4,111 matches
-
îndemnă caii la drum. Ajunși în Rediu au cerut găzduire la unii gospodari, cu case mai răsărite , dar nu au fost primiți decât de o țigancă bătrână care locuia într-o căsuță amărâtă, parcă gata să se năruiască. L-au dezbrăcat de hainele ude și murdare, țiganca i-a dat altele uscate și curate și l-au culcat în patul ei, apoi au pus pe foc, să fie cald pentru a se usca hainele lui Costache, spălate de Maria ajutată de
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Apoi, udă ca o paparudă, se strecură în colibă și așeză ciotul de secere în așa fel încât să nu se cunoască că a umblat mână de om cu el. Apoi se retrase și ea spre râpa Gârcineanca, unde se dezbrăcă de haine și le puse la uscat. Neavând parte să se înfrupte din harbuzoaică și fiindcă se făcuse amiază, a simțit cum foamea îi dă târcoale. Scoase din traistă merindele ce i le pusese maică-sa și-și potoli foamea
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
dublă decât sunt în realitate. Trebuie să mă gândesc cum să exersez pentru a depăși disconfortul acesta. Abia răsuflu, mă apucă (probabil) căldurile mai ales că mă voi înfierbânta. Dar nu se cade și nici nu voi îndrăzni să mă dezbrac. Când spectacolul începe, după ce se declanșează mașinăria, actorul parcă aude clopote sunând din cer. 8 noiembrie 2003 - Sala Pruteanu Improvizație - irepetabil Improvizație - inventivitate Improvizație - elaborare Dezvoltarea spiritului de observație. Trebuie să caut starea în interiorul meu. Ce stare am? Nu prin
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
nebunește, Îl stoarce de bani. Avea o infirmier) - era Ins) și un maseur? Nu, maseurul la care m) gândesc apare În A Blind Mân’s Tale a lui Tanizaki. Ins) Îi descriu lui Moshe masajul japonez. Nu trebuie s) te dezbraci; tratamentul se face prin haine. — Inteligent, spune Moshe. Hainele Împiedic) fricțiunea. Nu a auzit niciodat) despre cartea lui Heppenstall și Își noteaz) titlul. Îmi vorbește despre viitorul masajului În aceast) tar) - masajul că o carier) pentru tinerii israelieni. Îmi povestește
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
de forță a realismului socialist. Atât timp cât cultura se Închide Într-o singură polemică, ea Își clădește noi limite. Voi - tinerii regizori ai anilor ’60- ați ieșit din obsesia dualității realism-nonrealism: Manea prin clovnerie sumbră, Helmer prin modul său de a dezbrăca teatrul de teatru, lăsând cuvântul și gândul să acționeze pe scenă, tu prin nelimitata libertate a jocului. Și cred că spectacolul cu Iulius Cezar a fost răspunsul meu la această polemică. GB: Spectacolele de la Piatra-Neamț, Arden, Noaptea Încurcăturilor, demonstrau cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
la ART, hotărât să Încerc piesa lui Cehov care mi se părea cea mai complexă, Trei surori. Ca să obținem ce e cel mai greu - simplitatea lui Cehov -, mi-am propus să pornesc la un drum auster, pe o scenă goală, dezbrăcată de artificii și efecte, Împreună cu o trupă tânără și entuziastă. Calea simplității era mai spinoasă decât credeam, eliminarea exceselor și a clișeelor fiind un proces lung și dureros: azi le dai afară pe ușă, dar mâine Încearcă din nou să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
acum toată treaba asta cu urcatul scării Îmi dezvăluie anumite virtuți transcendentale. De fapt trăgeam de timp prelungind cât mai mult fiecare secundă. Tărăgănarea continua Încă În clipa când mama mă preda lui Miss Clayton sau Mademoisellei, pentru a mă dezbrăca. În casa noastră de la țară existau cinci băi și o mare varietate de lavoare venerabile (pe unul dintre acestea Îl căutam În cotlonul lui Întunecat ori de câte ori plângeam, ca să simt pe fața umflată, pe care mă rușinam s-o arăt, atingerea
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se juca la nesfârșit cu el pe pământ, În timp ce soarele alcătuia un fel de nimb din părul lui blond destul de lung și dădea o nuanță caramel spatelui gol pe care erau Încrucișate bretelele pantalonilor scurți bleumarin (pe sub care, când era dezbrăcat, se arăta un model cu funduleț și bretele de un alb natural). N-am stat În viața mea pe atâtea bănci și scaune de grădină, pe lespezi de piatră și trepte de piatră, pe parapete de terase și pe margini
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se amestecau cu duhoarea de apă stătută pentru a alcătui un infern de mirosuri, căruia nu știu cum se face, dar nu i-am găsit nicăieri și niciodată perechea. În grădinile publice din Berlin și În parcurile orașului era interzis să te dezbraci; dar era voie să-ți deschei cămașa și șiruri Întregi de tineri cu trăsături nordice pronunțate stăteau cu ochii Închiși pe bănci, expunându-și coșurile frontale și pectorale acțiunii solare aprobate de Întreaga națiune. Fiorul de scârbă, poate exagerat, ce
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
față se vor împlini zece ani de când mama a scăpat de această corvoadă. Pe care, iată, se pare că am preluat-o eu. De la o vreme, nici mie nu-mi prea mai place să mă tot îmbrac, să mă tot dezbrac. Ce rost are? * Mamei nu-i plăcea să bolească, să stea în pat. O simplă răceală o indispunea grozav, se posomora, nu mai vroia să scoată o vorbă. Parcă s-ar fi supărat pe toată lumea... Parcă i-ar fi sunat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
mai cumplit pentru ea: zdruncinăturile, mama ne-a spus: „Astă-noapte am crezut că o să mor”. A spus-o ca un om care crede că a scăpat de o mare primejdie. Peste nici zece zile mama nu mai era printre noi. * Dezbrăcată până la piele, complet goală - pentru că până și cel mai ușor obiect de îmbrăcăminte i-ar fi îngreunat, ca o piatră așezată pe piept, respirația din ce în ce mai dificilă -, așa a văzut-o tata, în 23 sau 24 decembrie, pentru ultima oară în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
acolo la Irod, Și-L hulesc, și-L îmbrâncesc, Dara vină nu-I găsesc, Si strigă, jurând de rău: „Piară Omu-acesta rău! Că Se face Dumnezeu, Și-ntr-a noastră Lege mare Vrea să facă strâmtorare.” Servitori fără de minte îl dezbrăca de vesminte Și cu biciul îl lovesc Până când îl ostenesc Din spini cunună-I împletesc Și pe frunte I-o tocmesc, Peste obraz îl lovesc Și tare îl batjocoresc. Iisus Crucea o ducea Și, de slab, se-mpiedica, Se-mpiedica
Pelerinaj la Sfintele Locuri by Maria Moşneagu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91813_a_92382]
-
intrat la apă. M-am ridicat și am ieșit la țărm, iar „vasul” naufragiat s-a oprit sub un gard prin care treceau apele furioase și tulburi ale Buzăelului. S-au speriat și tanti Mărioara și unchiul Dumitru, m-au dezbrăcat de hainele ude, m-au spălat, m-au schimbat și au făcut haz de mine, dar m-au prevenit serios să nu mai fac așa ceva. Mai spre vară, pe la amiaza zilei m-am urcat pe acoperișul bisericii care era alături de
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
noastră se află linia de apărare a românilor. În realitate, românii se retrăseseră, iar armata pe care o priveam noi în stânga noastră, era a ungurilor. Era ora 13,30-14. Vedeam în stânga arme puse la rastel sau făcute piramidă și oameni dezbrăcați de cămăși făcând plajă. Noi credeam că aceia sunt ostași români, dar ei erau ostași unguri, în repaos. Deci, noi mergeam cu compania încolonată pe plotoane, pe linia de luptă.(?!?) Cei din stânga noastră (ungurii) priveau către noi dar erau liniștiți
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
îmbrăcat pentru toamnă, cu o eșarfă la gât, va crea mereu o impresie ciudată printre oamenii mai mult sau mai puțin goi. C’est louche! Mi se pare că aud comentarii în spatele meu: Când se va decide ăsta să se dezbrace? Ce poate să ascundă? Un guturai, bravi oameni, un mare-mic guturai susținut de o rigiditate aproape dogmatică de a exhiba corpul pentru toată lumea. Ăsta cred că este un sentiment foarte aristocratic! À propos de goliciune, azi-noapte am avut un vis
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
pentru că aștept de multă vreme această recompensă. Apoi, se arăta foarte obosit. În cameră era un pat imens. Mi-a propus mie, fiului său și norei lui să ne odihnim în pat. El însuși s-a culcat fără să se dezbrace. Era acolo, în mijlocul patului, făcându-ne semn să ne odihnim alături de el. Deodată, am văzut că trăsăturile feței lui s-au schimbat. M-am apropiat de el și am remarcat că era mort; semăna cu un înger de ghips. Era
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
undeva, peste tot, foarte viu (o fi prin livadă...); printre mașini, motoare și pe asfalt, altfel se manifestă Dumnezeu decât printre brazi și mioare. După încercarea de întoarcere a iernii zăpada s-a topit, într-o noapte. Munții s-au dezbrăcat de haine, zăpada s-a topit chiar în timpul nopții. Mai văd încă sus, doar o pânză albă, ca o față de masă, cu brăduți împrejur, ca niște oaspeți, ca un grup de copii adunați la masă. * Dimineața, trecând spre centru, pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
se știe bine încotro se ducea (dar, oricum, în direcția catastrofei), apăruse în zare și venea spre cei doi într-un mers vijelios. Ce să facă băiatul? A tras-o pe fată de pe linia ferată, iar el, fulgerător, și-a dezbrăcat haina și, cum (spre norocul tuturor) era fumător, a scos bricheta, a dat foc la haină, oprind trenul suplimentar. Trenul s-a oprit, cei doi și-au continuat drumul și, ajunși la gară, i-am așezat pe amândoi, alături, umăr
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
este uneori foarte romantică). Oricum, eucaliptul a rămas la datorie, devenind cu timpul un membru al familiei. Ca și Ivan, eucaliptul făcea parte din familie. "Fetele" îl respectau, îl iubeau; nici să se poarte urât în fața lui, nici să se dezbrace nu ar fi îndrăznit domnișoarele, că era copilul lor. Îl iubeau, este drept, și pe motanul Ivan, și seara, mai glumeau: "deschide ușa că vine Vaniușa". Totuși poate că acest eucalipt nu ar fi devenit atât de important încât să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
ajungem acasă, orbecăiam prin valurile care păreau că ne vor înghiți și chiar ne puteau îneca. Hai, trebuie să ne curățim, nu putem intra în casă așa, mă trase de braț Severina, punându-și sandalele și ghiozdanul sub un pietroi. Dezbracă-te! Era în vocea ei și o provocare, și o tandrețe pe care nu o bănuiam, era o melodie nemaiauzită. Tremuram emoționați, înfiorați, fermecați. Am rămas în apă, lipindu-ne unul de altul, parcă așteptând să nu se mai termine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
de gradul 9 (grad la care se schimbă formele de relief) în privința participării femeilor la cunoaștere, construcție, cultură, viață civică sau politică. Ochiul public, a se citi mass-media, este în continuare orb la ceea ce fac femeile dacă ele nu se dezbracă, nu cântă, nu interpretează un rol, nu țin detergenți în mână, nu citesc de pe prompter ceea ce zic și fac bărbații. Până și Eugenia Vodă, realizatoarea emisiunii „Profesioniștii” nu are ochi să vadă profesioniste, decât foarte rar. Titlurile în sine sunt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
nivelul mării interioare a fiecăruia dintre noi. Deși se cațără pe piscuri de vreo 20 de ani, David Neacșu nu figurează în anchetele sportive de sfîrșit de an. El nu aduce țării medalii, nu i se cîntă imnul, nu se dezbracă în reviste japoneze precum fostele gimnaste și nici nu i se suspendă renta viageră, fiindcă n-are. Alpinistul, de 43 de ani, pleacă mereu spre diverși versanți, de la kilometrul zero al Capitalei, acolo unde i-au pierit cîțiva prieteni la
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
doar atunci cînd vezi cît de murdar e trenul care face 15 ore de la Deva la Constanța, străbătînd în diagonală țara pentru care ai cîștigat trei medalii olimpice de aur. iulie 2002 Ce e anormal? Fostele gimnaste românce au apărut dezbrăcate într-o revistă pentru adulți din Japonia. „Frumoase mai sînt fetele noastre, mînca-le-ar tata!“ Remarca îi aparține lui Nicolae Vieru, președintele Federației de Gimnastică, și are în ea puțină ironie. Trecînd în registru serios, preafericitul bîrnei și al paralelelor românești
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
adâncă. Hoțul lui Alecsandri e cam în stilul piraților romantici, grandilocvent, teatral, omorâtor de ciocoi (genul lui Ed. About pare evident): Iar ciocoiul cum se pleacă, De mă vede la potică! Cum, smerit, în genunchi pică Și de fală se dezbracă! Am doi zmei de bună cale, Doi!... nici vântul nu-i întrece! Am tovarăși doisprezece Și la brâu patru pistoale. Ceea ce supără îndeosebi pe cititorul de azi este erotica lui Alecsandri cu dulcegăria ei prea cunoscută. Zamfira cu umedă "guriță
Istoria literaturii române (Compendiu) by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Science/295570_a_296899]
-
Dan). Aceste interese - ale țărănimii, ale răzeșilor, ale meseriașilor (foarte puțin ale născândului proletariat intelectual, și deloc invidia) - vorbesc în critica socială a lui Eminescu. "Reacționarismul", ca și "antistrăinismul" lui Eminescu la aceste interese se reduce! Căutând principiul criticii lui, dezbrăcând această critică de frazeologia filozofiei de stat germane, ajungem la concluzia că Eminescu a făcut procesul noii organizații politico-sociale în numele intereselor acelor clase, deși, la o privire superficială, s-ar părea că Eminescu este un junimist care duce la extrem
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]