4,302 matches
-
în mod violent în numele cetățeniei, poporului, națiunii, clasei, genului, rasei, epocii de aur, sau al unei cauzalități istorice de orice fel. Acolo unde această etică este practicată în mod riguros, nu este posibilă existența unei ordini totalitare." (1990: 395) Prin dezacordul său față de etica excluderii suverane, postmodernismul oferă o înțelegere a eticii detașată de limitările teritoriale. Etosul diplomatic este o etică "deteritorializată" ce se dezvoltă prin depășirea limitelor suverane. Această etică transgresivă se adaugă noțiunii deteritorializate de democrație avansate de Connolly
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
cu atât tinde să devină mai structuralistă, iar agentul uman tinde să fie scos din discuție. Ideile se schimbă, normele evoluează și cultura se transformă, dar acestea par să se miște independent de voința, alegerea sau acțiunea umană. Constructivismul și dezacordurile sale Constituirea unui cadru teoretic constructivist pentru studiul relațiilor internaționale a modificat în mod semnificativ axele de dezbatere din acest domeniu. Dezbaterea dintre neorealiști și neoliberali, care până la mijlocul anilor '90 a continuat să fie aclamată ca principala dezbatere contemporană
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
statul ca pe un actor unitar și adoptă o poziție epistemologică numită "realism științific" (Wendt și Shapiro 1997). Deși acestea reprezintă înclinațiile unui singur savant, locul important dobândit de Wendt în dezvoltarea constructivismului le face surse importante de diviziuni și dezacorduri în cadrul noii școli de gândire. Lucrarea sa Social Theory of International Politics (1999) este cea mai solid elaborată teorie constructivistă, și pentru mulți din domeniu ea va defini natura însăși a constructivismului. Cu toate acestea, viziunea teoriei pe care o
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
domeniu ea va defini natura însăși a constructivismului. Cu toate acestea, viziunea teoriei pe care o prezintă a fost puternic contestată de alți constructiviști, formându-se astfel una dintre principalele axe de tensiune în cadrul constructivismului, în următorii ani. Al doilea dezacord din cadrul constructivismului îl constituie relația cu raționalismul. Unii constructiviști consideră că este posibil un angajament productiv între cele două abordări, angajament bazat pe o diviziune academică a muncii. Am văzut cum constructiviștii subliniază modul în care normele formează identitățile și
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și morală, căci altfel constructivismul își va pierde autenticitatea etică, iar teoria critică internațională unul dintre potențialii săi piloni. Este tentant să explicăm aceste nemulțumiri în termeni de divergențe între constructiviștii moderni și cei postmoderni, divergențe subliniate mai devreme. Totuși, dezacordurile cu privire la natura teoriei, relația cu raționalismul, metoda cea mai indicată și contribuția la teoria critică internațională nu se pliază clar pe diviziunea dintre fundaționismul minimal și anti-fundaționism. Constructiviștii postmoderni nu ar pleda niciodată pentru dezvoltarea unei teorii generale a relațiilor
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
dezvoltarea "utopismului realist" propus de E. H. Carr. Constructivismul după 11 Septembrie De la începutul noului mileniu, dezbaterile în cadrul constructivismului au continuat și mai îndârjit, chiar dacă traiectoria lor generală a rămas în mare parte aceeași. Așa cum am menționat mai sus, patru dezacorduri au caracterizat evoluția constructivismului: diferențele privind întrebarea dacă ar trebui constructiviștii să aspire la o teorie generală a relațiilor internaționale, cele privind legătura cu raționalismul, cele privind chestiuni de metodă și legătura dintre constructivism și teoria critică. Începând cu anul
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
diferențele privind întrebarea dacă ar trebui constructiviștii să aspire la o teorie generală a relațiilor internaționale, cele privind legătura cu raționalismul, cele privind chestiuni de metodă și legătura dintre constructivism și teoria critică. Începând cu anul 2000, primul dintre aceste dezacorduri a dispărut. Neorealiștii și raționaliștii încă mai cer codificarea constructivismului ca o paradigmă teoretică, capabilă să genereze ipoteze testabile și propoziții de tipul legilor. Dar printre constructiviști, centrul de greutate s-a îndepărtat de stilul wendtian de teoretizare, chiar dacă Wendt
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
și mai orientat spre problematică, iar pe de altă parte, spre ramura critică a constructivismului, prezentă încă de la început. Totuși, aceasta nu a produs vreun consens puternic între constructiviști. Cum centrul de greutate s-a îndepărtat de teoretizarea generală, celelalte dezacorduri privind legătura cu raționalismul, probleme de metodă și natura critică a constructivismului au devenit și mai pregnante. Au persistat tendințele constructiviștilor din curentul american principal de a pleda pentru o diviziune analitică a muncii cu raționaliștii și de a nega
by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care Laura Bohannan, descriind Începutul piesei, Încearcă să le explice cum, Într-o noapte, trei bărbați care stau de gardă În fața mormântului unui stăpân, Îl văd dintr-odată pe stăpânul lor defunct apropiindu-se de ei. Un prim motiv de dezacord, căci pentru cei din tribul Tiv, forma văzută nu poate fi În nici un caz stăpânul dispărut dintre cei vii: „De ce nu le mai era stăpân? «Era mortă, le-am explicat eu. «De aceea au fost năuciți și Înspăimântați când l-
[Corola-publishinghouse/Science/2314_a_3639]
-
exemplu, în pictura japoneză tradițională (vezi figura 114), întâlnirea apare sub un unghi ascuțit nu numai de-a lungul planului pământului, ci și de deasupra. Perspectivele oblice reprezintă un nivel de complexitate mai mare decât cele ortogonale. Ele creează un dezacord structural între cei doi centri dinamici, lumea privitorului și lumea reprezentată. O astfel de contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
Ele creează un dezacord structural între cei doi centri dinamici, lumea privitorului și lumea reprezentată. O astfel de contradicție poate fi percepută în două feluri. Dacă predomină structura spațială a imaginii, privitorul se percepe pe sine ca aflându-se în dezacord cu situația cu care se confruntă. Acest lucru se întâlnește în mod curent în arhitectură, atunci când un privitor ce stă în picioare - de exemplu, într-o cameră dreptunghiulară - stă cu fața în direcția indicată de săgeata plină din figura 21a
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
în fapt, privitorul nu s-ar simți liber să examineze această stare de lucruri. El ar fi incomodat de senzația că nu stă în locul potrivit. Pictura insistă pe coordonarea privitorului cu propria ei structură; corpul acestuia s-ar simți în dezacord cu pictura înrămată ca obiect așezat pe perete. El s-ar simți stingherit, așa cum se întâmplă atunci când suntem siliți de împrejurări să ne uităm la un tablou pieziș. Privitorul ar mai simți și că nu a fost în stare să
Forţa centrului vizual: un studiu al compoziţiei în artele vizuale by Rudolf Arnheim () [Corola-publishinghouse/Science/600_a_1427]
-
include oralități, clișee verbale, stereotipii, simplificări, formulări apodictice. Spre deosebire de atâția profesori din învățământul mediu, timorați de prestigiul autorilor "consacrați" sau creatori de limbaje insolite, lipsiți de curajul de a pronunța judecăți de valoare proprii, atenți să nu spună ceva în dezacord cu aprecierile oficializate sau emise de critici în vogă, Maria Pavnotescu elogiază răspicat ceea ce consideră valoros la orice poet indiferent de cota lui de reputație și denunță tranșant, fără trac, ceea ce găsește neizbutit în versurile poeților admirați chiar de ea
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
O Împotrivire. O abatere de la normă. Călcarea voită sau involuntară a unei interdicții. A face ceea ce nu este permis și a fi obligat să răspunzi de consecința actelor sale. Din punct de vedere psihologic, vinovăția poate fi considerată ca reprezentând „dezacordul dintre conștiință și acțiune”. Orice acțiune poate avea un caracter pozitiv sau negativ. Ea poate ajuta sau poate prejudicia, fie persoana care a comis-o, fie pe celelalte persoane. Din acest motiv vinovăția nu privește numai acțiunea, ci și consecințele
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
stabilește o ambianță comună Între acestea și devine un veritabil spațiu al Întâlnirii, care le este propriu. Relațiile interpersonale din sfera psihologiei morale pot avea un caracter pozitiv, de cooperare, sau un caracter negativ, de conflicte, un acord sau un dezacord Între persoane. Din aceste considerente, atât acordul, cât și dezacordul, trebuie analizate Împreună. Ele nu pot fi separate, reprezentând, de fapt, aspecte ale relațiilor interpersonale. Un aspect particular privind relațiile interumane din sfera psihologiei morale este reprezentat de faptul că
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
spațiu al Întâlnirii, care le este propriu. Relațiile interpersonale din sfera psihologiei morale pot avea un caracter pozitiv, de cooperare, sau un caracter negativ, de conflicte, un acord sau un dezacord Între persoane. Din aceste considerente, atât acordul, cât și dezacordul, trebuie analizate Împreună. Ele nu pot fi separate, reprezentând, de fapt, aspecte ale relațiilor interpersonale. Un aspect particular privind relațiile interumane din sfera psihologiei morale este reprezentat de faptul că aceste relații nu sunt privite exclusiv ca forme de comunicare
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
aspectul problemei se dublează. Pe de o parte, avem de-a face cu o dimensiune psihologică, iar pe de altă parte, cu una de factură morală. Din aceste considerente, nu trebuie să facem o delimitare netă, absolută, Între acord și dezacord. De fapt, aceasta nici nu ar putea fi posibilă. Limitele dintre ele sunt greu de trasat. Între acord și dezacord pot intra numeroase forme intermediare: cedare, toleranță, transparență, reținere, Înțelegere etc. În plus, atât acordul, cât și dezacordul dintre persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
parte, cu una de factură morală. Din aceste considerente, nu trebuie să facem o delimitare netă, absolută, Între acord și dezacord. De fapt, aceasta nici nu ar putea fi posibilă. Limitele dintre ele sunt greu de trasat. Între acord și dezacord pot intra numeroase forme intermediare: cedare, toleranță, transparență, reținere, Înțelegere etc. În plus, atât acordul, cât și dezacordul dintre persoane sunt circumstanțiale; ele pot dispărea la fel cum au apărut. Este Însă important ca individul să prevadă forma relațiilor sale
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
acord și dezacord. De fapt, aceasta nici nu ar putea fi posibilă. Limitele dintre ele sunt greu de trasat. Între acord și dezacord pot intra numeroase forme intermediare: cedare, toleranță, transparență, reținere, Înțelegere etc. În plus, atât acordul, cât și dezacordul dintre persoane sunt circumstanțiale; ele pot dispărea la fel cum au apărut. Este Însă important ca individul să prevadă forma relațiilor sale cu celălalt, să-și aleagă interlocutorul, să conducă Întâlnirea cu abilitate, pentru a putea evita conflictele, cultivând acordul
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
pentru a putea evita conflictele, cultivând acordul, Înțelegerea. Este, de fapt, o problemă de tactică psihologică a relațiilor interpersonale, de care suntem obligați să ținem În mod special seama de fiecare dată. Rezultă În mod clar faptul că acordul și dezacordul, sau Înțelegerea și conflictul, sunt de fapt două aspecte ale aceluiași proces, reprezentat prin Întâlnirea interpersonală dintre două persoane. Din aceste considerente, ele nu trebuie separate, iar Înțelegerea lor depinde de o tratare comună a acestora. O dată stabilite aceste aspecte
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
interpersonală dintre două persoane. Din aceste considerente, ele nu trebuie separate, iar Înțelegerea lor depinde de o tratare comună a acestora. O dată stabilite aceste aspecte, vom analiza În continuare, procesul de Întâlnire interpersonală, apoi acordul sau Înțelegerea dintre persoane și dezacordul sau conflictul dintre ele. Credem că În felul acesta ne conformăm exigențelor pe care le impune Psihologia Morală. Înainte de a trece Însă la tratarea propriu-zisă a temei, notăm faptul că acordul și dezacordul, ca aspecte ale Întâlnirii, apar În cadrul acesteia
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
apoi acordul sau Înțelegerea dintre persoane și dezacordul sau conflictul dintre ele. Credem că În felul acesta ne conformăm exigențelor pe care le impune Psihologia Morală. Înainte de a trece Însă la tratarea propriu-zisă a temei, notăm faptul că acordul și dezacordul, ca aspecte ale Întâlnirii, apar În cadrul acesteia, fie că se succed, fie că avem de-a face numai cu situații de acord sau de natură conflictuală. În orice caz, ele nu se suprapun niciodată. Întâlnirea Întâlnirea dintre două persoane este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Întâlnirii, două persoane comunică Între ele, schimbă informații, realizează o punte de Înțelegere, un acord, o legătură emoțional-afectivă, se completează una pe cealaltă, se susțin reciproc. În mod egal Însă, Întâlnirea poate fi și ocazia unor situații negative, neplăcute, de dezacord, de neînțelegere, de respingere afectivă reciprocă a celor care Întâlnesc etc. Aceste aspecte ne demonstrează că, de fapt, În cadrul Întâlnirii sunt cuprinse atât aspectele pozitive, cât și cele negative ale relațiilor interpersonale. Astfel, Între două persoane poate exista o relație
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
siguranță numai În această atmosferă interpersonală. În cazul oricărei Întâlniri, ca situație de „a-fi-Împreună” a două persoane, deosebim mai multe aspecte, cum ar fi: aă Acordul, reprezentat prin: Întâlnire, atracție, acord, cooperare, construirea unei relații comune durabile și solide; bă Dezacordul, reprezentat prin: Întâlnire, respingere reciprocă, dezacord, conflict, imposibilitatea de a se Înțelege și de a coopera, ruptura și separarea celor două persoane; că Împăcarea, reprezentată prin: Întâlnire, acord, neînțelegeri, despărțire, regret, revenire și Împăcare. Se poate vedea astfel că situația
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
În cazul oricărei Întâlniri, ca situație de „a-fi-Împreună” a două persoane, deosebim mai multe aspecte, cum ar fi: aă Acordul, reprezentat prin: Întâlnire, atracție, acord, cooperare, construirea unei relații comune durabile și solide; bă Dezacordul, reprezentat prin: Întâlnire, respingere reciprocă, dezacord, conflict, imposibilitatea de a se Înțelege și de a coopera, ruptura și separarea celor două persoane; că Împăcarea, reprezentată prin: Întâlnire, acord, neînțelegeri, despărțire, regret, revenire și Împăcare. Se poate vedea astfel că situația de Întâlnire dintre două persoane este
[Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]