3,898 matches
-
așa de ciudă pe ea, care încă nu știa nimic!) Printre lacrimile mele, au răzbătut câteva strigăte disperate: - Totul este fals! Trădătorilor, trădătorilor! Mincinosul ăsta cu mustăți... Halal Președinte! Minciuni... Nu știu dacă Charlotte ghicise motivul deznădejdii mele (probabil observase dezordinea provocată de scotocirile mele în cufărul siberian, poate că și găsise pagina fatidică). Oricum, mișcată de criza aceea neașteptată de lacrimi, a venit să se așeze pe patul meu, mi-a ascultat un moment suspinele sacadate, apoi, găsindu-mi palma
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
renăștea trecutul acela nemaipomenit în bucătăria noastră afumată, în lungile seri de iarnă. Dincolo de fereastra înzăpezită se întindeau unul dintre cele mai mari orașe ale Rusiei și câmpia cenușie a Volgăi, se înălțau clădirile-fortărețe ale arhitecturii staliniste. Și acolo, în mijlocul dezordinii unei cine interminabile și al norilor sidefii de tutun, se ivea umbra acestei franțuzoaice misterioase rătăcite sub cerul siberian. Televizorul revărsa știrile zilei, transmitea ședințele ultimului congres al Partidului, dar fondul acela sonor nu avea nici un fel de urmare asupra
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
scena trădării în brațele medicului menit să-l îngrijească pe Musset. Admiram eleganța cu care îi oferea iubitului ei subiectul piesei Lorenzaccio. Nu mă mai săturam să revăd secvențele pline de imagini pe care le înregistra, e drept, în mare dezordine, memoria mea. De pildă, cea în care Victor Hugo, patriarh încărunțit și melancolic, îl întâlnea, sub bolta de verdeață a unui parc, pe Leonte de Lisle. „Știți la ce mă gândeam eu acuma?”, îl întreba patriarhul. Și, în fața interlocutorului său
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
transformat noaptea într-o lungă veghe. Teancuri de cărți se îngrămădeau pe dușumea. Ne cățăram pe masă pentru a explora rafturile de sus ale etajerelor. Cartea era de negăsit. Către ora două dimineața, ridicându-se în picioare în mijlocul unei pitorești dezordini de cărți și de mobile, Charlotte a exclamat: - Ce proastă sunt! Doar poemul ăsta am început să vi-l citesc, ție și surorii tale, în vara trecută, îți amintești? Și apoi... Nu-mi mai aduc aminte. În sfârșit, ne-am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lăsat să-și revină de-a lungul mai multor pagini. Ar fi putut să se pregătească pentru apariția unui erou ce avea să-l doboare pe tiran. Dar vieții nu-i păsa de coerența subiectului. Ea își revărsa conținutul în dezordine, de-a valma. Prin stângăcia ei, altera puritatea compasiunii noastre și compromitea justa noastră mânie. Viața era, de fapt, o ciornă interminabilă, unde evenimentele, prost aranjate, dădeau unele peste altele, unde personajele, prea numeroase, se împiedicau să vorbească, să sufere
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
unei plute... În cele din urmă ne-am pomenit într-un șenal cu maluri abrupte, acoperite complet de soc înflorit. Întinderea lui, de la un țărm la celălalt, se pierdea sub carcasele unor bărci vechi, înghesuite, bord lângă bord, într-o dezordine năstrușnică. Ne-am instalat pe bancă, într-o bărcuță. Deasupra ei se înălța flancul unei șalupe care purta urme de incendiu. Întinzând gâtul, am remarcat acolo, sus pe puntea șalupei, o funie întinsă lângă cabină: câteva bucăți de pânză colorată
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
dintr-o parte, picioarele ei, coapsele ei, a căror lățime m-a speriat, și începutul spatelui ei tăiat de câmpul vizual al crăpăturii. Înapoia acelei crupe enorme stătea un soldat, în genunchi și el, cu pantalonii descheiați, cu tunica în dezordine. Apuca șoldurile femeii și le trăgea spre el, ca și cum ar fi vrut să se înfunde în grămada aceea de carne, pe care o împingea în același tip, scuturându-și violent tot corpul. Barca a început să ne fugă de sub picioare
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
moară”. Am vrut numaidecât să înțeleg de unde îmi venea siguranța aceea senină, încrederea aceea atât de stranie, mai ales în anul marcat de moartea părinților mei. Dar, în loc de o explicație logică, am văzut un șuvoi de clipe curgând într-o dezordine uimitoare: o dimineață plină de ceață însorită într-un Paris imaginar, vântul mirosind a lavandă care năvălea într-un vagon, strigătul Cucușkăi în aerul călduț al serii, clipa îndepărtată a primei zăpezi pe care Charlotte o privea învolburându-se în
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
prima morală. Armonia aceasta nu e iluzorie. Este reală și, în fața ei, simt necesitatea cuvântului... 4 Tinerii logodnici, în ajunul nunții, sau oamenii care tocmai s-au mutat simt probabil fericita dispariție a cotidianului. Parcă acele câteva zile festive sau dezordinea voioasă a instalării vor dura mereu, devenind însăși materia ușoară și spumoasă a vieții lor. Într-o beție asemănătoare îmi trăiam eu ultimele săptămâni de așteptare. Mi-am părăsit cămăruța, am închiriat un apartament, pe care știam că nu-l
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
ceremonial, iar altele, precum sacrificiul sau riturile de consacrare, au ca scop integrarea Într-un univers sacralizat); f) de conversiune sau inversiune: după relația cu ordinea (paradele și riturile de instituire confirmă ordinea, riturile de tip carnavalesc provoacă și consacră dezordinea); P. Smith (1979, p. 145) afirmă că riturile pot fi periodice sau ocazionale (după o axă a temporalității) și individuale sau colective (după criteriul actorilor implicați). E.S. Zuesse (1987a, vol. XII, pp. 415-417) identifică două clase globale: riturile de confirmare
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
vindecarea prin transă practicată de călușari, autoarea citată remarcă: Vindecarea trebuie să aibă loc, deoarece persoana respectivă a Încălcat o regulă și s-a pus nu doar pe sine În pericol, ci Întreaga comunitate. Boala nu este văzută doar ca dezordine În planul fizic. Ea deranjează Întregul corp socioeconomic, deoarece Împiedică individul să participe la activitățile comune. Ritul de vindecare servește la restabilirea ordinii și a echilibrului. ș...ț Călușul poate fi pus În legătură cu grupurile de terapie contemporane nouă. Vătaful acționează
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
desemnează „societatea ca o comunitate nestructurată sau foarte slab structurată și nediferențiată, chiar ca o comuniune de indivizi egali, care se supun numai autorității generale a oficianților ritului” (1969, p. 96). În timpul acestor perioade de communitas, societățile experimentează situații de dezordine acceptabilă, În care se produce o dezmembrare (dis-membering) a relaților sociale, a normelor de comportament, a sistemelor de clasificare, a valorilor și reprezentărilor culturale. Cu alte cuvinte, ritul permite descompunerea constructelor sociale, altfel de neatins și de necontestat, În unitățile
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
prin eforturile depuse pentru deplasarea spre centrul râvnit, prin durata amplă, prin emoția așteptării și prin exacerbarea elementelor de diferență față de restul colectivității (mimică, vestimentație, cântec etc.); b) Întâlnirea cu idolul - caracterizată prin localizarea precisă, prin timpul limitat, prin Învalmășeală, dezordine, chiar violență și prin explozia trăirilor și generalizarea lor. Participanții la pelerinajele declanșate de prezența lui Michael Jackson la București aveau un țel bine definit: să-l vadă cât mai de aproape („pe viu”) și, dacă se poate, să-l
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
marchează aceste schimbări În forma căsătoriilor, funeraliilor sau migrațiilor. Sărbătorile, pe de altă parte, operează În acele momente În care viața unui grup pare mai stabilă, În momentele temporal neutre ale anului. Sărbătorile Își fabrică propria energie, stârnind lucrurile, creând dezordine pentru „plăcerea distracției”. În timp ce ritul subliniază armonia și continuitatea resurselor expresive ale unei culturi, aducând În prim-plan unitatea sistemului lumii, sărbătoarea lucrează (cel puțin la Începutul ei) ca să distrugă acest sistem, ca să etaleze o lume Întoarsă pe dos, ca să
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
se adresa niciun cuvânt de dojană pentru purtări care, În orice alt moment, ar fi fost pedepsite cu biciuirea, temnița sau moartea (J.G. Fraser, 1980, vol. IV, p. 237). Carnavalurile Europei rurale (creștine, dar necontrolate integral de Biserică) instituiau o dezordine analoagă haosului primordial, funcționând ca dramatizări calendaristice ale confruntării dintre viață și moarte. Ele musteau de rituri magice care vizau asigurarea fertilității, alungarea duhurilor malefice (reprezentate de măștile grotești), stimularea bogăției prin consumul excesiv de alimente și băuturi, suspendarea sau inversarea
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
mai-marii zilei, o tehnică de contestare socială ce poate conduce la revoltă fățișă, un fel de rebeliune, miniaturală ca mijloace de luptă socială, dar efectivă ca rezultate; c) modelul simbolic (hermeneutic): carnavalul este „o celebrare a ambivalenței”, care afirmă atât dezordinea, cât și ordinea, care contestă organizarea socială, dar o și confirmă, care aduce În scenă atât simboluri ale diferenței, cât și metafore ale unității sociale. În prima versiune, promovată, pe urmele lui É. Durkheim, de M. Gluckman (1977), N.D. Munn
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
de rituri, care creșteau treptat În intensitate și amploare și care se transformau, din Înfruntări Între indivizi, controlate de reguli stricte, Într-o bătaie generală, În care regulile se schimbau imediat sau erau total abandonate. Riturile violenței au deschis calea dezordinii - iar rezultatul acestei escaladări nu mai poate fi limitat de rituri sau controlat de liderii orașului (vezi și interpretarea, masacrului din noaptea Sfântului Bartolomeu ca rit al violenței În B. Lincoln, 1989; a evenimentelor sângeroase din timpul Revoluției franceze În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
Conceptul modern de ,,farsă tragică" pus în circulație de Eugen Ionescu, dar identificabil în opera unei părți importante a scriitorilor afiliați avangardei postbelice, sensibili la spectacolul angoasant al lumii aflată într-o stare de criză a valorilor, de derută și dezordine, nu este o ,,formulă estetică hibridă și aberantă"26, ci ,,una din modalitățile fundamentale prin care dramaturgii contemporani își propun să reprezinte condiția umană."27 Pe de altă parte, tragicul poate fi minimalizat, relativizat, parodiat, caricaturizat, luat în râs, într-
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
Universul tipologic la Caragiale 1 În spațiul greu de cartografiat al criticii dedicate lui Caragiale, în care se disting totuși cu precizie câteva direcții majore vizând biografia, analiza operei și receptarea ei, frecvența contradicțiilor este ușor de constatat. Impresia de dezordine, de incoerență generată de lipsa unui program teoretic și metodologic, este contrabalansată de conștiința efortului conjugat de decriptare și aprofundare a sensurilor operei prin corijări și completări succesive. Astfel, în raport cu poziția lui Maiorescu care plasa decisiv opera lui Caragiale în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și denaturările caricaturale, grotești și parodice le presupun, la Caragiale absurdul este, în primul rând, cel pe care, descoperindu-l cu stupoare în realitate, îl transpune transfigurat artistic și îl evidențiază prin contrastul clar dintre ordinea internă a operei și dezordinea surprinsă în extratext. Spirit clasic, avid de armonie și claritate, Caragiale nu generează deliberat absurdul, ci îl supune atenției ca pe un corp străin, nociv și înlăturabil. Prin revelarea lui, Caragiale scoate în evidență, de fapt, cancerul social, exteriorizat în
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
o stare benefică, de optimism, poftă de viață, Încredere În valorile umane. Vis á vis se află Piața de Păsări, un spațiu larg de câteva străzi Înțesat cu tarabe, coșuri Împletite din bambus atârnate pe suporți improvizați, cuști Înșirate În dezordine pe jos, direct În stradă, pe trotuar, de unde străbat sunete dintre cele mai variate: triluri de canari, gângurit de porumbei, mieunat de pisici În călduri, lătrat de câini jigăriți, cotcodăcit de găini anemice și măcăit de rațe cu coada Îmbârligată
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
ordini ierarhice de valori, iubirea se configurează ca principiu de atracție sau de repulsie, motiv pentru care se vorbește de o „ordine a iubirii”, cu un dublu aspect: descriptiv (preferințele) și normativ (a trebui să fie). Opusul ordinii iubirii este „dezordinea inimii”, a cărei cauză este identificată în resentiment. Scheler face apel la teoria augustiniană „ordo amoris”, într-o dimensiune metafizică de care se simte vizibil influențat. În baza acestei teorii poate să trateze persoana ca „sistem” al cărei nucleu, constituit
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
Statului. În conformitate cu concepția Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, există patru cauze care stau la baza conspirației împotriva vieții: secularizarea culturii care, odată cu pierderea sensului lui Dumnezeu, a produs și pierderea sensului omului, a demnității și a vieții sale; dezordinea morală care consistă în dihotomia libertății de adevăr. În acest mod, absolutizarea libertății în mod individualist predispune la eliminarea celuilalt; separarea în ambientul antropologic. Subiectul uman este definit în relație cu raționalitatea, ruptă de natura și de corporalitatea sa. Prin
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
observă că enciclica reprezintă intervenția oficială a Bisericii și răspunsul ei față de sfidarea situației actuale, cu privire la amenințările la adresa vieții umane. Se subliniază greșeala morală gravă față de uciderea persoanei inocente, a avortului procurat și a eutanasiei, care se descoperă ca o dezordine morală „intrinsecă”. Motivația pe care se bazează Papa se află în legea naturală, învățată - în diferite moduri - de Sfânta Scriptură, care este constantă și unanimă în Tradiția vie a Bisericii și care este în mod repetat afirmată de Magisterul ei
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
politic. Fiindcă Franța a intrat ezitant în era industrială, conducerea orașelor, de la mijlocul secolului al XIX-lea până la al Doilea Război Mondial, a fost dominată, în principal, de considerații igieniste. Acestea erau asociate ideii că urbanizarea era o amenințare, conținea dezordine potențială. Abia după al Doilea Război Mondial, în paralel cu conversia țării la deliciile producției și consumului de masă, statul a considerat posibil să orienteze pozitiv creșterea orașelor. Planificarea urbană devenea mijlocul principal de modernizare a societății franceze și de
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]