8,488 matches
-
dezvoltarea tehnologiilor care generează un nivel cât mai scăzut de emisii de gaze cu efect de seră este una dintre premisele de a ajunge la o economie cât mai eficientă. A) Evoluția demografică În timpul perioadei 1960-2010 populația Pământului s-a dublat, ajungând până la șapte miliarde de locuitori la sfârșitul anului 2011, cu tendința de a crește în continuare. Creșterea populației mondiale în această perioadă poate fi atribuită accelerării creșterii demografice în Asia, Africa și America Latină. Asia este continentul cu cea mai
Analiză ecoeconomică pentru sectorul energetic – instrument pentru fundamentarea strategiilor privind schimbările climatice by Paul Calanter () [Corola-publishinghouse/Science/183_a_189]
-
în calcul atunci cînd se elaborează politicile economice sau diverse strategii de schimbare, restructurare, refundamentare. Dezvoltarea sistemelor economice poate fi echivalată cu perfecționarea tehnicilor de reglare, ceea ce presupune utilizarea tot mai intensă a informației. Astfel, rețelele economice clasice sunt practic dublate de noi canale de comunicare. Managementul de astăzi al sistemelor economice înseamnă, în cea mai mare măsură, culegerea, prelucrarea și transmiterea de informații. Dezvoltarea nu depinde doar de performanțele fiecărui subsistem, ci și de eficiența legăturilor dintre acestea, de perfecționarea
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
jucării ieftine, cum cred unii, ci deține 55% din piața mondială de laptopuri, 30% din cea a televizoarelor cu ecran plat și 20% din cea a microprocesoarelor, plus o mare varietate de piese de schimb. Cheltuielile de cercetare-dezvoltare s-au dublat în ultimii zece ani, ajungînd la 1,4% din PIB, cu accent pe noile tehnologii, inclusiv în domeniul industriei aerospațiale sau nanotehnologiilor. Totuși, excedentele comerciale, deși mari în termeni absoluți, nu reprezintă decît 3% din PIB, adică mai puțin decît
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
prezent, economia rusă urcînd pe locul 11 la nivel mondial. Datoria externă, de 180 miliarde dolari, a fost plătită într-un an de zile, iar ulterior s-au constituit rezerve de circa 4oo de miliarde dolari. Venitul mediu s-a dublat. Dar aceste succese au fost obținute aproape exclusiv pe baza prețului mare al petrolului și gazelor naturale. Economia nu a fost restructurată, inflația a rămas ridicată, iar datoriile companiilor rusești au crescut de peste 10 ori în ultimii 10 ani. Elitele
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
atît de repede, încît apare pericolul unei supraîncălziri. Investițiile străine sunt atît de mari, încît băncile sunt sufocate de lichidități și asta într-o perioadă de criză internațională. Împrumuturile bancare cresc anual cu o treime, iar salariile aproape s-au dublat într-un singur an 2006. Industria "duduie", consumul e uriaș, iar infrastructura se dezvoltă. Întreg acest miracol s-a produs practic în ultimii 15 ani, dacă ținem cont de faptul că în 1991 India era în pragul incapacității de plată
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
are o datorie publică uriașă, de aceea el va încerca să atragă și alte fonduri decît cele bugetare. Sunt invitate să investească marile companii specializate în infrastructură ale lumii, în condițiile în care numărul posesorilor de automobile din India se dublează la fiecare cinci ani, piața situîndu-se pe locul al șaptelea în lume. O altă problemă majoră a Indiei o constituie corupția endemică și politicile populiste. Se apreciază că aceasta înghite un sfert din banii publici. Și totuși, chiar cu aceste
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
care anumite lecturi exercită o forță mai puternică decât altele. În cazul lui Eminescu, trebuie să nu pierdem din vedere asiduitatea documentării, de îndată ce un domeniu îl interesa mai mult. În plus, dorința acoperirii cvasi-exhaustive a unei arii de interes este dublată de eficiența "metodologiei lecturii" există o mare diferență, ca efect de asimilare, între citirea unei cărți și conspectarea ei. Cât pentru lectură, el nu cetea în înțelesul obicinuit al cuvântului, pentru ca să-i treacă timpul, ci studia spre a se dumiri
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
sau le identifică. Pentru procesul metempsihozei, ca și pentru drumul reeditărilor succesive ale unui intertext, vioara din proza eminesciană amintește de "vocabula producătoare" evocată de Jean Ricardou. Atât în nuvela Sărmanul Dionis, cât și în romanul Geniu pustiu, vioara își dublează intratextual prezența, mai întâi ca instrument muzical, apoi ca metaforă. Nu este întâmplător faptul că aerul cafenelei, pierdute în mireasmă de cafea și fum de țigară, dincolo de perdeaua stropilor de ploaie, se insinuează prin muzica viorii, fie și grosier eliberată
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
scriitorul) în operă ?21 La Eminescu, opera de artă plastică descri să nu există, este o invenție. Dar rostul artei, ca poartă către adevăr, depășește retorica. Pentru intertextualitate, ekphrasis-ul complică puțin mecanismul: opera literară verbalizează piesa artistică non-verbalizată. Distanța intersemiotică dublează practic diferirea din motorul (repe tare/diferire) mecanismului intertextual (Gignoux: 2005, 105). Dacă vom considera punerea în abis ca un efect intertextual, "Căderea îngerilor" este un tablou fictiv -, ne vom trezi în fața unui fals hipotext. După consumarea evadării în Paradis
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
situația în care vom recurge la un text tot eminescian, dar nu original (traducere, conspect). Traducerea este și ea o practică intertextuală, cu legi clare și unanim-acceptate, dintre care de o deosebită importanță ni se pare fidelitatea ideatică față de textul-sursă dublată de arta opțiunii pentru formularea cea mai expresivă în textul final. Transpusă în legile de funcționare ale mecanismului intertextual, traducerea trebuie să probeze un cuplu de atribute: repetare supusă și diferire creativă. Hipotextul din fragmentele traduse ori conspectate de Eminescu
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
Umbra mea inversează rolurile, în sensul că naratorul nu apare ca un nepriceput "visătorul Dionis" din opera publicată -, el inițiază umbra și-i descrie tot scenariul ascensiunii selenar-para disiace. În hipertext remarcăm gradarea ascendentă a ideii de posesie asupra lămpii, dublată de încărcarea semantică de la obiect decorativ, fie și util, însă aparținând tuturor, poate de aceea exprimat la plural ("ardeau lămpi"), la simbol al cunoașterii, sursă de luminare, nu doar de lumină ("îmi voi aprinde lampa"). Termenul-cheie al secvenței intratextuale invocate
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
potrivit propriilor obiective și conform așteptărilor destinatarului.Un meseriaș atent, nu un boem prefăcut, un bun administrator al propriului destin și mai deloc o figură atinsă de pitorescul experimentării diverselor ipostaze captatorii (Mihăilescu: 2009, 125). Recursul la perspectiva cititorului este dublată de autoreferențialitatea auctorială: "se vede că autorul vrea să-nceapă de la az buchi". Eminescu a intuit "potențialul de modernitate" al autoreferențialității (Lăcrămioara Petrescu). Are loc un efect asemănător celui înregistrat în dialogul din [Archaeus]: ""Ce dracul! Îi nebun moșneagul iesta
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
literar) H. G. Wells este liberalismul său radical. Scriitorul reprezintă un prototip al acestei direcții ideologice euro-americane, înfloritoare mai curînd astăzi decît la începutul secolului XX. Wells a fost un membru marcant al Societății Fabiene din Londra, dar viziunile lui ultraliberale (dublate de o conduită identică) au reușit să-i contrarieze chiar și pe tovarășii săi de idei stîngiste. Fabienii (iviți, în viața culturală a Regatului Unit, în 1884) au avut, inițial, o orientare socialistă, mișcîndu-se ulterior spre social-democrație. Liderii lor marcanți
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
esențial al acestei ipoteze rămîne comportamentul dezorientat, aproape confuz, al lui Rabbit, pe parcursul volumului de început. Personajul nu posedă capacitatea elementară de asumare a consecințelor acțiunilor sale și descoperă în fugă unica soluție de evitare a vieții propriu-zise. Iresponsabilitatea lui (dublată de cea a lui Janice cei doi soți vor fi reuniți în final!) duce la o tragedie cumva previzibilă: din neglijența mamei (băute și singure din nou), nou-născuta fiică a lui Harry, Rebecca, moare înecată în cadă. Ne-am aștepta
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
ani de viață, relația cu starleta Playboy, Brenda Venus, este puternic mediatizată, iar Warren Beatty joacă, alături de el, într-un film). Lunga noapte inițiatică se transformase, în sfîrșit, în zi strălucitoare. De aceea, se poate constata că trilogia Răstignirea trandafirie (dublată de Tropice...) reprezintă segmentul central atît din opera, cît și din existența lui Henry Miller. Constituie punctul unde biograficul și ficționalul intră în joncțiune, într-o imagine de sublimă împletire. De altfel, aici trebuie localizată și convingerea artistică a autorului
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Bukowski) emi grează, alături de familie, în Statele Unite, la Los Angeles (orașul derulării narațiunilor de mai tîrziu). Crește într-o familie disfuncțională (descrisă, cu lux de amănunte, în romane) și pe un fundal socio-economic nefast (Marele Crah). Duritatea excesivă a tatălui (dublată de o pasivitate nefirească a mamei) marchează copilăria scriitorului care se descoperă, treptat, un ins fără vocația alterității (are, de altfel, o perspectivă cinic-sarcastică asupra celorlalți, preferînd izolarea taciturnă și austeritatea comporta mentală). Pater familias îl dă afară din casă
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
pendenta Republică Irlanda!), iar, din 1989, este profesor de poezie la Oxford. S-a creat aici, inevitabil, un dualism cultural (mentalist), generat de "confuzia identitară" așa-zicînd a poetului trăitor în spații complementare și totuși disjuncte: Irlanda și Anglia (ori America). "Dubla aparte nență" ("dubla critică" îi spun postcolonialiștii) creează o oarecare confuzie situație benefică pentru literatură. Heaney este eu și celălalt în același timp, jocul substituțiilor identitare trimițînd la deconstructivismul lui Derrida (conceptul de différance al autorului Gramatologiei repre zintă un
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
vârsta inocentă a copilăriei se face, însă, treptat, maturizarea fiind aproape refuzată: "Am crescut? Suntem oameni maturi?/ Câte mii de nuanțe putrezesc o culoare.../ Dragi și ridicole sunt zilele/ Când lumea o împărțeam în buni și răi". (Am crescut). Uimirea, dublată de o acută teamă de necunoscut, întrețin criza identitară, care începe să se contureze: "Va veni o vreme/ Când voi simți nevoia frunzelor/ Și-o să mă vindec cu iarbă,/.../ Fiți liniștiți, va veni o vreme, Când nu voi putea trăi
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
voi putea trăi fără toate acestea,/ Când voi fi obligat să recunosc/ Dreptul la importanță/ Întregului univers./ Va veni o vreme,/ Dar acum lăsați-mă, pentru Dumnezeu,/ Lăsați-mă numai cu mine". (Va veni o vreme) Aceleași toposuri și motive, dublate de o veșnică reîntoarcere către sine, care poate fi propriul trecut, se conturează și în A treia taină, 1969, cel de-al treilea volum al autoarei, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum imperfect încearcă titlul să cuprindă întregul
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
te sperie,/ Tatăl, bănuitul, nerostitul, veghind,/ Toate-s în urmă./.../ Legănându-mă, mamă./ Trei zile numai sunt lăsat sî m-odihnesc,/ În moarte și în poala ta/"(Pieta). Nuanța de sacru, care tronează asupra imaginii copilăriei și a părinților, este dublată de o tonalitate gravă și nostalgică, fiecare moment al unei realități exterioare fericite, considerându-l a fi parte din singura perioadă a regăsirii totale pe sine. Imaginile vârstei copilăriei i se perindă, prin minte, ca într-un film, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
Era atâta liniște că timpul/ nu îndrăznea să spună vreo secundă,/ Cerul nu rostea niciun nor,/ Apa nu-ngăima nicio undă/ (...) Era atâta dragoste pe ape/ Că nu ne puteam scufunda" etc. Într-o strânsă interdependență cu acestea, motivul visului, dublat de cel al somnului, constituie o altă cale de pătrundere în spațiul abscons al copilăriei. Visul funcționează asemenea oglinzii, el reconstituind trecutul prin readucerea lui virtuală în prezent. Cel care introduce visul este somnul, "motivul somnului fiind unul dintre motivele
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
neconstrâns. În somn el putea fi refugiu și iluzie, spațiu imaginar al libertății; în Ochiul de greier, el era însoțit de neliniște ("La un capăt și la altul al somnului/ Mă simt în pericol..." Treceri), în Stea de pradă este dublat de starea de insomnie, pentru că acum să amintească doar vag faptul că este totuși o stare existențială: Închide ochii și dormi și tu,/ Lasă-ți pleoapele să cadă/ Ca un cuțit de ghilotină/ Pe gâtul lumii din afară,/ Închide ochii
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
aripi?/ Dar liniile mele din palmă,/ Evident numai schițe ale unui/ Tablou abia început?/ Totul neterminat/ Și așteptându-și emoționat/ Întregirea/ Care nu se poate distinge/ În orbitoarea lumină/ De la celălalt capăt". (La celălalt capăt) Înlocuirea luminii cu întunericul este "dublată de o retragere din universul exterior, în universul interior"149: "O fugă neoprită decât rar/ Între două aniversări,/ Cât să-ți tragi răsuflarea/ Ca să poți fugi din nou,/ O fugă în somn, în tăcere,/ În cărți, în alcool,/ N-are
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
8 Harold Bloom, Canonul occidental, București, Editura Univers, 1998, p. 17. 9 Idee consemnată și de Gabriela Glăvan în Teza sa de Doctorat (v. supra). Mircea Martin vorbește despre existența canonului în diverse laturi culturale, enumerând: canonul științific, cel estetic, dublat de cel curricular, asocierea canonului cu genul literar și cu diversele curente ale acestuia, canonul explicit și canonul implicit, canonul literar-artistic și canonul teoretic și critic, caracterul autoritar și elitist al canonului estetic, dimensiunea socio-culturală a canonului, ajungând, în final
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
care a lucrat în mine ani la rând, care nu mi-a dat pace, care m-a impulsionat. Dar nu a fost numai atât. Doamna profesor Elvira Sorohan avea un simț al valorii, o intuiție a calității ascunse a oamenilor, dublate de o curiozitate netrucată. Eram un tânăr de o stângăcie extremă, dublată de o timiditate pe care încercam să o ascund mimând căznit o anumită relaxare, împinsă până la bavardaj. E și acum o mirare pentru mine cum de m-o
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]