5,812 matches
-
sale înțelegeri, astfel încât să nu mai ajungă la concluzia că el nu poate pricepe nimic dintr-o carte, ci că, evident, aceasta este foarte prost scrisă. Spre deosebire de Nenea Iancu din derutanta schiță Un artist, auditoriul acestui "savant" nu-și disimulează disprețul, însă ironiile străvezii la adresa incorigibilului rector, râmân evident, nesesizate de acesta. În piesa scrisă în 1943, intitulată Seringa, Tudor Arghezi ne introduce și în lumea semidocților din sfera medicală, guvernată de impostură, oportunism, lipsă de scrupule. Bâlbâiala și incompetența explică
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
81. Toți ceilalți reprezentanți ai norodului, fie din lumea săracilor, precum mahalagioaicele murdare ca Manda sau bețivi perfizi ca Năstase, fie din cea a protipendadei, ilustrată prin Respectabila, Doamna cu Pussy, Inconsolabila, care se înghesuie în audiențe, trezesc sentimente de dispreț prin rapacitatea, indolența și egoismul uniformizator. Cei care se detașează prin cinste, răbdare și respect față de suferința altuia, precum Safta și jurnalistul Cătunaru, vor deveni aliații lui Pamfil în opera de ecarisaj moral pe care va reuși s-o desăvârșească
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
epopeea celor doi, ideea colapsului prin revărsare hemoragică de scriitură parazitară, transpare din ironia care se poate identifica în imaginea literaturii agonice, pe care învinsul Grummer "o vomită în mâinile lui Algazy"102, dar pe care bătrânul o refuză cu dispreț, considerând că "tot ce i se oferă este prea puțin și învechit..."103. La fel de semnificativă este și asocierea "bășicii" lui Grummer, cea care servește drept amuzament compensatoriu pentru clienții agresați, cu o "hrană mai aleasă" care, consumată de Algazy în locul
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
și steril, ci își dovedește competența de a-l continua original. În creuzetul său textual amalgamează și topește toate motivele operei caragialiene, obținând o sinteză superioară, profund "simionesciană". Tonul obiectiv și stilul indirect liber nu trădează nici emoția elogiatorului, nici disprețul parodistului, ci reflectă conștiința demnității gestului succesoral. Se aplică, astfel, scrupulos, o rețetă sigură: într-un cadru comun multor schițe compartimentul de tren -, personaje caragialești emblematice (Leonida Condeescu, Turturel, Mache și Lache, o "coniță" cu un nepoțel "deștept foc") și
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
reflect a hostile or derogatory judgement or a feeling such as indignation and contempt", ("Nu se poate să mă exprim la modul ironic, decât dacă ceea ce spun intenționează să reflecte o judecată ostilă sau un sentiment de tip indignare sau dispreț" [t.n.]. 73 Șerban Cioculescu, op. cit., p. 540. 74 Henri Bergson, op. cit., p. 12. 75 Ștefan Cazimir, Caragiale universul comic, Editura pentru Literatură, București, 1967, p. 178. 76 Al. Paleologu, Bunul Simț ca Paradox, Editura Cartea Românească, București, 1972, p.
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
157 Scrisoarea datată 21.IV.1922, adresată de Urmuz d-rei Maria G., republicată în "România literară", an XXVI, nr. 10, 18-24 martie 1993. 158 Un exemplu de ierarhizare valorică în defavoarea lui Urmuz, rezultă din interogatia retorică marcată de un profund dispreț, adresată de Valentin Lipatti lui Raymond Queneau, care în prefața la Istoria literaturilor din volumul al treilea al Enciclopediei Pleiada, exemplifica, de altfel, justificat, prin Caragiale și Urmuz contribuțiile românilor la literatura mondială: "Stimate domnule Queneau, cum ați putea pune
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
inspirat, o "carte din mai multe cărți", în funcție de interpretările nenumărate care i s-au dat, după cum constată însuși autorul.361 Mecanismul este vizibil și în cazul Africii Negre, poate cu atât mai flagrant cu cât se poate vorbi de un dispreț colonialist european materializat prin crearea unor granițe arbitrare prin trasarea liniilor pe hartă, fără a ține cont de realitățile umane locale, de istoria (chiar dacă nescrisă) a popoarelor și a triburilor în cauză, fapt ce perturbă până la absurd existența acestora derulată
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
War of the Worlds" a lui H. G. Wells). Will Eisner, unul dintre actorii cei mai importanți ai acestei industrii, comenta: "industria comic-book era un fel de ghetou artistic în care oamenii cu talent artistic, chiar dacă neobișnuit, erau nevoiți să îndure disprețul mainstream".585 Tot el explică însă că în timp ce identitatea artistului a fost ștearsă din nevoia de a scoate produsul pe piață, personajele fiind cele care dețineau rolul principal (cum se va întâmpla cu Superman sau Batman, Eisner însuși fiind creatorul
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
unul întunecat și foarte vizibil (deținea un potențial belicos pe care nu și-l putea defula în exterior, recuperându-l pe plan intern, prin demolarea satelor și impunerea condițiilor "de război": foamete, frig, curbe de sacrificiu, dezorganizare generalizată, economie ruinată, dispreț față de categoriile "necombatante" ca bătrânii și copiii, asistență socială dezastruoasă, poluare inclusiv nucleară, și un limbaj agricol conflictual în care abundau "campaniile de însămânțare" sau "bătăliile" recoltei etc.).909 Nici nu este de mirare că cele mai cunoscute figuri românești
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
importante vehicule ale benzii desenate respectă și el acest clivaj temporal: revista Cravata Roșie pornită în aprilie 1953 (intitulată anterior, din 1947, Licurici), devine în 1967 Cutezătorii. 862 Walter Kolarz, Mituri și realități în Europa de Est, pp. 138-143. Autorul identifică un dispreț general al românilor față de vecini, efect al unei "mistici a trecutului", pe baza căreia ei își argumentează deciziile politice, fie democratice, fie totalitare, pe un fond de frustrare culturală, care îi determină să încerce apropierea de Occident prin orice mijloace
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
școlile din occident, stipendiat de Titu Maiorescu, ministru al Educației... Anuca se mai gândea și la reacția tinerilor de seama ei față de ea. Nu reușea să înțeleagă de unde venea acel fel al lor de a gândi. Ei nu aveau decât dispreț față de dânsa. Dar de unde provenea acel dispreț? Pentru că trăia în pădure!? Pentru că era o singuratică!? Nu era pentru prima oară, că-și punea asemenea întrebări. Cu toate astea era blândă și răbdătoare și niciodată nu dădea semne de mânie sau
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
ministru al Educației... Anuca se mai gândea și la reacția tinerilor de seama ei față de ea. Nu reușea să înțeleagă de unde venea acel fel al lor de a gândi. Ei nu aveau decât dispreț față de dânsa. Dar de unde provenea acel dispreț? Pentru că trăia în pădure!? Pentru că era o singuratică!? Nu era pentru prima oară, că-și punea asemenea întrebări. Cu toate astea era blândă și răbdătoare și niciodată nu dădea semne de mânie sau de ură împotriva lor. Ea nu căuta
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
trăi alături de tine. Fusese sfâșietor. Își dăduse seama că îl rănea, dar nu îi păsase. Pentru că i se părea corect să treacă și altcineva prin ceea ce trecuse ea. Am fost îngrozitoare, se gândi ea privindu-l. Egoistă și vrednică de dispreț: nu l-am meritat. —A fost cu totul întâmplător, explică ea acum întâlnirea ei cu Aidan. Eram la castel și a apărut el. — Și ați vorbit? Dădu din cap. —Foarte puțin. Venise cu tatăl lui Neive să verifice castelul. Mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1942_a_3267]
-
mai pot! Popa zise dintre ei-: -Te conduc! Când pleci...de tot?! GUVERN FĂRĂ...P. S. D. Trandafirii pierd petale, Dar nu toți, în mod discret, Doar cei cu nuanțe...pale, Câte trei prinși în buchet! VÂNĂTORUL SAU MISTREȚUL?! --Cine merită disprețul, Și oprobriu-ntregii Tere, Vânătorul sau mistrețul? --Cel ce-omoară...din plăcere! SFAT DE CONFRATE --Cu volumul de poeme, La ,,cincizeci’’! Abia acum? Sfatul meu: E prea devreme! Las’că debutezi...Postum! MAESTRUL DE COPII Cum n-a creat lucrări
Calul cu potcoave roz Epigrame-Fabule-Panseuri by Val Andreescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/468_a_877]
-
Dintr-o inadvertență temporală Te văd primindu-ți vlaga prin perfuzii Și-mi ești departe și atemporală, Supusă unor cinice infuzii. Tot chinul tău îmi e tortură mie, Tu ești recompensată în durere, Iar uneori în stres sau agonie, Resentiment, dispreț profund și fiere. Martirizată, te întorci umilă, Să nu cumva să depășim bugete, Să nu cumva să ni se facă silă De impostorii falselor regrete. Te-ntinzi, cu un surâs, pe pat de lacrimi, Atât de pregătită pentru dramă Că
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
-l refuz doar ca să văd ce față faci dumneata. — Poate. Dar ai fi un prost. Berlinul e plin de de-ăștia ca dumneata - detectivi particulari. Rosti numele profesiei mele pe un ton care arăta ceva mai mult decât un simplu dispreț. — Și-atunci de ce m-ai ales pe mine? l-am Întrebat. — Ai mai lucrat pentru clientul meu, În mod indirect. Acum vreo câțiva ani, ai desfășurat o anchetă de asigurări pentru Germania Life Assurance Company, la care clientul meu deține
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2260_a_3585]
-
și cântărind, probabil, zeci de tone, capetele gigantice pe care le văd, uimit de dimensiuni, reprezintă triumful artei olmece, dar, pe măsură ce le privesc, am o tot mai limpede senzație de disconfort. Nicăieri n-am întîlnit o artă mai insolentă. Un dispreț rece emană din figurile sculptate în bazalt. O energie brutală, neînduplecată pentru care mila e o vorbă goală. Sfârșesc prin a bănui că olmecii au avut despre slăbiciune o idee care mă îngrozește. Aflu că aceste "capete" au o istorie
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
greșită cu care am venit din Mexic. Dar nu-mi displace gândul că m-am înșelat. Ipoteza că aztecii ar fi putut imagina un scut sub forma cea mai fragilă, a unui fluture, nu mi se pare deloc vrednică de dispreț. Și mă întorc la ea. Porque no? fascinația junglei Odată reîntorși la hotel, nefiindu-mi somn, mă hotărăsc să fac o baie în piscina amenajată în aer liber, care are o formă curioasă, semănând cu un șarpe încolăcit. E trecut
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
căutând ceva prin noptieră și ieșind apoi în fugă. O dată sau de două ori a băgat capul și câte o fată: "Paaaardon!" In boxe o voce caldă cânta ceva despre the summer of nineteen sixty nine. Ce amestec ciudat de dispreț și adulație aveam pentru cei care, sublimi-imbecili, își legănau fetele în întunericul plin de lumini colorate al sălii de discotecă! Aș fi vrut atât de mult să fiu și eu acolo, cu o fată lăsîndu-și capul cu păr parfumat pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
mi se potrivea cât de cât. Mama mă băga numai prin hrubele întunecate de pe Lipscani, pe care le știa ea din tinerețe, și cum intram eram luați în primire de șmecheri burtoși în halate albastre, cu creionul după ureche, cu disprețul țîșnindu-le ca transpirația prin pori. Putea a stofe și a excremente de șoareci. Scăpăm repede de grija cumpărăturilor. La școală purtam uniforma, din acel material aproape miraculos de prost, care făcea genunchi și pe speteaza scaunului, iar în rest nu
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
dezastrul de la agenția de plasare a forței de muncă, Ashling o îndemnase să apeleze la încă o opinie. Așa că își pusese din nou costumul său scump și încercase din nou. A doua agenție a tratat-o aproape cu la fel de mult dispreț ca și prima. Dar, spre surprinderea ei, cea de-a treia i-a propus să se ducă pentru două zile de probă - să facă ceai și să răspundă la telefoane - la o companie furnizoare de radiatoare. —Salariul este... modest, recunoscuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
corectând cu stoicism lucrările prichindeilor și cercetând cu atenție desenele copiilor, bucuroasă să mă vadă, dar cu un substrat caustic, de parcă menținerea unor aparențe de „totul e-n regulă“ i-ar fi alungat tristețea provocată de absența lui Lee și disprețul pentru șovăiala mea. Încercam să fac o breșă în acest zid, spunându-i că o doresc, dar că n-o să fac nici o mișcare până n-o să știu sigur ce-i cu Lee. Ea îmi răspundea cu o mistificatoare psihologie pretențioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
a hotărât să-i trimită atât de departe, unul după altul? întrebă Gajus cu calmul unui adult. Silius nu-i spuse că Livia, Maștera, îl domina pe bătrânul Augustus. („Nam senem Augustum devinxerat adeo...“, avea să scrie Cornelius Tacitus cu dispreț istoric, și avea să încheie fulgerător: „Novercae dolus abstulit“, i-au ucis uneltirile Mașterei.) Silius zise: — Pe Lucius l-au trimis la legiunile din Hispania Tarraconensis, dar a ajuns abia la gurile Rhodanus-ului: îl așteptau acolo să-l ucidă. Au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
ale degetelor -, arătă spre stelă și întrebă: — Voi, grecii, o numiți obeliskos, nu-i așa? Adică micul obilos, dacă nu rostesc eu rău, mica suliță. Surâse îngăduitor, dar acel surâs pe fața brăzdată de riduri izvora, poate, dintr-un sublim dispreț. — Vouă vă place să glumiți. Dar n-ați înțeles. În limba sacră se numește ta te-hen, pământul și cerul, adică mintea omului care se înalță în căutarea divinității și se luminează când o întâlnește. Folosea vocabule și construcții sintactice care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
din familia Caesaris, curtea imperială, nu-și făcu nimeni apariția. Tiberius și mama sa trimiseră niște ambasadori îndoielnici să spună că amândoi erau sfâșiați de durere. — S-au închis acolo fiindcă le e frică de Roma, zise Agrippina imprudent, cu dispreț. Însă Germanicus nu mai era, ca s-o strângă în brațe și să-i potolească pornirile. Ipocrită, Livia o împiedică până și pe Antonia, bătrâna mamă a lui Germanicus, să ia parte la funeralii. Antonia se supuse, iar cineva observă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]