3,870 matches
-
Mulți, cum ar fi etnicii chinezi, s-au așezat În comunități strâns unite, care Încearcă să reproducă cultura de acasă În țări străine. Se estimează că 50 de milioane de chinezi trăiesc acum În afara granițelor Chinei 46. Însăși noțiunea de diasporă arată că loialitatea și credința unei persoane sunt Încă atașate parțial de locul de proveniență. Locul nașterii este adeseori un teritoriu, dar este de asemenea definit prin obiceiuri, tradiții, limbă, folclor și religie comune. Comunicațiile și transportul, În special, au
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
instantanee cu rudele lor. Transportul aerian ieftin facilitează călătoriile dese Între cele două țări. O persoană poate intra Într-o rețea extinsă de activități comerciale, sociale și chiar politice cu membrii aceleiași culturi Împrăștiați În toată lumea. Aceste sfere publice ale diasporei au creat o nouă dimensiune culturală. Ele nu mai sunt strict legate de geografie, culturile devin Într-o măsură din ce În ce mai mare de teritorializate și mobile. Sentimentul apartenenței unei persoane este mai puțin ancorat Într-un anumit loc, este mai mult
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
țările de origine depășește 100 de miliarde de dolari pe an, 60% din această sumă Îndreptându-se către țările În curs de dezvoltare. Aceste sume depășesc ajutorul economic oficial destinat țărilor din Lumea a Treia 51. În multe cazuri, proliferarea diasporelor culturale cu diversele credințe și loialități s-a dovedit a fi supărătoare sau chiar amenințătoare pentru populația autohtonă. Influxul de musulmani În Europa și În mod special În Franța, este un bun exemplu. Musulmanii reprezintă acum 8% din populația Franței
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se pune astfel: Care este cultura franceză autentică? „Nu mai suntem o Franță a baghetelor și beretelor, ci una a lui Allah-u akbar și a moscheelor”, a remarcat sarcastic Mustapha Zergour, directorul unui post de radio franco-arab din Marsilia 56. Diasporele musulmane transformă regiuni Întregi ale Franței Într-o sferă multiculturală transnațională. Mulți dintre imigranți sunt săraci, sunt discriminați, nu au locuri de muncă și trăiesc În ghetouri urbane și suburbane mizerabile, unde criminalitatea este ridicată. Sunt priviți cu suspiciune din ce În ce mai
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mai tânără și cu familii mai numeroase, va ajunge să reprezinte În curând 10% din populația europeană și poate chiar mai mult la jumătatea secolului. Deja, turcii musulmani În Germania, pakistanezii musulmani În Marea Britanie și cei marocani În Spania formează diaspore culturale importante 58. Prezența lor În noile țări adoptive duce la transformarea acestora din urmă. Într-un articol din The New York Times Magazine, Timothy Garton Ash reflecta cât de penetrantă a devenit influența imigranților musulmani. El scrie: „Tocmai am cumpărat ziarul de la
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
musulmană mai ușor de integrat Într-o lume globalizată decât multe alte religii. Provocarea este dacă credința musulmană poate reintroduce toleranța față de alte religii și culturi care i-a fost caracteristică În perioada ei de maximă influență În secolele XIII-XV. Diasporele culturale subminează relațiile tradiționale dintre popor, proprietate și teritoriu. Din cele mai vechi timpuri, cele trei au fost virtual inseparabile. Acest lucru nu mai este valabil. Culturile există În domenii multiple atât virtuale, cât și reale. Pe măsură ce comunitățile culturale se
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Pe măsură ce comunitățile culturale se dispersează În toată lumea, ele Încep să se reorganizeze În maniera nodurilor de rețea. Tehnologiile sofisticate de comunicație și transport permit membrilor unei culturi să păstreze legăturile sociale și comerciale dincolo de o serie Întreagă de frontiere naționale. Diasporele culturale formează un vehicol care permite unui popor să-și păstreze sentimentul de identitate, În timp ce Încearcă să-și afle calea Într-o lume din ce În ce mai globalizată. În noua eră, totul este mai mobil. Chiar proprietatea, sub formă de capital, credit și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Într-o lume din ce În ce mai globalizată. În noua eră, totul este mai mobil. Chiar proprietatea, sub formă de capital, credit și investiții, nu mai este atașată În mod rigid unui teritoriu, ci este liberă să circule Între nodurile rețelelor globale ale diasporei. Văzută Într-o perspectivă mai largă, proliferarea diasporelor culturale marchează Începutul sfârșitului pentru noțiunea mai limitată geografic de „sferă publică”, ca un sistem limitat În interiorul statului-națiune. Diasporele culturale deschid ușa către posibilitatea unei sfere publice cu adevărat globale, alcătuită din
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
totul este mai mobil. Chiar proprietatea, sub formă de capital, credit și investiții, nu mai este atașată În mod rigid unui teritoriu, ci este liberă să circule Între nodurile rețelelor globale ale diasporei. Văzută Într-o perspectivă mai largă, proliferarea diasporelor culturale marchează Începutul sfârșitului pentru noțiunea mai limitată geografic de „sferă publică”, ca un sistem limitat În interiorul statului-națiune. Diasporele culturale deschid ușa către posibilitatea unei sfere publice cu adevărat globale, alcătuită din comunități culturale diverse, care există atât În interiorul, cât
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rigid unui teritoriu, ci este liberă să circule Între nodurile rețelelor globale ale diasporei. Văzută Într-o perspectivă mai largă, proliferarea diasporelor culturale marchează Începutul sfârșitului pentru noțiunea mai limitată geografic de „sferă publică”, ca un sistem limitat În interiorul statului-națiune. Diasporele culturale deschid ușa către posibilitatea unei sfere publice cu adevărat globale, alcătuită din comunități culturale diverse, care există atât În interiorul, cât și În afara granițelor naționale și care nu mai sunt determinate de teritorii. Antropologul Arjun Appadurai, de la universitatea Yale, argumentează
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
statului-națiune este Însăși cauza unei mari părți a violenței la nivel planetar, deoarece multe mișcări identitare și de emancipare sunt forțate, În lupta lor Împotriva statului-națiune, să Îmbrățișeze Însuși modul de gândire de care Încearcă să scape 61. Potrivit lui Appadurai, diasporele culturale mai trebuie Încă să creeze un limbaj „care să acopere diferite forme de loialitate complexe, neteritoriale și postnaționale”. El concluzionează sugerând că „nici gândirea populară, nici cea academică... nu au ajuns să Înțeleagă diferența dintre a fi o țară
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
forme de loialitate complexe, neteritoriale și postnaționale”. El concluzionează sugerând că „nici gândirea populară, nici cea academică... nu au ajuns să Înțeleagă diferența dintre a fi o țară de imigranți și a fi un nod Într-o rețea postnațională de diaspore”62. Ce se Întâmpla, atunci, Într-o eră a fluxurilor globale de forța de muncă, când oamenii se mută dintr-o regiune a lumii În alta cu aceeași ușurință cu care Își schimbau reședința dintr-un oraș În altul? și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
aceeași ușurință cu care Își schimbau reședința dintr-un oraș În altul? și, dacă Își iau identitatea culturală cu ei oriunde se așează În lume, astfel Încât pot să fie simultan „atât aici, cât și acolo”, cum putem redefini geopolitica? Politica diasporelor este, prin Însăși natura sa, transnațională și globală În sistemul ei de referință și perspectiva sa. O Europă formată din diaspore culturale din lumea Întreagă devine, de fapt, o piață publică globală. Vechea idee convențională, de a jura loialitate exclusivă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
se așează În lume, astfel Încât pot să fie simultan „atât aici, cât și acolo”, cum putem redefini geopolitica? Politica diasporelor este, prin Însăși natura sa, transnațională și globală În sistemul ei de referință și perspectiva sa. O Europă formată din diaspore culturale din lumea Întreagă devine, de fapt, o piață publică globală. Vechea idee convențională, de a jura loialitate exclusivă țării de adopție, devine din ce În ce mai problematică Într-o lume a diasporelor culturale. Pot americanii sau, să spunem, cetățenii francezi, germani sau
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ei de referință și perspectiva sa. O Europă formată din diaspore culturale din lumea Întreagă devine, de fapt, o piață publică globală. Vechea idee convențională, de a jura loialitate exclusivă țării de adopție, devine din ce În ce mai problematică Într-o lume a diasporelor culturale. Pot americanii sau, să spunem, cetățenii francezi, germani sau britanici să se simtă vreodată În largul lor Împărțindu-și țara cu oameni având o loialitate divizată? Într-o lume În care oamenii Își duc cu ei cultura, nu vă
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Dacă am discutat diversele aspecte ale reorientării spațio-temporale care au loc ca o consecință a globalizării, două chestiuni adiționale merită analizate. Trăind În spații multiple și În timp profund Pentru Început, Într-o lume alcătuită Într-o măsură crescândă din diaspore culturale, spațiul politic este mai complex. Împrumutând din ideea lui Hedley Bull a unui aranjament politic neomedieval, teologul John Milbank, de la universitatea din Virginia, argumentează că ideea „spațiului simplu iluminist” este mult prea limitată Într-o lume densă, stratificată și
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
rândul lui opus locului terestru... Această ierarhie completă, această opoziție, aceasta intersecție de locuri era cea care forma ceea ce poate fi numit În termeni generali spațiul medieval: spațiul amplasării 65. Deoarece trăiesc În mod simultan atât „aici, cât și acolo”, diasporele culturale sunt conectate În timp și nu În spațiu și, prin urmare, nu sunt conținute În geografie. Cu oamenii trăind În măsură din ce În ce mai mare În mai multe locuri și cu loialități divizate, este necesar să redefinim spațiul politic Într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Labirint al Europei, sugerând că granițele fixe să fie Înlocuite cu zone de interactivitate, frontiere estompate sau mobile, unite de un regim de reglementare pe mai multe nivele 66. Acesta Începe să fie cazul În Uniunea Europeană pe măsură ce regiunile, OSC și diasporele culturale interacționează peste frontierele tradiționale ale statelor-națiune. Acest proces are loc de asemenea la periferia Uniunii Europene. Multe țări care au granița cu Uniunea Europeană și chiar și cele mai Îndepărtate, au intrat În diferite „Înțelegeri de asociere” cu Uniunea Europeană. Pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
autonomie și legitimitate sunt legate de teritorialitate. Nu este de mirare că Jacques Delors, fostul președinte al Comisiei europene, s-a referit la Uniunea Europeană ca la „un obiect politic neidentificat”68. Confuzia Uniunii Europene cu privire la noțiunea de geografie În era diasporelor culturale și a fluxurilor comerciale globale devine și mai evidentă atunci când se pune problema admiterii de noi membrii. Unii dintre arhitecții Uniunea Europeană Își reamintesc zilele lor de studenție În primavara lui 1968 când radicălii francezi scandau „la dracu cu granițele
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
imposibil de realizat, permiteți-mi să spun că forțele globalizatoare dau unei asemenea perspective o probabilitate mai mare decât În oricare altă perioadă a istoriei umane. În primul rând, atât mobilitatea crescândă a rasei umane și despațializarea culturii sub forma diasporelor culturale dispersate, cât și apariția unei piețe publice planetare fac drepturile de proprietate și interesele teritoriale restrânse mai puțin importante În afacerile umane decât erau În trecut. În al doilea rând, aspectele vulnerabilității rasei umane s-au schimbat În mod
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
ajungeau la maturitate și trăiau Încă În afara Statelor Unite ale Americii, vor pierde cetățenia americană. Guvernele erau suspicioase față de cetățenii ale căror loialități puteau fi compromise, În special În caz de război. În lumea mai mobilă a fluxurilor de muncă globale și a diasporelor culturale, cetățenia dublă nu mai este o anomalie, ci mai degrabă un lucru obișnuit. Majoritatea americanilor ar fi surprinși să știe că 90% dintre cei peste un milion de oameni care imigrează În țara noastră anual provin din țări care
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
Cetățenia capătă un caracter din ce În ce mai internațional pe măsură ce activitatea umană devine din ce În ce mai globală. Vechea concepție potrivit căreia cetățenia și naționalitatea se aflau În legătură pare aproape stranie Într-o lume a comerțului global, a mișcărilor transnaționale ale societății civile și a diasporelor culturale mobile. Însuși cuvântul „cetățean” este inadecvat pentru a defini noile drepturi și obligații care apar În societatea globalizată. „Cetățean” provine de la rădăcina latină civis, care Înseamnă „a fi membrul unui oraș”. Drepturile și obligațiile unei persoane sunt, prin urmare
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
unite astfel Încât Întregul sistem se aseamănă cu un organism mare format din mai multe creaturi”43. Dacă această descriere a structurii vieții pare remarcabil de asemănătoare „rețelei Europa” cu straturile ei de rețele implantate - localități, regiuni, organizații ale societății civile, diaspore culturale, companii transnaționale, state membre, Uniunea Europeană și instituții globale - analogia este corectă. O nouă știință este pe cale de apariție - al doilea Iluminism -, ale cărei principii operaționale și premise sunt mai compatibile cu modelul de gândire bazat pe rețea. În timp ce vechea
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
mult mai sărac decât Statele Unite ale Americii - este totuși cea de-a zecea putere economică mondială -, ar putea fi absorbit În Statele Unite ale Americii pe măsură ce migrația mexicană, În următoarea jumătate de secol, transformă o mare porțiune din America, Într-o diasporă culturală hispanică, estompând și mai mult frontiera dintre cele două țări2. Dar absorbirea Canadei și Mexicului În Statele Unite ale Americii, care ar rezulta În crearea unui superstat, ar face Statele Unite ale Americii o ciudățenie și mai mare Într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2290_a_3615]
-
începutul unei noi tradiții muzicale, cea creștină, care s-a consolidat în timp printr-un proces de amalgamare și de asimilare treptată a culturilor locale, a unor stiluri și limbaje diferite, printre care cel ebraic, răspândit îndeosebi în perioada de diasporă, după distrugerea templului din Ierusalim în anul 70 d. Cr., datorată împăratului Tit. Cântul creștin își găsește rădăcinile, așadar, în sinagoga ebraică și în noile creații literare muzicale, ale căror fragmente le găsim în Noul Testament. Rugăciunea evreilor se baza în
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]