4,287 matches
-
poată continua drumul. Își lăsă fratele la Oñate pentru a-și vizita o soră, iar el plecă spre Navarrete. Din ziua în care a părăsit casa părintească, s-a biciuit în fiecare noapte. Amintindu-și că ducele îi datora câțiva ducați se gândi că ar fi bine să-i ia înapoi. Îi scrise așadar un bilet vistiernicului, care îi răspunse că nu are bani. Ducele află despre acest lucru și spuse că banii puteau lipsi pentru oricine altcineva, dar nu pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
nu putu șovăi: avea în suflet siguranța că va găsi o cale de a merge la Ierusalim. După ce primi binecuvântarea Papei Adrian al VI-lea1, porni spre Veneția, opt sau nouă zile după Paști. Avea totuși la el șase sau șapte ducați 2 pe care-i primise pentru a trece marea de la Veneția la Ierusalim: îi luase, cuprins puțin câte puțin de frica pe care o încerca la gândul că altfel nu va putea călători. Dar, la două zile după plecarea sa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
puțin câte puțin de frica pe care o încerca la gândul că altfel nu va putea călători. Dar, la două zile după plecarea sa din Roma, își dădu seama că fusese cuprins de neîncredere. Îi păru foarte rău că primise ducații și se întreba dacă n-ar fi bine să scape de ei. În cele din urmă, hotărî să-i risipească cu dărnicie celor care-i ieșeau în cale și care, firește, erau săraci. Așa și făcu, iar când a ajuns
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2024_a_3349]
-
Puterilor Centrale și alături de statele Antantei. În A.F. Frangulis, op. cit., pp. 1232-1233. 77 Gottlieb E.G.von Jagow. Diplomat german de carieră, născut în anul 1863. A fost, între altele: însărcinat cu afaceri la Haga (1900), ministru plenipotențiar în Marele Ducat al Luxemburgului (1907), ambasador la Roma (1909-1912), secretar de stat la Ministerul Afacerilor Străine (1913-1914). În ibidem, pp. 523-524. 78 Generalul conte Helmuth Johann Ludwig von Moltke, zis "Cel tânăr" (1848-1916). Nepot al vestitului feldmareșal conte Helmuth von Moltke "Cel
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
A fost al doilea comandant al flotei engleze în lupta victorioasă dusă împotriva Armadei spaniole (1588). A făcut înconjurul lumii, după Magellan, în intervalul 1577-1580. Regele Spaniei, Filip al II-lea (1556-1598), a fixat o recompensă de 20.000 de ducați 10 milioane de dolari pentru prinderea și uciderea lui. Vestitul corsar a murit în anul 1596, de dizenterie, după ce a încercat, fără succes, să asedieze Puerto Rico și San Juan. 99 Sir Walter Raleigh (1552-1618). Om de stat, scriitor, poet, navigator
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
lângă un târg cu același nume locuit de ucraineni. La începutul secolului nostru erau cam o mie de suflete. În ce-i privește pe coloniștii nemți, aceștia au venit în două etape din direcții cu totul diferite: între 1813-1815 din ducatul Varșoviei, iar între 1816-1842 tocmai din Württemberg, stabilindu-se cu precădere în regiunea Tighinei. La început, ei și-au botezat așezările cu numele acelor localități în care armatele ruse sau aliate l-au învins pe Napoleon: Krasnoe, Maloiaroslaveț, Tarutino (înființat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
uitat să pomenești, îi amintește Mihail, că Sanctitatea sa a făgăduit binecuvântarea sa apostolică tuturor moldovenilor ce se vor închina la catedrala catolică de la Baia... Într-adevăr. Și iertarea păcatelor numai acelora ce-și vor lăsa obolul în Cutia Milelor niscaiva ducați sau vor cumpăra niscaiva Indulgențe, pe care Papa îi dăruiește cu mare dragoste lui Vodă Ștefan, drept ajutor în zdrobirea Hidrei Antihristului... Făgăduiește că la anu' va face parte, separat, Moldovei.... La anu'?! La anu' să ne caute în Iad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
m-am simțit mândru în țoalele mele ponosite. Fiecare arată ce are mai de preț, pe el... au în el... Și aurul?! Țamblac trage mult aer în piept, se sprijină de cămin: Prin mine, a vorbit gura Măriei tale... "Aurul?! Ducații?! Ajutorul făgăduit?!" "Noi ne-am dat obolul! Adresați-vă la Roma. Părintele Creștinătății a adunat banii... Noi suntem niște bieți negustori, altă branșă", ne-a lămurit dogele. Într-adevăr, "branșa vânzătorilor"! exclamă Ștefan cu revoltă și dispreț. Genovezii și venețienii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
când răsare nu poți să-i dai cu parul în cap". Și, pe deasupra, le suntem și datori... îngăimă Țamblac. Datori?! Ce datorie?! Care datorie?! Anul trecut, când să plecăm spre Roma, rămăsesem fără bani. Am cerut împrumut Signoriei două sute de ducați... Ce era să facem? Și?! Și... și mi-am zis, spune Țamblac cu năduf, că, la banii lor, împrumutul e un dar. Oare Veneția nu datorează nimic Moldovei?... Ași! Ne tot îmboldesc: Ce aveți de gând cu datoria ceea?" Deci
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
decât atâta. M-am gândit Îndelung și mi-am dat seama că ne-a rămas un singur drum către putere. Împă răteasa Agnes ne-a trădat când a călcat cuvântul dat de soțul ei bunicului nostru, Îndepărtându-l de la stăpânirea ducatului suab. Henric IV ne-a trădat când, pe la spatele nostru, a Încheiat alianțe cu tot felul de nobili mărunți, stârnindu-i Împotriva noastră. Familia noastră nu e mai puțin nobilă decât cea imperială și totuși am fost mereu Înde părtați
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
cu neîncredere și dușmănie. — Sentimente care, după cum știm, sunt reciproce. Gândește-te numai la povestea cu inelul, continuă Hildebrand. Stăpânii noștri au fost Înșelați atunci În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se știe. Henric III li-l promisese, dându-le ca zălog acel faimos inel. și, când acolo, văduva lui i-a dat ducatul lui Rudolf de Rheinfelden. Iar prinții noștri au primit drept compensație, chipurile, titlul de duci
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În cel mai infam mod și nu pot uita asta. Ar fi trebuit să stăpânească ducatul suab, după cum se știe. Henric III li-l promisese, dându-le ca zălog acel faimos inel. și, când acolo, văduva lui i-a dat ducatul lui Rudolf de Rheinfelden. Iar prinții noștri au primit drept compensație, chipurile, titlul de duci de Kärtnen, pentru că cei de acolo n-au vrut să recunoască un domn străin. Ce rușine pentru Bertold bătrânul! — Se spune că Rudolf a răpit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Schlossberg fiind recunoscut ca cea mai frumoasă construcție romanică a vremii, toți oportuniștii care, În goana lor după privilegii, recompense, gravitau În jurul autorității imperiale, cei pe care frații princiari Îi măturaseră din calea ascensiunii lor se coalizaseră pentru a șterge ducatul din Breisgau de pe fața pământului. Intrigile politice se țineau lanț. Nu lipseau nici Încercările de asasinat. și nu trecea nici un an fără noi raiduri neașteptate, care lăsau În urmă sânge și tăciuni aprinși. Prinții Zähringer plăteau cu aceeași monedă. Erau
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
fără Îndoială, cel puțin deocamdată sabia călăului n-ar putea cădea asupra mea...Tot ce-mi trebuie e o amânare. După aceea, mai vedem noi. De fapt, ar trebui să-mi fie recunoscător că acum a rămas singur să conducă ducatul... Da, planul nu-i rău, mai ales că fata mi-a căzut singură În mână! și, oricum, se va ști cum s-a purtat Eglord cu ea!“ Așa că porunci ca Simeon să fie aruncat Într-una dintre firidele din beciul
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
con siderată intangibilă. De abia după 1146, șase ani de la moartea lui Conrad, Friederich Barbarossa a cucerit-o, după ce a asediat orașul Freiburg (Karl Schmid, op. cit.ă. 14. Idem. „Se pare că principii Zähringer au avut mai multe pretenții asupra ducatului suab decât familia Staufen. Împăra tul Heinrich III (+1056ă le-a promis ducatul și i-a dat principelui Bertold I un inel, ca mărturie pentru această promisiune [...]. După moartea sa, văduva lui i-a dăruit ducatul suab rudei sale Rudolf
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Friederich Barbarossa a cucerit-o, după ce a asediat orașul Freiburg (Karl Schmid, op. cit.ă. 14. Idem. „Se pare că principii Zähringer au avut mai multe pretenții asupra ducatului suab decât familia Staufen. Împăra tul Heinrich III (+1056ă le-a promis ducatul și i-a dat principelui Bertold I un inel, ca mărturie pentru această promisiune [...]. După moartea sa, văduva lui i-a dăruit ducatul suab rudei sale Rudolf von Rheinfelden. Pentru a-i potoli mânia lui Bertold, l-a făcut În
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
mai multe pretenții asupra ducatului suab decât familia Staufen. Împăra tul Heinrich III (+1056ă le-a promis ducatul și i-a dat principelui Bertold I un inel, ca mărturie pentru această promisiune [...]. După moartea sa, văduva lui i-a dăruit ducatul suab rudei sale Rudolf von Rheinfelden. Pentru a-i potoli mânia lui Bertold, l-a făcut În 1061 duce de Kärnten. Astfel prinții Zähringer aveau acest titlu, dar nu și ducatul, pentru că cei din Kärnten nu au vrut să recunoască
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
promisiune [...]. După moartea sa, văduva lui i-a dăruit ducatul suab rudei sale Rudolf von Rheinfelden. Pentru a-i potoli mânia lui Bertold, l-a făcut În 1061 duce de Kärnten. Astfel prinții Zähringer aveau acest titlu, dar nu și ducatul, pentru că cei din Kärnten nu au vrut să recunoască dom nia unui duce străin.“ Există numeroase infor mații privitoare la aceste evenimente. Rudolf von Rheinfelden ar fi răpit-o pe fiica Îm păratului, Mathilde (a treia fiică a lui Heinrich
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
soției sale Agnes de Poitouă, În 1057. Rudolf a răpit-o din mânăstire pe fiica de 11 ani a Împărătesei Agnes de Poitou, silind-o astfel pe aceasta nu numai să consimtă la căsătorie (1059, dar și să-i dea ducatul suab. Mai târziu, Agnes, fiica lui Rudolf von Rheinfelden și a soției sale Adelheid de Savoya (Torinoă, s-a căsătorit cu ducele Bertold II Zähringer și astfel „moștenirea bogată a familiei Rhienfel den a ajuns În pose sia lui Bertold
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
1057 Bertold I, care stăpânea regiunea Breisgau, ridică pre tenții asupra demnității de duce suab. În zadar Însă, pentru că Rudolf de Rheinfelden a răpit-o pe Mathilde, fiica Împă ratului Heinrich III, s-a căsătorit cu ea și a primit ducatul suab de la văduva Împăratului, Agnes de Poitou. 1061 Drept despăgubire pentru că nu a primit ducatul suab, lui Bertold I i s-a acordat demnitatea de duce de Kärtnen, și fiului său, Hermann, demnitatea de principe de Verona. Tatăl său i-
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
În zadar Însă, pentru că Rudolf de Rheinfelden a răpit-o pe Mathilde, fiica Împă ratului Heinrich III, s-a căsătorit cu ea și a primit ducatul suab de la văduva Împăratului, Agnes de Poitou. 1061 Drept despăgubire pentru că nu a primit ducatul suab, lui Bertold I i s-a acordat demnitatea de duce de Kärtnen, și fiului său, Hermann, demnitatea de principe de Verona. Tatăl său i-a dăruit comitatul Breisgau. Totuși nobilimea locală s-a opus exercitării noilor drepturi acordate și
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Heinrich IV Încă din 1079 era Friederich de Staufen. 1093 Bertold II mută mânăstirea Sfântul Petru din Welheim in der Teck În Pădurea Neagră. 1098 Bertold II cade la pace cu Friederich de Staufen. Primește orașul Zürich și renunță la ducatul suab. Este posibil ca cetatea imperială Zähringen să fi trecut oficial În posesia sa. 1100 Bertold II Își acordă pentru prima oară titlul de duce de Zähringen. 1105 Gebhard III, fratele lui Bertold II, călugăr În mânăstirea Hirsau, devine episcop
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
Împotriva tatălui lor, care la conciliul imperial de la Ingelheim este obligat să abdice. 1111 Bertold II moare și este Îngropat În cimitirul mânăstirii Sfântul Petru. Soția lui, Agnes de Rheinfelder, moare puțin după aceea. Fiul lor, Bertold III, preia conducerea ducatului. 1114 Bertold III, care lupta de partea Împăratului Heinrich V Împotriva rebelilor din Köln și a arhiepiscopului lor, cade pri zonier. După câteva luni este eliberat de contele Dietrich de Ahr. 1120 Conrad, fratele lui Bertold III, dă localității Freiburg
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
lor. Și acestea nu erau totul. Erau însă etape și elemente istorice. Depunerea coroanei, o acțiune protocolară, printre mai multe acțiuni similare, fusese determinată de respectul pentru un fost șef de stat al Finlandei, apreciat ca făuritor al independenței fostului ducat țarist, adică al desprinderii ducatului finlandez din imperiul țarist. * * * La începutul lunii mai 1968, împreună cu un coleg de ambasadă am făcut o deplasare în republicile baltice: Estonia, Lituania, Letonia. În cursul vizitei, aveam să descoperim că partenerii locali o apreciau
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
totul. Erau însă etape și elemente istorice. Depunerea coroanei, o acțiune protocolară, printre mai multe acțiuni similare, fusese determinată de respectul pentru un fost șef de stat al Finlandei, apreciat ca făuritor al independenței fostului ducat țarist, adică al desprinderii ducatului finlandez din imperiul țarist. * * * La începutul lunii mai 1968, împreună cu un coleg de ambasadă am făcut o deplasare în republicile baltice: Estonia, Lituania, Letonia. În cursul vizitei, aveam să descoperim că partenerii locali o apreciau drept prima vizită în zonă
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]