27,663 matches
-
băcăuanul Ilie Boca a deschis recent o expoziție de pictură. Lucrările expuse acum, deși, în mare parte, realizate în ultimii ani, se înscriu firesc în stilistica și în imaginarul artistului așa cum și le-a definit el încă de mai multe decenii. Chiar și înarmați cu aceste informații generale, o întrebare, deloc retorică, se împune de la sine: de fapt, cine este Ilie Boca și unde poate fi el așezat în arta românească de astăzi? Răspunsul, aparent simplu, dar extrem de complicat în procesul
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
acesta: Ilie Boca este unul dintre cei mai importanți pictori români contemporani. Opera sa extrem de variată și de o bogăție rar întîlnită, atît în ceea ce privește întinderea propriu-zisă cît și anvergura ei lăuntrică, s-a structurat, de-a lungul a peste trei decenii, în jurul unei viziuni perfect unitare și al cîtorva coordonate mari. în primul rînd, pictorul și-a identificat spațiul de interes în zona de confluență a unui anumit spirit popular, ingenuu și lipsit de orice crispare, cu un reflex religios generic
Ilie Boca la Eleusis by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/9040_a_10365]
-
și chipul unei tinere fete, atunci înțelegem de ce Asachi se naște în Italia a doua oară. Revelația italiană n-a reprezentat un beneficiu exclusiv al lui Asachi, deoarece ea a fost recurentă în Europa secolului al XVIII-lea. Cu cîteva decenii mai devreme, Goethe își descoperise vocația reală în aceeași Italie, iar Stendhal, contemporanul lui Asachi, trecuse și el prin experiența italiană formatoare. Cît privește țara noastră, urmașii lui Asachi "bolnavi de Italia" aveau să fie relativ numeroși pe parcursul secolului al
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
de gust. Principiile figurative și prozodice ale secolului al XVIII-lea nu fuseseră încă puse serios în discuție. Că Asachi a aderat instinctiv la această poetică - o dovedește poezia scrisă de el nu doar în perioada italiană, ci și în deceniile următoare. Acest deschizător de drumuri în literatura română a avut conștiința clară a inovației: cînd exprimă această conștiință în versuri, o face însă în felul următor: "Cele neguri ce-s în rîpa Aheronului născute, A lor aripi întinsăse prest-a Daciei
Gheorghe Asachi și cerul italic by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/8989_a_10314]
-
hunedorean, a făcut liceul la Hunedoara și a descins cu mari speranțe în Cluj în 1965. Eu sunt originar dintr-un sat bihorean, am absolvit liceul la Oradea și veneam la Cluj ca student în 1974, deci cu aproape un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
liceul la Hunedoara și a descins cu mari speranțe în Cluj în 1965. Eu sunt originar dintr-un sat bihorean, am absolvit liceul la Oradea și veneam la Cluj ca student în 1974, deci cu aproape un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
în Cluj în 1965. Eu sunt originar dintr-un sat bihorean, am absolvit liceul la Oradea și veneam la Cluj ca student în 1974, deci cu aproape un deceniu mai târziu, deceniu care înseamnă alterări de profunzime ale Clujului din deceniul șase. Amândoi am parcurs cu mare euforie experiența echinoxistă: Petru Poantă, critic de poezie; eu, critic de proză. La absolvire traseele noastre se despart categoric. Petru Poantă era întâmpinat în 1970 de un Cluj permisiv, deschis, iubitor de tinerețe și
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
își are istoria ei separată. În al doilea rând, Casa este o expresie a puterii politice centrale, așa cum se exercita ea prin intermediul Centrului Universitar clujean. În al treilea rând, Casa sintetizează o bună parte din evoluția culturală a Clujului din deceniile șapte-zece, cu toate sinuozitățile ei. În sfârșit, în al patrulea rând, Casa are "o semnificație simbolică și inițiatică", pentru că "în spațiul ei s-au inaugurat diverse forme de ritualuri ale lumii moderne, concomitent cu subminarea, mai mult sau mai puțin
În căutarea Clujului pierdut by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9030_a_10355]
-
nobil) decât a nu fi. A face este verbul cel mai demn din vocabularul nostru." (subl. aut., p. 412) Cine vrea, așadar, să afle ceva sau cât mai multe despre această infinitate tematică a vieții pariziene - prin extrapolare, occidentale - a deceniului 8 al secolului trecut, le găsește în Jurnalul parizian al lui Eugen Simion, evocate, comentate, interpretate, întoarse pe toate fețele, cu doza de subiectivitate creatoare - inerentă literaturii confesive - a unei mari personalități a culturii române, într-un stil variat, agreabil
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
între simpatie, persiflare și sarcasm -, după împrejurări (era să zic: "după facultăți), o cină la care întâlnește și stă de vorbă cu oameni interesanți, inteligenți, agreabili, sau dimpotrivă. Cine a savurat - la cald, ca să zicem așa - toate acestea, acum trei decenii, le poate relua acum, la o altă vârstă a lecturii cu delicii nuanțate și cu spor comprehensiv. Dacă lectorul din 1977 al Jurnalului parizian era interesat și chiar fascinat de istoria curentă a Franței, cel de acum, la 30 de
Editura Timpul lecturii by A. Gh. Olteanu () [Corola-journal/Journalistic/9011_a_10336]
-
un adevărat triumf. European și mondial. în schimb genul atât de special, atât de pretențios, al operei baroce franceze, acest gen hibrid - opera-balet - care a înflorit la curtea Regelui-Soare, renaște cu vigoare sporită în zilele noastre, mai bine-zis în ultimele decenii. Evident, în mod prioritar în zonele de cultură francofonă. Pe acest trend se înscrie efortul minunatului grup de artiști profesioniști care acționează cu entuziasm, cu vădită eficiență, în cadrul Academiei baroce de la Ambronay, o comună istorică situată în partea de Est
Muzica veche în actualitate by Dumitru Avakian () [Corola-journal/Journalistic/9063_a_10388]
-
il n'y en a pas un oů on puisse vivre plus librement ; mais ŕ une condition: c'est de t'effacer, de disparaître dans la masse, de ne te faire remarquer par rien, d'ętre sourd et muet..." . Un deceniu și ceva mai tîrziu, în ultima lui carte, Mediterana, Răsărit de soare (1935), apărută de altfel postum, Istrati punea în gura personajului Adrian Zografi această remarcă la prima întîlnire cu Istanbulul: "Les terrasses des cafés sont bondées de Turcs qui
"Otomanul" Istrati by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/9035_a_10360]
-
să nu-l poată șterge. E ca o poliță de asigurare în raftul eternității. Autorul dovedește o enormă abnegație esterioară ce se odihnește pe o mare valoare intimă. Cu modestia-i binecunoscută, Pascal Bentoiu a sărbătorit în acest an opt decenii de existență. Fără tamtam ori zurgălăi. Fără infatuări și vanități. Doar cu sentimentul moderat al valorii proprii. Și ce este mai virtuos decât să meriți laudele, dar să fugi de ele ? Pascal Bentoiu a respectat întotdeauna hotarele care-l despart
Opt simfonii și un poem by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/9036_a_10361]
-
afirmați după Revoluție bat încă la porțile editurilor și ale consacrării, cerșind parcă un interes mai larg și mai profund; pe care, fără îndoială, unii dintre ei îl și merită. Cel mai original și mai important poet din ultimele două decenii, care întâmplător poartă tot numele de Popescu, rămâne, la atâția ani de la moarte, un autor încă necunoscut. și needitat... Polemica Simonei Popescu are însă alte adrese decât aceste condiții improprii scrierii și receptării poeziei. Autoarea nu se exprimă, cum ne-
Pledoarie fără poezie by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9051_a_10376]
-
de care are nevoie pentru a trăi. Toate considerațiile acestea au fost etichetate de Sartre drept jonglerii heideggeriene. Oricum ar fi, ceva adevărat tot trebuie să fie în această analiză a morții, de vreme ce voga pe care o are de cîteva decenii nu dă semne că se va stinge.
Spinul morții by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9072_a_10397]
-
Daniel Cristea-Enache Opera memorialistică a lui E. Lovinescu a fost dispusă de autor în patru volume, apărute pe parcursul unui deceniu: Memorii. 1900-1916, la Editura Cugetarea din București (1931), Memorii. 1916-1930, la Editura Scrisul Românesc din Craiova (1932), Memorii, III, la Editura Adevărul din București (1937) și , la Editura Contemporană din București (1941). Lovinescu atrage atenția de la bun început asupra dublului
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
cele mai multe ori nu. Cuprinsul ultimelor două volume a ridicat, datorită epocii în care a fost redactat, și probleme de publicare: alături de scriitorii-eroi în Aqua forte, nemulțumiți individual, apăruse și cenzura oficială, vigilentă principial. Memoriile au fost reeditate după aproape trei decenii de către Eugen Simion în două volume din seria de Scrieri (II-III, București, Ed. Minerva, 1970) și într-un singur volum, augmentat printr-o Addenda cu texte memorialistice/ eseistice/ polemice rămase până la data respectivă în periodice, de către Gabriela Omăt (București, Ed.
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
cel privat. Memoriile sale reprezintă consecința directă a acestui mod de a percepe literatura și pe literați, viața însăși, laolaltă cu personajele pe care ea i le aduce în preajmă. Dacă jurnalul lui Maiorescu, ținut din adolescență, timp de peste șase decenii, a fost publicat postum, memoriile lui Lovinescu sunt citite în cenaclu pe măsură ce sunt scrise; și publicate, tot astfel, în ritmul elaborării și finalizării lor. Criticul modernist, față de cel de esență clasicistă, vede literatura în chiar actul constituirii ei, în fluxuri
Aqua forte by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/9076_a_10401]
-
că nu stăm deloc onorabil la acest capitol și ne bucuram că, în sfârșit, putea apărea Dicționarul scriitorilor români, coordonat de Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, pregătit înainte, dar oprit cu informația la limita anului 1989, de un deceniu am putut consemna victorie după victorie. La un bilanț atent (pe care merită să-l facem cât de curând), am putea contabiliza aproape douăzeci de dicționare literare, cu diferite intenții (pe epoci, pe genuri, pe zone, pe scriitori din țară
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
aproape douăzeci de dicționare literare, cu diferite intenții (pe epoci, pe genuri, pe zone, pe scriitori din țară sau din exil, pe opere, pe biografii, de termeni și un dicționar general). Ion Pop a inițiat (înainte de 1989, deci cu două decenii în urmă) un dicționar de opere literare românești cu o mare parte din colectivul de profesori de la Facultatea de Litere din Cluj, angajând, mai precis, Catedra de literatură română, comparată și teoria literaturii. Coordonatorul mărturisește în prefață că a fost
Banca de valori literare by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9078_a_10403]
-
Ștefănescu și alți câțiva, nu mulți, legați de un grup sau de o generație în curs de afirmare. De cealaltă parte sunt criticii individualiști, capricioși, polemiști, vedetiști, tip Paul Zarifopol sau G. Călinescu. În genul celui dintâi îl avem în deceniul șapte pe Al. Paleologu, în genul celui de-al doilea au vanitatea să se creadă mulți, într-un mod nejustificat. Acestea sunt personalitățile care se văd, care se ridică deasupra unei epoci, care selectează valorile și impun o imagine în
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
transformă într-un defect: lipsa de pregnanță a judecății de valoare. Irina Petraș a scris mult, generos și comprehensiv despre literatura imediatei actualități. O mare parte din cronicile literare (dacă nu cumva chiar toate) este adunată în volumele gemene Cărțile deceniului 10 (2003) și Cărți de ieri și de azi (2007), ambele apărute la editura clujeană Casa Cărții de știință. Dacă n-am ști că nici un critic nu poate cuprinde singur, în recensământul său, oricât de vigilent și de binevoitor, toate
O cititoare profesionistă by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9053_a_10378]
-
Iliescu. Numai la noi un sportiv cu nume de rezonanță planetară, precum Ilie Năstase, face audiență afirmând fără jenă despre un individ care i-ar fi jignit fa-mi-lia: Dacă îl prind, îi tai limba!" Dacă un personaj care a furnizat, decenii în șir, motive de mândrie națională ajunge, acum, la un comportament de această factură, la ce te poți aștepta din partea unor dezmoșteniți ai soartei? Ilie Năstase e multimilionar, se îmbracă la marile case de modă, are vile și mașini luxoase
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
puțin două cazuri de oameni morți pe un bulevard faimos al Capitalei, doborâți de caniculă, și alți oameni, la fel de români ca și bietele victime, trecând nepăsători pe lângă ei. E o dezinvoltură care ne-a făcut să acceptăm să fim batjocoriți decenii în șir de-o bandă de analfabeți plini de cruzime, care-și spuneau comuniști. Și tot ea ne face astăzi să avem reacții anemice în fața unei bande la fel de ticăloase, de escroci și hoți puși pe căpătuială și să trecem, făcându
Bella Italia by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9093_a_10418]
-
care articulația teoretică, practică, în vederea revoluției, dispozitivul acesta devenea mondial, cu tot ceea ce presupune ca lupte, războaie, conflicte. Din acest dispozitiv am ieșit. De pildă, am putea afirma că epocii angajării - aceea a mijlocului secolului al XX-lea și a deceniilor Sartre, Camus etc., în ce privește domeniul francez - i-a succedat aceea a mărturiei. Cei care au fost aduși în prim-plan au fost Primo Levi, Paul Celan, precum și nenumăratele cărți pe tema mărturiei. Așa încât problema este, poate, de a ști unde
Michel Deguy:"Rațiunea care guvernează poemul este o rațiune pe care o numesc impură" by Luiza Palanciuc () [Corola-journal/Journalistic/9034_a_10359]