159,780 matches
-
din plastic, dar nu ne dăm seama de asta pînă nu ajungem acasă. Cine sîntem noi? Cine sîntem noi? Cum ne-am simțit? Ne punem mîinile sub robinetul de apă caldă ca să ne reglăm circulația, dar apa clocotește de la boilerul electric. Ne crispăm de durere acerbă și vărsăm lacrimi din pricina nedreptății situației: infractorii ăia o duc mai bine decît sîntem noi acum În stare s-o ducem. Mai multă televiziune de sărbători și o droaie de rahaturi 000000000000000000000000000000 nu ne faci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
aia vezi o străfulgerare imensă, urmată de Încă o bubuitură. Apoi o auzi pe Rhona cum scoate un mic scheunat, aidoma unui cățeluș care a fost călcat pe lăbuță, te Întorci și vezi cum preț de o clipă o strălucire electrică o Învăluie cînd e lovită de un fulger. Alergi cei vreo cincizeci de metri care sînt pînă la ea prin semi-Întuneric, cu ploaia biciuindu-te. Nu poți auzi decît hohotul strangulat de plîns din pieptul tău și nici măcar nu poți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
dispărea? Veți dispărea voi, pensionarii. O să munciți până la optzeci de ani, și-o să primiți pensii de mizerie. Ha! Ha! Ce să mai faci după optzeci de ani? Singura meserie la vârsta aia, e moartea. Pensionarul palid tresare, de parcă un curent electric i-a pătruns În inimă și În plămâni și scuipă cu scârbă lângă una din ghetele scâlciate ale lui Antoniu. Părăsește apoi ,,scena,, coborând cu mare efort scara metroului și dispărând cu tot cu imaginile lui despre Uniunea Europeană, pe care țărișoara a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
măciulia microfonului, după care dispare tropăind cu zgomot, În viscerele metroului. -Cum să nu furăm,,? spune bărbatul Atâta timp cât nu voi putea să-mi hrănesc cinstit cei cinci copii, o să fur tot ce-mi iese În cale: șine de tramvai, cabluri electrice, cărămizi, acoperișuri, copaci, stâlpi de Înaltă tensiune, mături, griș, flori, preșuri, paianjeni, umbre, da, o să fur cu bucurie, iar de Uniunea aia Europeană care ne-a șmecherit punând funde la gâtul godacilor, să nu mai aud, mi se rupe de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe cloșard. Luna străpunge Întunericul cu o lumină care le face chipurile de un alb-roz neobișnuit. Ben Își ceartă câinele, dându-l afară din coșmelie cu strigăte de furie.... -De ce e atâta Întuneric În jur? -Cândva a fost lumină electrică În blocul pe care l-ai văzut. Aparținea de Fabrica de Chibrituri. Era construit pentru muncitorii fără casă veniți de prin toate părțile. După ,90, clădirea fabricii a fost părăsită, prădată de hoți, smuls și furat totul, până și acoperișurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
copil Începe să plângă și mama Îl liniștește pe un ton blând. O femeie corpolentă cu față de vultur, trecută bine de șaizeci de ani, ocărăște cu o voce stridentă guvernul, pentru că nu-i ajung banii de pensie. Ca un curent electric, un murmur de nemulțumire față de ,,viața plină de lipsuri,, , face turul autobuzului, dus-Întors de câteva ori pe cele mai diverse voci, după care se scurtcircuitează brusc, semn că s-a ajuns la capătul traseului. Pasagerii se Îmbulzesc la ieșire ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pe un bătrân Înțelept pe patul de moarte, dând un ultim sfat Învățăcelului, o imagine pe care nu și-o poate reprima, și-l face să piardă pentru câteva clipe logica poveștii. Își scutură capul ca străbătut de un curent electric, după care Începe din nou să vorbească. Era luna iunie și mirosul teilor, de care cartierul În care locuiam era plin, pătrunsese și-n gândurile noastre nu numai În nări și plămâni. Eram destul de agitat, În perioada respectivă. Trecuseră doi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
vagonul metroului. Stă pe scaunul roșu din plastic, ca un spectator absorbit cu totul de acțiunea piesei. Pe pereții stațiilor, reclame uriașe apelează la naivitatea călătorilor,și se lăfăie atrăgând prin coloritul și conținutul lor: copiatoare, medicamente, detergenți, mobilier, aparatură electrică, mașini, vopsele, cosmetice, mezeluri, la toate adăugându-se câte un zâmbet bine studiat, și lăsând să se vadă danturi impecabile. Publicitate pentru orice se produce; numai așa concurența poate câștiga bătălia. Numai așa poți vinde și cumpăra, lăsându-te pradă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
mie, În acest fel. Mai bine spuneți-mi de când cerșiți. -Am cerșit zece ani În ilegalitate, sub comuniști, și, de aproape douăzeci, În văzul tuturor, ca cerșetor european, liber și nesilit... -Ați avut vreodată suferințe psihice? Ați urmat tratamente, șocuri electrice, ați făcut somnoterapie? -De ce Îmi pui asemenea Întrebări? Nu par un cerșetor normal? -O, dimpotrivă, Îmi păreți prea normal... Aici, cuvintele tinerei jurnaliste se rup pentru o clipă, dar se sudează repede și asupra lui Antoniu năvălesc noi Întrebări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
sabia, dar ceva mă reținea. Am atins lama, mi-am trecut mâna de-a lungul ei, urcând spre mâner și încercând tăișul: era înfiorător de ascuțit. Mâna mea s-a oprit. Aveam senzația că lama e străbătută de un curent electric și a trebuit să iau mâna. Fără să-mi mai dea nici o atenție, Honor Klein luă sabia și o puse pe genunchi cu mișcările unui călău răbdător. Atunci mi-am dat seama că clopotele încetaseră să mai bată și că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
am aprins lumina. Lumina becului fără abajur dădu la iveală o cameră într-o dezordine dezolantă: patul de campanie și grămada de pleduri, podeaua goală, geamantanul din care se revărsau prosoape, lenjerie, pachete de scrisori și un aparat de ras electric. Sacoul și pantalonii mei zăceau grămadă acolo unde îi aruncasem de pe mine amețit de băutură. Într-un colț era o sticlă de whisky pe jumătate goală. Peste tot mucuri de țigări. Paharul pe care tocmai îl răsturnasem cu piciorul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
îl răsturnasem cu piciorul se rostogoli până se opri lângă pat scoțând un sunet găunos. Celebrul sistem de încălzire centrală pe bază de ulei nu părea să aibă un efect prea grozav asupra temperaturii din încăpere. Am dat drumul radiatorului electric montat în perete care, în lumina intensă, nu producea decât o licărire stinsă și tristă. Astmul diabolic pe care-l învinsesem prin băutură și oboseală înainte de a mă culca, nu dispăruse și simțeam cum îmi strivește pieptul ca un pansament
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cufundată în somn, am simțit că acum pot să o ating și eu și mi-am trecut mâna peste coapsa ei. Prin materialul pantalonilor am simțit piciorul cald și moale. Dar în primul rând am simțit, ca pe un curent electric, fiorul legăturii dintre mâna lui Honor și a mea; și mi-am amintit cum mâinile noastre aproape s-au atins pe lama sabiei de samurai. Mi-am ascuns fața în mâini. Ambulanța sosi. 26 În jurul patului lui Georgie era o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
de serios. Hai, Întinde-te. Netezi cuvertura. Hai să te Învăț ceva despre bărbați și femei și alte lucruri. Neîndemânatic, dar fără să mă Împotrivesc, m-am Întins - parțial pe pat, parțial În poalele Dorei. Mângâindu-mă cu mâinile sale electrice, se deplasă mai Întâi pe piept, apoi, În jos, spre stomacul meu tremurând. Abia mă atingea, și totuși mă simțeam de parcă palma i-ar fi fost Încărcată cu lumina lunii. Niciodată nu m-am simțit atât de gol. Gol, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
brațele alungite și gâtul Înțepenit, dat pe spate. Pe pieptul lui, un cuplu de Îndrăgostiți se străduia din răsputeri să-și acopere organele genitale. Pe umărul unui coleg, ocupat să smulgă din tavan o nebunie de ghemotoc format din cabluri electrice, o sirenă se unduia sfioasă, dar foarte conștientă. Spectacolul acesta Îmi aducea aminte de tatuajele de la Fundația pentru Cercetări Sexologice, la care ne-am uitat cu Dora. Karp susținea că acestea erau caracteristice mai ales marinarilor sau criminalilor, dar uneori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iar acum nu mi se mai scoală! Adică, vreau să spun, ferească Sfântu’ să rup eticheta de sub saltea, pe care scrie „Ruperea etichetei se pedepsește conform legii“ - ce-or să-mi mai facă atunci, or să mă pună pe scaunul electric? Îmi vine să urlu când mă gândesc ce mică mi-e vina în raport cu pedeapsa. Îmi dai voie? Oare o să-i răscolească prea tare pe cei de-afară, din sala de așteptare? Fiindcă, poate că tocmai de-asta am cea mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
fi fost oare singură? În vagonul slab luminat, luminile pâlpâiră și bărbatul cel grăsuț remarcă: — Acum nu mai e mult. Aerul era plin de praf și umed, iar pâlpâitul luminii de afară Îi aminti pentru moment de lucruri familiare. Luminile electrice clipind și schimbându-se deasupra teatrului În Nottingham High Street. Agitația, trecerea portarilor și a curierilor, i-aduse o clipă În minte piața de gâște din Turcia și se agăță de amintirea acestei piețe, Încercă să și-o Înfiripe În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
față-n față cu domnul Eckman. Între ei se afla un teanc mare de hârtii, iar domnul Eckman Își mângâia mustața și bătea darabana cu stiloul pe birou, În timp ce un păianjen Își trăgea sforile plasei peste o călimară uscată. Lumina electrică era slabă și fereastra era murdară de funingine, iar Într-un colț, pe o sofa de inox, doamna Eckman ședea și croșeta hăinuțe de copii. — Recunosc totul, spuse domnul Eckman. Brusc, scaunul lui se ridică până când acesta ajunse sus, deasupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2000_a_3325]
-
ceva mai șic decât un combinezon Eres alb dintr-o singură piesă purtat pe teresa unei cabane de schi din anii ’20 din Alpii Francezi. Să te bronzezi când afară e zăpadă de un metru, cerul este de un albastru electric iar soarele Încălzește cu vreo 20° trebuie să fie cel mai mare lux. Cred că e din cauza albului pe alb. Este Înnebunitor de flatant, mai ales când există un munte de halate din prosop și papuci asortați care să mărească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
sigur și curat. Zgomot alb. Imaginați-vă o lume a tăcerii în care ar fi interzis orice sunet îndeajuns de puternic sau de lung încât să ascundă o poezie mortală. Fără motociclete, mașini de tuns iarba, avioane cu reacție, mixere electrice, uscătoare de păr. O lume în care oamenilor le este frică să asculte, le este frică să nu audă ceva ascuns în vacarmul traficului. Niște cuvinte otrăvite îngropate în muzica dată tare de la vecini. Imaginați-vă o rezistență din ce în ce mai mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
meu. Și ce-a zis șeful dumneavoastră? Cred că a murit. Și zice: Ce ciudat! Cred că vă simțiți îngrozitor, zice. Deasupra noastră atârnă candelabre de cristal, mai înalte ori mai joase, spuzite și cenușii ca niște peruci pudrate. Cablurile electrice destrămate se răsucesc în locul în care lanțurile sunt agățate de bârnele plafonului. Cabluri tăiate, becuri arse și pline de praf. Toate aceste candelabre arată ca niște capete de aristocrați de pe vremuri, tăiate și atârnate cu susul în jos. Deasupra tuturor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1905_a_3230]
-
tot timpul rapid, cu opriri de cinci minute la noi..., o dată n-ai făcut și tu o haltă mai lungă, noroc de zăpada asta... Vezi că ne vede bărbatu-tu rîde Andrei. Păi el e cu ideea: am o plită electrică în cameră, alături; aduci carnea? Haidem alături! se ridică Pavel. Tu spune lui Andrei du-te după geamantan. Toți se ridică și trec alături, ducînd cu ei paharele și cana cu vin. Poate adoarme Sultana la mine, să poți umbla
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
fără să mai țină cont de protestul șoferului, le aruncă pe noptieră; florile, pe lîngă scaunul pe care a pus geamantanul, scoate apoi o bucată de carne mare, fragedă, și o arată tuturor, trecîndu-le-o pe sub nas, în timp ce Mihaela pregătește plita electrică. Jos, în sală, toți dorm; chiar și studenta doarme, cu caietul de curs pe brațe. Mergeți și vă odihniți, stau eu de acum îi spune tatăl copiilor, atingîndu-i umărul cu palma. Mulțumesc mult! Fata se întinde pe saltea, în locul matematicianului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
-
care acesta se construise. Se poate să fi fost modelat prin lecții de elocință, cu patruzeci de ani în urmă. De pe locul pe care eram așezat, vedeam cum soarele, asfințind, mângâie cu razele turnul de răcire numărul trei de la Stația Electrică Didcot. Acesta se înălța deasupra câmpului de rapiță ca un zeu malefic - un idol din Insula Paștelui - fiind, în imensitatea sa, însemnul unei culturi sterpe și neproductive. Profesorul ședea în liniște, cu mâinile dolofane adunate în poală. Nu știu exact
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
-
se întâmplă uneori, așa, dintr-odată. Exact ca adineaori, chiar când sunt în mijlocul... Și se opri iar; trenul pornise din nou cu o smucitură, astfel că profesorul și cu mine eram absolut singuri, ca pe o insulă gălbuie de lumină electrică într-o mare agitată de întuneric. — Nu știu exact ce e, continuă el. Își proptise mâinile micuțe de o parte și de cealaltă a capului, ca pe două contacte prin care trebuia să circule curentul. — O scăpare, o evadare, un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]