7,054 matches
-
cap. Se prăbușește pe scaunul din fața lui. —Cum adică? Ce vrei să spui? N-are cum să renunțe la munca lui. Imposibil: ca și cum o pasăre colibri ar intra în greva foamei. El e expansiv, aproape amuzat. —Plec de la Adăpost. O despărțire ideologică. Se pare că ei au ajuns la concluzia că toată chestia asta cu parcul tematic al cocorilor nu-i o idee chiar așa de proastă, până la urmă. Că e o chestie cu care se pot obișnui. Știi tu, compromisul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
IUBIREA care dislocă vidul, unind ceea ce este cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte-n noi sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales căci încă din Geneză-n mod minunat CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de-nțeles. Și dacă despărțirea-i liantul ce ne-adună, înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face să fim toți împreună la nunta vieții și la sfântul ei banchet. Conjuncții tăinuite lucrează-n
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
cu ce-ar putea să fie. Răsfrânte-n noi sunt toate: și cerul și pământul și noaptea înstelată și ziua, mai ales căci încă din Geneză-n mod minunat CUVÂNTUL a pus în despărțire un astfel de-nțeles. Și dacă despărțirea-i liantul ce ne-adună, înseamnă că-n adâncul ei este un secret care, discret, ne face să fim toți împreună la nunta vieții și la sfântul ei banchet. Conjuncții tăinuite lucrează-n toate cele, de-ntregul e mai mult
Cerul iubirii e deschis by CONSTANTIN N. STRĂCHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/556_a_1346]
-
neliniștii și îndoielilor sale interioare: <ref id="5">5 Vianu, Tudor , Arta prozator i lor români, vol. II , Editura Pentru L iteratură , București , 1966, p .268. </ref> Viața eroului devine insuportabilă, el nemaiputând citi "nici o carte" și chiar părăsește universitatea. Despărțirea temporară și întâlnirea, întâmplătoare, cu Ela în fața chioșcului de ziare de la Independența, într-o după-amiază de vară bucureșteană, stânjeniți, ca doi străini, prilejuiește personajului limpezirea lăuntrică, o adevărată revelație: Astfel, Ela apare ca o imagine fluctuantă, și nu are ; <ref
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
să rămân însărcinată cu primul copil eram foarte îndrăgostită de un alt bărbat decât tatăl copilului. Eram îndrăgostită de un scriitor. Iubitul meu scriitor zbura. În avion, pe scaunul de lângă el, nu eram eu, ci cartea lui scrisă cu ocazia despărțirii de mine. Iubitul meu spusese că nu mă mai iubește. Cel puțin nu la fel ca înainte. Cel puțin nu suficient cât să rămânem împreună. El privea înainte. Înaintea lui, prin gemulețul rotunjit al avionului, oamenii, casele și pozele lor
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
lui, dar el venea din când în când cu salteaua și o instala lângă patul meu de o persoană. „Nu se mai poate așa. Eu nu mai suport“, mi-a zis, „încă o relație de doi-trei ani urmată de o despărțire penibilă. Hai să facem copii sau hai să ne despărțim acum“. Un om care dorea să construiască o familie cu mine. Mi-am mutat patul lângă patul lui și le-am legat între ele, de picioare, cu sârmă. Am rămas
Despre scris, dar cel mai mult despre iubire. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Viviana Mușa Augusto () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1776]
-
Când aveau griji și frământări. O, cât de mult tu ți-ai iubit părinții Și pe perete au icoană ca și sfinții. Ei știu acolo, peste zări străine, Că au pomană de la tine. Iar când va fi la ceas de despărțire, Noi vom rămâne doar o amintire. Mormântul nostru pe veci va fi închis Și vom sfârși ca umbra unui vis Ca prieten știu că-ți este dor De viață, de soție, de pridvor Și ai multă întristare După cei plecați
Unui prieten by NECULAI I. ONEL () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83185_a_84510]
-
lacomi și colorat pe laturi de două flamuri roșii arzătoare. Și totuși, În ciuda urîțeniei datorate bolii devastatoare, era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe toată lungimea peronului grupurile de prieteni făceau gesturi de despărțire grăbite, asemănătoare. Oamenii se Îmbrățișau, se sărutau, Își strîngeau mîinile, plîngeau, rîdeau, strigau, se Întorceau pentru un ultim sărut și se urcau repede
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
era un chip ce-ți rămînea În amintire și te impresiona, un chip de o tragică noblețe, purtînd pecetea morții. Dar venise momentul despărțirii. Controlorii avertizau În gura mare pasagerii, pe toată lungimea peronului grupurile de prieteni făceau gesturi de despărțire grăbite, asemănătoare. Oamenii se Îmbrățișau, se sărutau, Își strîngeau mîinile, plîngeau, rîdeau, strigau, se Întorceau pentru un ultim sărut și se urcau repede În vagoane. Și se auzeau, rostite Într-o limbă necunoscută, promisiunile, jurămintele, planurile, glumele și aluziile scurte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
dincolo oameni care priveau În jur indiferent și obosit, se așezau pe locurile lor fără a da nici cea mai mică dovadă de interes față de evenimentele plecării - dar totul era la fel pretutindeni. Oamenii Își vorbeau În limbajul universal al despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj ce este uneori banal, simplu și chiar inutil, dar tocmai de aceea ciudat de Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
În limbajul universal al despărțirii, limbaj invariabil pe tot pămîntul - limbaj ce este uneori banal, simplu și chiar inutil, dar tocmai de aceea ciudat de Înduioșător, căci maschează emoțiile mai profunde din sufletele oamenilor, umple golul din inimi În perspectiva despărțirii, joacă rolul unei paveze, unei măști ce ascunde adevăratele sentimente. Din această cauză, pentru tînărul, pentru străinul, necunoscutul care vedea și auzea aceste lucruri, ceremonia plecării trenului avea ceva emoționant și pătrunzător. Văzînd și auzind aceste gesturi și cuvinte - gesturi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
trăi sentimentul identității umane, care unește În chip ciudat toți locuitorii lumii și care-și are rădăcinile În Însăși structura vieții umane, dincolo de limba pe care o vorbesc și de rasa căreia Îi aparțin. Dar acum, cînd a sosit clipa despărțirii, femeia și bărbatul cel bolnav nu mai spun nici un cuvînt. Ținîndu-se strîns de braț se uită unul la altul cu o privire plină de dragoste lacomă și arzătoare. Se Îmbrățișează, ea Îl cuprinde În brațe, trupul ei plin de forță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2258_a_3583]
-
Suprafața teritoriului, cu totul șes, e îmbelșugată în pășuni și izvoare, iar fluviile sau râurile propriu zise sunt așa de numeroase, precum sunt in Egipt simplele, canale (IV, 47). În tot anul magistratul districtului adună pe Sciții ce locuiesc în despărțirea lui, toarnă cu ceremonie vin amestecat cu apă într-o cupă și dă de băut la toți cei ce au ucis dușmani în bătălii. Acei ce nu au avut această glorie nu pot gusta din acea băutură și se țin
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
serioase aceste planuri matrimoniale. Se adeverește însă alianța Dacilor și a Geților cu câte unul din cei doi rivali, pentru omnipotență în Roma; o politică de dezbinare, care se explică din dușmănia în care trebuiau să trăiască triburile Daciei, după despărțirea lor. În zadar căutase Roles sau Oroles, regele unui trib al Geților, a face să înțeleagă pe neamurile poporului său, că ar trebui să se unească cu toții contra dușmanului comun 5 în zadar ilustrase el chiar sfatul său printr-un
ISTORIA ROMÂNILOR DIN DACIA TRAIANĂ ISTORIA MEDIE, Partea I De la întemeierea Ţărilor Române până la (cu o hartă) by A. D. XENOPOL () [Corola-publishinghouse/Science/101022_a_102314]
-
pentru a ne reaminti că sîntem în pericolul de a uita că povestea lui Thaw există doar în capul lui Lanark CARTEA A DOUA CAPITOLUL 21: Copacul CAPITOLUL 22: Kenneth McAlpin CAPITOLUL 23: întîlniri CAPITOLUL 24: Marjory Laidlaw CAPITOLUL 25: Despărțirea CAPITOLUL 26: Haosul CAPITOLUL 27: Geneza CAPITOLUL 28: Lucrarea CAPITOLUL 29: Ieșirea CAPITOLUL 30: Abandonul CARTEA A PATRA CAPITOLUL 31: Nan CAPITOLUL 32: Coridoarele consiliului CAPITOLUL 33: O zonă CAPITOLUL 34: Intersecții CAPITOLUL 35: Catedrala CAPITOLUL 36: Sala canonicilor CAPITOLUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
îi zîmbi și-i zise: — Unde-ai fost, Duncan? — Am dormit. — Vii la o cafea? Se simți ușurat și încîntat. Ea îi dădu mîna și merseră așa spre sala de mese. „E o lume interesantă“, își spuse el. CAPITOLUL 25. Despărțirea Luă Imperial Gazetteer of Scotland din 1875 din biblioteca tatălui său și citi: CANALUL MONKLAND, o cale artificială de navigație între orașul Glasgow și comitatul Monkland din Lanarkshire. Proiectul pentru canalul Monkland a fost sugerat în 1769, pentru a asigura
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
sine, se uită fix la tavan pînă în zori, apoi adormi iar. Era duminică, și în după-amiaza aceea veniră și alți studenți care făcură cafea, pictară și pălăvrăgiră. Thaw stătu întins, prefăcîndu-se că citește, dar compunîndu-și, de fapt, discursuri de despărțire de Marjory, unele amuzante, altele lăcrimoase, sau stoice, insultător de reci și nesăbuit de violente. Macbeth sosi seara. Școala de artă îl exmatriculase pentru beție, iar el se așeză cu toată greutate într-un scaun și, cocoșindu-se, zise: — Ce-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
mai vrea să vîndă Gauloise! — Nu poți găsi nici un fel de satisfacție azi, zise Thaw. — Mergem la cor, Duncan? îl întrebă Marjory. Cînd traversară strada, îi spuse: — îmi pare rău, Duncan. — N-are importanță. Mi-am petrecut weekendul acceptînd ideea despărțirii de tine, și acum m-am obișnuit cu ea. Se opriră la ușa amfiteatrului, unde aveau loc repetițiile corului. — Nu-i nimic de făcut, deci, adăugă el. — înțeleg, Duncan. Regret că mă placi atît de mult. Și, Duncan, îmi pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și alți pași, și atunci se depărtară. — N-o să mai vin la cor, zise el. Așa că intră pe ușa aia, la revedere. Ea zîmbi și intră repede pe ușă. El porni vioi spre atelier, intenționînd să înceapă să lucreze imediat. Despărțirea lor fusese atît de blîndă, că trei minute se simți total fericit, dar pe măsură ce timpul și spațiul se lărgeau, apărură și resentimentele. Pe Sauchiehall Street privirile trecătorilor îl făcură să-și dea seama că scanda cu glas tare: „Dacă exiști
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
și, în cele din urmă, se tîrî pînă la cămară și la toaletă, apoi se întoarse în pat. Zăcu acolo ca un leș, cu creierul putred și viziuni de răzbunare. O chinui în fantezii sexuale, recompuse și lungi discursurile de despărțire, amintindu-și cu minuție și dezgust fiecare clipă petrecută împreună. Se întrebă de ce mintea lui era atît de preocupată de o fată care-i dăruise atît de puțin. Sentimentele dureroase se transformară treptat în rigiditate musculară, iar mișcările calculate, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
frică să nu ți se fi întâmplat ceva; când suntem amândoi, n-am grijă, atunci putem muri împreună“. Mărturisesc că teama ei mi se părea de neînțeles și nu realizam cum de putea să aibă, măcar pentru o clipă, senzația despărțirii; dar, intuind într-o măsură ceea ce mișună dincolo de aparențele comunei maladii umane, păstram convingerea că ea, marea iubită liberă, nu putea să greșească. De altfel, mă cam îndoiam de adevărurile mele destul de grosolane, în dosul cărora știam că se află
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
n-o sărutam măcar, ea tăcea și ofta, mai bine aș fi plâns, cred că m-ar fi mângâiat cu plăcere; avocata aceea plecase pentru totdeauna în Moldova, ca un erou am condus-o la gară, ne-am îmbrățișat la despărțire, spunea : „Să ai grijă de tine“, zâmbeam, multă vreme am avut inima înghețată, multă vreme, curând o fată m-a invitat la ea, într-o vilă grozavă, părinții nu erau acasă, când am sărutat-o, s-a înroșit la față
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
bătrân rural) le-am instalat parte pe scaun, lângă hârtiile mele, parte sub sofa. * Refuzând hrana și apa, Sandra, elefantul femelă al circului Do Brasil, a încetat din viață. Sandra, în vârstă de 24 de ani, n-a putut suporta despărțirea de Helmut Chome, tânărul ei dresor, care se căsătorise și plecase să-și petreacă luna de miere. 3. O săptămână mai târziu am întâlnit-o pe Maria. Era cu Ioachim, stăteau de vorbă pe stradă, stai să-mi aprind o
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
se pune de obicei copiilor : „Pe cine urăști tu mai mult ? Pe mama sau pe tata ?“ „Pe amândoi, la rând“, a răspuns ea fără să ezite. „Pe fiecare, dar mai mult pe mama...“ Pe urmă am tăcut o clipă, înaintea despărțirii. Maria zâmbea ca din altă lume, mângâia insigna. * Unei gorile de sex feminin i s-a luat puiul născut în grădina zoologică din localitatea Columbus, deoarece nu voia să-l hrănească și îl ținea tot timpul cu capul în jos
Zenobia by Gellu Naum () [Corola-publishinghouse/Imaginative/614_a_1257]
-
cu mai multă ardoare decât cea depusă pentru a o sluji pe femeia căreia îi juraseră supunere. Colonelul începu să-și aranjeze hârtiile de pe birou, deci întrevederea luase sfârșit. Cayle era tocmai pe punctul de a rosti o formulă de despărțire când teleecranul de pe peretele din spatele lui Medlon începu să clipească. Pe ecran apăru fața unei femei tinere. - Colonele, zise ea tăios, unde naiba ai fost? Ofițerul înlemni, apoi se întoarse încet. Dar Cayle nu avea nevoie să observe reacția de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85067_a_85854]