlii. Elevii evoluează într-un mediu care le determină succesele și eșecurile. Eficiența lor la învățătură, chiar
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]