18,606 matches
-
să își dea seama că o face. Porfiri le privi pe rând în ochi și ceva din felul în care ele îi întoarseră privirea îi sugera că încălcase unul dintre tabuurile casei. Nu văzu în ochii lor decădere, ci doar detașare, singurul lucru pe care îl aveau în comun. În rest, fiecare ascundea altceva în spatele fardului: plictiseală, frică, stupoare sau disperare, precum și un plus de licențiozitate mecanică. Îi era clar că Lilia ar fi fost cea mai tânră și mai drăguță
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
înțeleagă ce-și spuneau, însă recunoscu vocea puternică de bas a lui Govorov. În cameră se mai afla încă un bărbat, a cărui voce, judecă el, era mai ușoară și mai ascuțită. Păreau că se ceartă, însă o făceau cu detașare, fiind evident că nu ajunseră încă la punctul acela în care ar fi fost nevoiți să-și ridice vocea unul la celălalt. Fără a se întreba ce face, Tokachenko scoase inelul gros de chei din buzunar și căută cheia la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
că nu-mi pun capăt zilelor. Ei nu, domnule, prefer să râd”. Ideea ei era că pentru tristețe e totdeauna prea mult timp. De aceea singurul lucru înțelept e să-l micșorăm prin toate mijloacele. Mi-a spus aproape cu detașare: „Am citit că omul este animalul cel mai bolnav și tocmai de aceea cel mai interesant. Așa am aflat și eu de ce sunt atât de interesantă. Ca să fiu sinceră, mi-ar fi plăcut să fiu mai anostă, dar - și râse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
capabile să Înșele multe persoane curioase și să aducă mare pagubă și scandal Bisericii Domnului Dumnezeului Nostru. (Părere despre Guillaume Postel, trimisă lui Ignacio de Loyola de către părinții iezuiți Salmeron, Lhoost și Ugoletto, 10 mai 1545) Belbo ne povesti cu detașare ceea ce-și imaginase, fără să ne citească paginile lui și eliminând referințele personale. Ne lăsă chiar să credem că Abulafia i-a furnizat combinațiile. Că Bacon era autorul manifestelor Roza-Cruce, citisem deja și În altă parte. Dar o aluzie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
toată această gigantică gândire cabalistică să poată fi atât de lesne parodiată? 5. „L’objet d’amour“ și trompeta lui Jacopo Belbo Dacă, În finalul cărții, vom reuși să ne desprindem din fervoarea lecturii ocultiste pentru a contempla cu minimă detașare fastuosul edificiu construit, cu o putere de invenție diavolească, de către teoreticianul Umberto Eco, vom descoperi că există și un răspuns luminos. Nararea pură este esența secretului vieții. Obsesiile lui Jacopo Belbo polarizează În jurul câtorva nuclee dure, pe care actantul-narator Încearcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Nu s-a gîndit la Dumnezeu de mult. E ca un fost angajat sau ca o fostă nevastă, rareori te mai gîndești la ei dacă poți face asta. Personal, are un respect deosebit pentru Dumnezeu, pentru că nu se bagă. O detașare admirabilă. Dumnezeu doarme, odihnească-se În pace. Din nefericire, se pare că Wakefield crede că Dumnezeu Încă mai este atent. Nu poate fi chiar atît de prost. Mai fă tu chestia asta, Îl admonestează În tăcere El Diablo, și o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
o pătrunsese, mișcându-se înăuntrul ei, cu o patimă pe care nu i-o mai văzuse niciodată, cu ochii închiși, cu o expresie aproape mistică. Apoi ajunse la orgasm într-un spasm eliberator, exploziv, șocând-o pe Fran prin totala detașare a experienței lui. De bună seamă, Laurence, dintre toți bărbații, n-avea să se dovedească un amant egoist? După aceea, ca și cum și-ar fi amintit de ea și de obligațiile lui față de ea, o privi în ochi. — Iartă-mă. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Poveste“ (nr. 3) și „Dans de fee“ (nr. 4). Ca poet, viitorul Tristan Tzara va evolua prin rupturi succesive. Faptul că S. Samyro preia din simbolism doar muzicalitatea sa exterioară este deja simptomatic; curînd, tînărul poet va experimenta amuzat, cu detașare ludică, muzicalitatea rimelor interioare în poemul „Verișoară, fată de pension“ înainte de a exersa destructurarea sintaxei poetice tradiționale în textele predadaiste. O sensibilitate crepusculară, interiorizată, colorată în tonuri impresioniste, vădește mai maturul I. Iovanaki (n. 17 aprilie 1895, Giurgiu); viitorul Ion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
iar Maja le răspundea tuturor cu un surâs artificial de supremă amabilitate. Le spunea tuturor: — Sper să ne revedem după-amiază, vă aștept. Recita. Emma și-ar fi dorit să fie ca ea - să răspundă indiferenței cu indiferență și disprețului cu detașare, dar nu era În stare. Totul o rănea. Orice aluzie la nepotrivirea ei și orice tăcere. — Bineînțeles că-l aștept și pe Kevin, se milostivi În cele din urmă Maja, cu același surâs convențional. Nu putea să facă altfel. Emma
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
și pe colegii ei, mai mult decât orice cuvânt. — Te rog, citește, o invită - sau poate că o rugă. Saba, atâția ani petrecuți printre poeziile lui, cât de drag Îi era pentru viața lui caldă, pentru disperarea lui senină, pentru detașarea și apologiile lui sclipitoare, pentru secretele lui. Era singurul scriitor italian pe care Sasha era bucuros că trebuie să-l predea elevilor săi. Valentina stătea În picioare lângă catedră, cu antologia În mână. O fată ca atâtea alte mii, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
aici, că își va pierde până-ntr-atâta cumpătul și optimismul care îl ținuse atâtea veacuri la suprafață. Trecuseră multe peste el, din clipa în care ieșise prima oară, că aproape nu-și mai aducea aminte starea de la început, de detașare, de curiozitate. Pierduse pulsul adevărat al dorințelor de atunci. Ieșise din leagănul cald al pământului într-o zi de primăvară, în Săptămâna Mare a anului 1460. Nu știa bine ce se întâmplă și nici nu știa în ce lume iese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
un gest de enervare, veniseră taman cînd reușise să scoată de la doctor mărturisirea că se lăsase mituit de familia Kersaint. Chantal căzu ca din nori. - De ce ai făcut asta? Pérec se Întoarse agale spre soția lui și, privind-o cu detașare, vorbi cu o voce lipsită de inflexiuni, luîndu-i pe cei doi polițiști drept martori. - E frumoasă, nu-i așa? Costă scump, frumusețea... De cînd o cunosc, nu i-am refuzat nimic, am cedat la toate capriciile ei, i-am Împlinit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
care le avea pentru ea, căci nu ascundea nimic. - Ceea ce ți-am spus atunci, cînd eram blocați... - O, fii liniștit, am uitat deja... - Eu nu. Rostise aceste două cuvinte ca afirmarea unei certitudini. Cu gravitate, dar și cu o anume detașare. Îi zîmbi cu blîndețe, apoi se Întoarse liniștit să plece. Urcară stîncile În tăcere, pînă sus, la faleză. El Îi Întinse mîna ca s-o ajute la ultima parte a urcușului. Ea nu se grăbi să și-o retragă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
răsuciră În loc. Ryan, sosit fără să facă zgomot, era În prag, uitîndu-se la ei, cu chipul perfect impenetrabil. Marie reacționă prima. - Ai făcut Închisoare? - Treizeci și cinci de ani, trei luni și douăzeci și două de zile, ca să fiu precis. Calmul și detașarea lui Ryan erau impresionante. - Pentru ce motiv? - Uciderea unui polițist. În timp ce mergeau cu mașina spre postul de jandarmi, Marie aruncă o privire În oglinda retrovizoare. Așezat pe bancheta din spate, Ryan părea că savurează liniștit peisajul. Fusese imediat de acord
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
asta doar din vina lui. De astă dată, toate cărțile fuseseră Împărțite, toate jocurile jucate, ultima partidă se Încheiase - cu un eșec definitiv. La fel ca părinții săi, nici el nu fusese capabil de iubire. Într-o ciudată stare de detașare senzorială, ca și cum ar fi plutit la câțiva centimetri deasupra solului, Îi văzu pe lucrători fixând capacul sicriului cu ajutorul unei bormașini. Îi urmă până la „zidul tăcerii”, un zid din beton cenușiu, Înalt de trei metri, În care erau suprapuse alveolele funerare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Ceva modest, da. — Nu-ți face griji. Eu ies la pensie... (de data asta, era puțină amărăciune În surâsul lui), dar Încă pot să fac un lucru: din punct de vedere administrativ, vei fi detașat - cu posibilitatea de a prelungi detașarea În fiecare an, de câte ori vei dori. Indiferent cine va fi succesorul meu, nu e niciun risc să revină asupra acestei măsuri. Se despărțiră puțin mai târziu, lângă Pont Royal. Desplechin Îi Întinse mâna. Date fiind preferințele lui sexuale, nu avusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
aripă a spitalului extrem de liniștită. Din când În când, o ușă se deschidea la distanță, o infirmieră ieșea, se Îndrepta spre alt coridor. Zgomotele orașului, cu câteva etaje mai jos, se auzeau ca prin pâslă. Într-o stare de totală detașare mentală, Michel trecea În revistă Înlănțuirea circumstanțelor, etapele mecanismului care le sfărâmase viețile. Totul părea definitiv, limpede și fără apel. Totul apărea cu evidența neclintită a unui trecut restrâns. Era puțin probabil, azi, ca o fată de șaptesprezece ani să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
dar noi nu vom fi cu adevărat triști Căci nu mai semănăm cu oamenii aceia. Născuți din carnea și din dorințele lor, noi am proscris categoriile și apartenențele lor, Noi nu le cunoaștem bucuriile, nici suferințele, Noi am abandonat Cu detașare Și fără nici un efort Universul lor de moarte. Putem acum să scoatem din uitare Istoria amară pe care-o moștenim, O nouă Împărțeală s-a săvârșit sub soare Și viața avem dreptul și noi să ne-o trăim. Între 1905
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
asta e ceea ce-ți dorești, atunci sper ca dorința să ți se împlinească. — E lucrul pe care mi-l doresc cel mai mult pe lume. În clipa în care mă uit la cea mai veche prietenă a mea, toată detașarea jucată îmi dispare pe loc. Freya... nici nu pot să-ți spun cât de mult îl doresc. — O să-l obții, știu asta. Îmi dă un pupic pe mână, după care își flutură degetele a la revedere. Și să nu te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rezem de ușă, cu inima bubuindu-mi. Fuck. Fuck. Ce mă fac ? OK. Lucrul cel mai important e să nu intru în panică. Lucrul cel mai important e să nu-mi pierd cumpătul și să privesc situația cu calm și detașare. Pe de o parte, întregul meu trecut a fost dezvăluit de un tabloid național. Pe de alta, Trish și Eddie nu citesc acel tabloid. Și nici Cheltenham Gazette. E doar un articol idiot dintr-un ziar idiot și până mâine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
decât să mai tulbur liniștea făcând câțiva pași în plus pentru a ajunge la locul meu. În plus, îmi convenea să stau în spate pentru că nu eram nici în public, nici printre personalul teatrului, astfel că urmăream piesa cu o detașare care nu-mi stătea în fire. Întotdeauna îmi plăcea să stau cumva pe margine, iar asta era situația perfectă: singură în întuneric, cu peretele în spate, rânduri întregi de capete aliniate în fața mea, până la marginea scenei și, dincolo de ele, actorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
care era, În definitiv, doctor. De parcă i-ar fi citit gândurile, ridică ochii spre el, oferi un zâmbet foarte frumos și spuse: — E altceva când cunoști persoana. La facultatea de medicină sunt străini, așa că e mai ușor să păstrezi o detașare profesională. Făcu o pauză prelungă. — Iar oamenii de vârsta mea de obicei nu mor. Asta era fără-ndoială cât se poate de adevărat. — Ați lucrat Împreună multă vreme? Întrebă Brunetti. Ea Încuviință din cap și dădu să răspundă, dar Înainte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]
-
a acuzat ea. — Da. Am încercat să te sun aseară. Hugo vorbea cu voce scăzută, conștient că Shauna își ciulise urechile decorate cu perle, la doar două birouri depărtare. —Am fost la o lansare de parfum, a zis Amanda cu detașare. N-a fost nimic important, nu? Hugo era pe punctul să-i povestească despre erupție, spital și cât de îngrozit fusese. Dar urechea mereu ciulită a Shaunei l-a făcut să se oprească. Și mai avea vreun rost să intre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
la televizor și În ziare. Doar că el se aștepta ca de la o clipă la alta să se preschimbe la rândul său Într-un morman de carne și oase. Și dacă n-ar fi fost Teo Haiduc, cu faimoasa lui detașare și prezență de spirit și mult, foarte mult noroc, e foarte probabil că așa s-ar fi și Întâmplat. Cu roberto făcusem toate nebuniile posibile ca să ne demon- străm cumva nouă Înșine că, În ciuda a tot și toate, Încă mai
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]
-
comuniunii cu ceilalți. Și poate că, paradoxal, Jean-Claude nu era total lipsit de merite În această privință. Având o legătură cu cineva care nu-mi putea oferi vreun statut social, Îmi dez- voltasem nu numai toleranța, dar și o anumită detașare, care făcea comuniunea cu lumea și cu semenii mei din nou posibilă. mi s-a părut firesc când roberto, care Întruchipa În acea seară un fel de continuum În viața mea, o punte Între trecut și prezent, m-a luat
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1756]