5,717 matches
-
Alexandru Ghica dăruiește. Si către toți de obștie darul de înmulțește. Însetaților, vedeți să dobândiți viața apelor. Întru al doilea anu alu Domnii Sale, leat 1765, iulie, 20.” In timp ce contemplam inscripțiile de pe fața turnului, vocea caldă a Spiritului domnesc m-a întrebat. - Ai ajuns cu bine, dragule? Bine ai venit. - Bine te-am găsit, mărite Spirit. - Până să ajungi tu, eu am tras cu ochiul prin biserică și împrejurimi. Am o mulțime de noutăți să-ți spun. - Abia aștept
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
toată Moldova și dăruiește mănăstirii Sfântul Spiridon venitul cântarului pentru Spital. - Cum se știe, mărite Spirit, voievozii au ajutat mănăstirile și prin acordarea de diverse scutiri. Iaca aici o scutire pe care acum o întâlnesc pentru prima oară în zapisele domnești. La 1 aprilie 1766 Grigorie Alexandru Ghica voievod l-a scutit de dări pe Gheorghii banul „carele din bună vrerea sa voit-au și cu totul s-au închinat la sfânta mănăstire a Sfântului și marelui ierarh Spiridon de aice
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
austrieci. Alături de acesta se găsește un mormânt pe a cărui piatră tombală sunt scrise următoarele cuvinte: „Victimă, vai! a medicilor, odihnește acum sub această piatră Scarlat, fiul lui Grigore Ghica.” In timp ce eu spuneam acestea, am auzit cum Spiritul domnesc își dregea glasul, gata să-mi vorbească... - Dragule prieten și om bun,astăzi am avut bucuria să mă însoțești prin sfintele lăcașuri - rod al sufletului și al harului voievodal aflate aici pe meleagurile bătrânei cetăți a Iașilor...Ce m-a
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
nesimțite a venit și clipa când trebuie să ne despărțim. Rămâi cu bine, dragule, și, dacă vei mai avea cândva nevoie de mine, cheamă-mă!... Am rămas cu ochii țintă spre înaltul turnului clopotniță al Spiridoniei, de unde venea glasul Spiritului domnesc, cu gândul că poate îl voi vedea aevea...Priveam uitat de mine, încât la o veme un punct luminos mi-a răsărit în străfundul ochilor...Nu-mi mai dădeam seama dacă visez sau sunt treaz. O căldură moale a început
Ruga de seară by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91713_a_92842]
-
dintr-o familie de răzeși. Aceștia aveau pământ în stăpânire din vremuri străvechi, pământ primit de la domnitorii pe care strămoșii lor îi slujiseră cu credință și pe care îl lăsau moștenire urmașilor lor, drept ce li era statornicit prin poruncă domnească, înscrisă în urice păstrate cu sfințenie din tată în fiu. învățase carte la școala din sat apoi a muncit în gospodăria părinților săi, împreună cu frații și surorile apoi și-a făcut armata și a fost lăsat la vatră în 1880
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
în care adusese laptele și se pregătea de plecare. Bunicul strigă la Mihăiță să vină afară, ca să țină scara în timp ce dânsul cobora încetișor, treaptă cu treaptă, ținând într-o mână strachina umplută ochi cu perje uscate și scrijele de mere domnești. Pentru cei care nu au gustat în viața lor „scrijele” trebuie să spunem că în satele din Moldova merele coapte se taie felioare subțiri, care se usucă la soare și se pun apoi la păstrare în poduri, întinse în straturi
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
ori . Masa decurse în liniște, au mâncat cu poftă cartofi prăjiți cu harbuz murat și au sorbit cu plăcere și câte un pahar-două din vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai mult râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
vinul adus din beci de către Costache. La încheiee Maria a pus pe masă coșulețe cu mere domnești, struguri și pere, dar acestea au fost mai mult râvnite de femei. Numai moș Negruș a mâncat cu mare plăcere vreo două mere domnești aromate iar Maria i-a propus să ducă acasă, dacă vrea, o traistă de mere, că aveau din belșug în livadă. Soarele se apropia de asfințit iar oaspeții se pregătiră de plecare. − Mulțumim din suflet pentru masa îmbelșugată și gustoasă
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
Socola?” Am aflat eu că acest nume ar veni de la cuvântul „Sokoli” - șoim în limba slavonă. Asta ne duce la presupunerea că aici, în vremi ce merg în afund de istorie, s-a aflat o crescătorie de șoimi pentru curtea domnească din Iași. De acum, dacă am spart gheața, hai să mergem mai departe...Se spune că într-o poiană din întinșii codri ai Buciumului, care coborau până pe la fosta barieră a Socolei, a existat un schit de călugărițe. Poate că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
dușmanii; erau acești codri ca niște ziduri bine întărite, ce apărau vechea capitală a Moldovei împotriva nenumăratelor năvăliri ale barbarilor și dușmanilor țării...” Prin acești strașnici codri treceau două drumuri. Unul era cel al Vasluiului, care se întâlnea cu cel domnesc al Bârnovei. S-a nimerit ca tocmai acolo unde se întorlocau cele două drumuri să se deschidă o poiană luminoasă, unde soarele își arată fața roșie spălată în roua dimineții abia după ce scapă de creasta Repedii. Un loc mai frumos
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ctitor la Mănăstirea Patruzeci de Sfinți de la Athos, să devină stavropichie patriarhală...Un document datat 1 sept 1671-10 august 1672 spune că Gheorghe Duca voievod a dăruit Mănăstirii Clatia din Codrul Iașilor, zidită de Păun vameșul, o bucată de loc domnesc din codru și alta dintre Valea lui Pătrașco și Tomești, indicând și hotarul acestora. Ei, acum vine dilema. La 2 august 1685, Constantin Cantemir voievod a întărit Mănăstirii Sf. Ioan Zlataust stăpânirea asupra moșiei Prisăci: „Adec(ă) domniia mea m-
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
voievod scria lui Constantin Zbierea șetrar să cerceteze și să-l informeze cine a dijmuit viile din Dealul Brinzei și viile din Bucium; călugării mănăstirii Clatia sau cei de la Sf.Ioan? Șetrarul Zbierea răspundea: „Acestu loc Buciumi au fost sat domnesc, și la domnie măriii sale Ducăi vodă, a doua domnie...fiindu Păun vamăș și făcându o mă(nă)stire în Dealul Brândzii la Clatie și Duca vodă au dăruit acest loc Buciumi...lui Păun vamășul, și Păun au datu acestu
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
că din Testamentul lui Miron Barnovschi Moghila, întocmit înainte de 22 iulie 1633, aflăm că: „Pentru sfânta Mănăstire Bârnova, care iaste începută de noi, vedem că după vremi ce stătură, alt nime nu va putea să o săvârșească, numai o putere domnească. Pentru aceea, de va alege Dumnezeu un domn creștin ca acela să o săvârșească, Dumnezeu să-i fie întru ajutor. Mănăstirea cea de lemn, ce s-au făcut întâi să aibă acești boieri a o socoti și a o întări
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
sus. În turnul clopotniță de la poartă, se găsește un clopot turnat în 1614. Acesta este pus în legătură cu vechimea bisericii din lemn, dar clopotul a fost comandat de Ștefan Tomșa voievod, pentru „ biserica de pe poartă” din turnul de intrare în Curtea Domnească din Iași. Vorbind despre Miron Barnovschi, Miron Costin spune că: „mănăstiri și biserici câte au făcut, așa în scurtă vreme, nici-un domn n-a făcut”. În 1729, Grigore Ghica voievod a refăcut casele din incinta mănăstirii și zidul înconjurător mutându
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
pârâul Iubăneasa, cu loc de iazuri și de mori și cu baltă de pești...” Domnitorul Grigore Ghica a transformat Frumoasa în reședință de vară, iar prin 1741 „de dingios de mănăstire” - adică spre sud - s au clădit „în grădină case domnești pe formă de Țarigrad”. Acesta a fost așa numitul Palat al Domnițelor. Ruinele ce se văd însă în dreapta intrării pe sub turnul clopotniță sunt ale fostei egumenii zidită înainte de 1812. Din pisania turnului clopotniță aflăm că: „La anul 1819 s-a
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
ctitorul nu amintește despre vreo cetățuie pe acele locuri. Biserica a fost zidită după același tipic ca și Trei Ierarhii și poate nu întâmplător. Virgil Drăghiceanu susține că: „...din camerier al lui Vasile Lupu vodă, ajunge să ia chiar scaunul domnesc al fostului său stăpân, cătând să egaleze în strălucire, domnia acestui voievod”. Despre firea și năzuințele lui Gheorghe Duca vorbește și Ion Neculce în „ Letopisețul Țării Moldovei”: „Că el să ține și vorove în casa lui, de să ispite să
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
un postament din piatră în stânga intrării pe sub turnul clopotniță. Pe rotunjimea clopotului se poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Datorită poziției pitorești, dar și întăriturii de cetate, mănăstirea a servit de reședință domnească, fiind mult căutată. Din ansamblul mănăstiresc s-au păstrat toate construcțiile: palatul domnesc, baia sau poate cuhnea, sala gotică,, turnul „Cina pelerinului” și altele. Se spune, iubite prieten, că în vremuri de mult apuse - înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
poate citi: „Da pacem Domine in diebus nostris. Anno Domini 1669 Ioanu Duca Voievod”. Datorită poziției pitorești, dar și întăriturii de cetate, mănăstirea a servit de reședință domnească, fiind mult căutată. Din ansamblul mănăstiresc s-au păstrat toate construcțiile: palatul domnesc, baia sau poate cuhnea, sala gotică,, turnul „Cina pelerinului” și altele. Se spune, iubite prieten, că în vremuri de mult apuse - înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat un tunel, care pleca din Curtea Domnească din Iași și, trecând pe sub Bahlui
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
s-au păstrat toate construcțiile: palatul domnesc, baia sau poate cuhnea, sala gotică,, turnul „Cina pelerinului” și altele. Se spune, iubite prieten, că în vremuri de mult apuse - înaintea zidirii mănăstirii ar fi existat un tunel, care pleca din Curtea Domnească din Iași și, trecând pe sub Bahlui, ajungea sus în cetățuia existentă pe acel loc. Sau că după zidirea bisericii, acel tunel ieșea chiar în altar și era de folos domnilor în caz de primejdie. Ca orice alcătuire frumoasă, și Cetățuia
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de la început pe mulți curioși. Chiar în anul inaugurării, mănăstirea a fost vizitată de sultanul Mahomed al IV-lea, care avea tabăra pe șesul Țuțorei. Mihail Kogalniceanu spune că atunci hogea ar fi strigat din turnul clopotniță al Sfântului Nicolae Domnesc, biserica rămânând închisă până ce pe tronul Moldovei a venit Antonie Ruset voievod. La Cetățuia a existat și o tiparniță, care tipărea cărți grecești și în limba arabă. Lunga istorie a Cetățuii a fost marcată de numeroase evenimente. Să amintim că
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
vorba de Crucea lui Ferencz, din Târgușorul Nicolina. Printr-un alt act, din decembrie 1717, Mihai Racoviță voievod dăruiește unor boieri satele confiscate de la Vasile Ceaurul, fost mare stolnic care s-a „închinat” nemților atacându-l pe domn în Curtea Domnească din Iași. Povestea Cetățuii nu se sfârșește aici. Ca orice zidire, și aceasta a suferit deteriorări în timp.. Întâi a căzut zidul de pe latura vestică a incintei. Apoi au ajuns în stare de părăsire și ruină Palatul Domnesc și Sala
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
nou pe creastă, inspirăm adânc aroma de cetină a păduricii de pini care ne ține companie până în coasta Hlincii. În dreapta noastră se defășoară valea Nicolinei, sau a Miculinei, cum se chema în vremuri uitate. Să încercăm a desfereca pecețile documentelor domnești care vorbesc despre Mănăstirea Hlincea. Apoi, dragul meu, și cu această mănăstire lucrurile nu sunt chiar așa de limpezi. Deși biserica a fost ridicată înainte de 1574, de către Maria, fiica lui Petru Șchiopu, și soțul ei Zota, fost mare spătar și
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
în intervalul 1935-1940. De aici plecăm întins la Mănăstirea Galata, despre care vom afla o mulțime de lucruri cu totul deosebite. Întâi să spunem că Petru Șchiopu a zidit în prima sa domnie „Galata din Vale”, căreia, după bunul obicei domnesc, îi dăruiește, la 25 februarie 1577, satul Vorovești din ținutul Cârligătura. Numai că abia fu gata biserica și dealul Galatei o luă la vale, împreună cu noua zidire.Cronicarul Nicolae Costin spune că „Într acestaș an (1583 n.n.) dacă s-au
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
avut fresce și în exterior care au dispărut cu timpul. Abia trecuseră vreo 30 de ani de la zidire și biserica a început să dea semne de ruină, fiind nevoie de restaurare. Zidul înconjurător a fost refăcut în 1736, odată cu casele domnești, cărora li s-a adăugat etajul. Temporar, această mănăstire a servit de reședință domnească.. Ceasul rău privind soarta zidirilor lui Petru Șchiopu voievod nu trecuse încă, pentru că, în 1762, biserica a ars, dispărând astfel pictura interioară. Arhitectul G.M.Cantacuzino, vorbind
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]
-
de ani de la zidire și biserica a început să dea semne de ruină, fiind nevoie de restaurare. Zidul înconjurător a fost refăcut în 1736, odată cu casele domnești, cărora li s-a adăugat etajul. Temporar, această mănăstire a servit de reședință domnească.. Ceasul rău privind soarta zidirilor lui Petru Șchiopu voievod nu trecuse încă, pentru că, în 1762, biserica a ars, dispărând astfel pictura interioară. Arhitectul G.M.Cantacuzino, vorbind despre Galata, spune că biserica reprezintă tranziția „între arhitectura rațională a lui Ștefan cel
Iaşii dealurilor albastre by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1211_a_1919]