3,859 matches
-
II, 240-242; Popa, Reîntoarcerea, 54-66; Ion Cristofor, Aron Cotruș, exilatul, Cluj-Napoca, 1999; Dicț. analitic, II, 133-134, IV, 93-94; Dicț. esențial, 212-214; Popa, Ist. lit., I, 627-630; Sasu, Dicț. scriit. SUA, 92-96; Cornelia Ștefănescu, Stăruința pe document, RL, 2003, 34; Manolescu, Enciclopedia, 203-209; Ion Cristofor, Aron Cotruș: între revoltă și rugăciune, Cluj-Napoca, 2003. N.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286453_a_287782]
-
și nu e un secret că Ackroyd eeste cel mai bun biograf al lui T.S. Eliot de până acum. Nicholas Dyer începe cu începutul: nașterea lui în 1654, la Londra. La capătul cărții, Hawksmoor îl găsește pe arhitect într-o enciclopedie la bibliotecă. Micul eseu de prezentare rezumă tot ce știm deja, făcându-ne să înțelegem că de fapt am retrăit istoria: DYER Nicholas... 1654?-1715. Arhitect englez; cel mai de seamă elev al lui Christopher Wren și coleg cu Wren
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Ackroyd o recreează: A trebuit să alerg până la capătul timpului meu și eram liniștit. Am îngenuncheat înaintea luminii și umbra mea s-a întins peste lume. Umbra lui se întinde și peste Hawksmoor când acesta îl găsește pe Dyer în enciclopedie. Cine vorbește? Pot cei pe moarte să-și retrăiască moartea? Detectivul (sperând să prevină alte morți? moartea în general?) merge către biserica Little St. Hugh. E înăuntru. Cei doi Nick sunt împreună: Erau față-n față, totuși se uitau unul
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
nu știe mare lucru despre personaje. Dacă el nu știe, de ce am ști noi? Claritatea profund postmodernă liniștește lectorul/spectatorul. Ea nu rezolvă misterul. Chiar din contră, îl sporește. Acolo unde Joyce se dădea de ceasul morții să scrie o enciclopedie a umanului, Pinter simplifică la sânge. Nu e o ușurare că nu avem ce descifra la Pinter. E o mare povară, fiindcă dacă e să ne luăm după el trebuie să-l reconstruim. Concentrarea a fost și maxima preocupare a
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Jac Psycristul. Oribas (sec. IV) era din Pergam, ca și Galen. A făcut studii în Alexandria. Prieten cu împăratul Iulian și medic la curtea acestuia, cade în dizgrație, este exilat la Goți, revine rechemat cu onoruri și apoi întreprinde o enciclopedie medicală monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee și în confruntarea concepțiilor medicale. Este metodic și eclectic. În Sinagogele
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
monumentală, rămasă în parte, și din care face un compendiu care ajunge curs în școlile superioare de medicină. Filosof și medic, se remarcă mai ales prin remedii, farmacopee și în confruntarea concepțiilor medicale. Este metodic și eclectic. În Sinagogele Medicale (enciclopedia sa medicală) din care a rămas a treia parte, prezintă prin texte pe Apolonios din Pergam, pe Rufus din Ephes, pe Arhigene ș.a. Compendiul (Synopsis) l-a scris pentru fiul său, iar această lucrare a căpătat o largă circulație ca
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
de călugări pe lângă mânăstiri. Declinul medicinei bizantine nu s-a produs brusc și nu a fost nici total, cum cred unii. Pe lângă continuitatea ei pragmatică au mai apărut în acest timp și opere demne de reținut. Așa de exemplu în Enciclopedia Myriabiblionul patriarhului Photius, textele medicale ocupă un loc de seamă. în secolul XIII apare și Farmacopeea lui Nicolae Apotecaru, de 256 de formule variate și sistematizate care, secole la rând a servit medicilor occidentali și universităților de medicină, apărute tot
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
școlile occidentale medievale, prin sec. al XVIII-lea mai fiind încă traduse în limbile popoarelor de astăzi. Medicul Abu Bakr Muhammad Ibn Zakaria al Razi (numit Rhazes, 860 - 932 d.Chr.), director de spital, în Ray (lângă Teheran), autor al enciclopediei Kitab al Hawi, care după cum arată numele, este o sinteză a medicinelor elenă, romană, iudaică și orientală până la el. Această lucrare a fost utilizată și în sec. al XVIIlea, fiind tradusă în latină, ulterior și în alte limbi europene. El
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
botanică era cea mai dezvoltată. în tratamentele lor, în concepția lor medicală, chinezii, văzând un tot relaționat cosmic, prescripțiile erau făcute în acest orizont interfuncțional de unde echilibrul, măsura, calmul, autosupravegherea, fructificarea experienței, cunoașterea cazului în profunzime. Aceasta reiese și din enciclopedia medicală de 200 de volume publicată la 1111 d.Chr. Remunerarea medicilor se făcea după rezultatele lor. Profesia medicală se efectua prin examene tot mai exigente. Sunt atestate documentar și femei. Mai ales de când medicina chineză a luat contactul cu
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
se făcea practică în spital. Textele medicale din operele lui Hippocrat și Galen erau traduse în arabă, latină, ebraică și constituiau baza cursurilor. Din această școală au ieșit printre alții longobardul Gariopontus, autor al mai multor cărți, dintre care cităm enciclopedia medicală în 5 părți intitulată Passionarius. Aici sunt studiați Hippocrat, Galen și alți medici greco-romani de seamă. Arhiepiscopul Alphanos întâi din Salerno scrie Premnon medicon și De quatuor humoribus corporis humani. În activitatea școlii salernitane erau și femei ca Trotula
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
pe Bruno de Longoburgo autor a unei Chirurgia Magna (sec. XIII). și tot produs al scolasticii și al aceluiași secol este Sf. Albert cel Mare, „doctor universal“, teolog, filosof renovator de idei, partizan al deontologiei hippocratice și autor al marii enciclopedii a plantelor medicinale, intitulată Summa naturalium, parcă în echilibru cu Summa teologicae a Sf. Toma d’Aquino. Marile spirite, prin preocupările lor multiple și prin rezultate, sunt renascentiste și intervin în sfera universalului. Or, medicina prin excelență are limbaj și
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
este una dintre cele mai „demonice“ personalități din Renaștere, fiind caracterizat de un spirit nemulțumit, permanent căutător. Ca medic, el are o concepție fizio- antropologică pe care o prezintă în cărțile De subtilitate și De parietate rerum, concepute ca niște enciclopedii. Diagnosticul medicului surprinde neobișnuitul, dezvăluie ce e ascuns, tainic, straniul, pe care Cardanus îl relaționează cosmic, astrologic. Analizele sale vor să epuizeze fenomenul fixat în atenție. Dacă arta are un scop hedonistic, satisfacerea plăcerii, medicina se încunună de satisfacția reușitei
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Rousseau, Voltaire, Montesquieu. Toți raționaliști, critici, moraliști, ajunși universali, în viață fiind. Denis Diderot (1713 - 1784), pasionat de medicină, consideră senzația și automișcarea, atribute ale materiei, iar conștiința, manifestarea acesteia în stadiul superior organizat. Gloria lui Diderot este legată de Enciclopedie, capodopera Luminilor, în 35 volume, realizate de 150 colaboratori, între care mulți medici, și apărută sub redacția și truda sa și a prietenului său D’Alembert — autorul Tratatului despre dinamică (1743), a unei clasificări a științelor și al Discursului preliminar
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
Luminilor, în 35 volume, realizate de 150 colaboratori, între care mulți medici, și apărută sub redacția și truda sa și a prietenului său D’Alembert — autorul Tratatului despre dinamică (1743), a unei clasificări a științelor și al Discursului preliminar la Enciclopedia subintitulată explicativ: Dictionaire raisonné des sciences des arts et des métiers (1751 - 1772). Diderot este colosal prin efort și realizări, în atâtea domenii și, interesant prin inovațiile sale, prin evoluția sa neliniară. Arborescent în zig-zagul său ideatic, Diderot se apropie
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
organele, fiecare cu resursele sale vitale concretizate în sensibilitate, iritabilitate, excitabilitate, contactilitate și extinzându-se la traseele nervoase, ganglionii limfatici, țesutul conjunctiv asigurând echilibrul, sănătatea. Arta afirmă el, vindecă bolile pregătind și excitând crizele. Theophile de Bordeau este colaborator la Enciclopedie și unul dintre cei mai cunoscuți medici ai timpului. O altă nuanțare a concepției lui Stahl o afirmă Paul-Joseph Barthez (1734 - 1806) elev al lui Bordeau și ajuns medic militar. El este a toate știutor: istorie, științe juridice, filologie etc.
Istoria medicinei by Cristina Ionescu () [Corola-publishinghouse/Science/1246_a_2372]
-
instruire. Adesea, profesorul se găsește în situații conflictuale (părinții solicită adesea o atenție specială copiilor lor; transmiterea cunoștințelor de specialitate și calitatea de educator a profesorului: unii sunt preocupați pentru transmiterea de cunoștințe, alții sunt preocupați de a forma). Coordonatorii Enciclopediei Internaționale a Educației (The International Encyclopedia of Education) au descris trei înțelesuri majore ale expresiei „rolul profesorului”: Rolul profesorului înțeles drept comportament Studiind literatura de specialitate apărută între 1980 și 1990, autorii au constatat că, în unele lucrări, prin „rolul
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
școala, examenele, viața sexuală, prieteniile etc. au mai multe consecințe negative decât au avut anterior. Există studii care au arătat că adolescența nu este o perioadă de „furtună și stres” și nici perioada problemelor de comportament. Bandura, citat de autorii Enciclopediei internaționale a educației (The International Encyclopedia of Education) a observat că majoritatea adolescenților au adoptat atât de mult standardele și valorile părinților, încât restricțiile impuse de acești di urmă se reduc destul de mult. Ideea de „furtună și stres” efortul tinerilor
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
asemenea, s-a demonstrat că profesorul îi tratează diferit pe elevi, în funcție de experiențele pe care le are. Elevii percep aceste diferențe care le afectează încrederea în sine, motivația pentru învățare, dorința de succes (K. Ryan, J.M. Cooper, 1988, p. 245). Enciclopedia internațională a educației (The International Enciclopedia of Education) se enumeră tipurile de comportamente ce indică tratamentul diferențiat pe care îl aplică profesorul elevilor „slabi“ față de cei „buni“: așteaptă mai puțin timp răspunsul de la elevii „slabi“; preferă să răspundă el însuși
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
îi tratează diferit pe elevi, în funcție de experiențele pe care le are. Elevii percep aceste diferențe care le afectează încrederea în sine, motivația pentru învățare, dorința de succes (K. Ryan, J.M. Cooper, 1988, p. 245). Enciclopedia internațională a educației (The International Enciclopedia of Education) se enumeră tipurile de comportamente ce indică tratamentul diferențiat pe care îl aplică profesorul elevilor „slabi“ față de cei „buni“: așteaptă mai puțin timp răspunsul de la elevii „slabi“; preferă să răspundă el însuși sau să numească pe altcineva, decât
Instituţia şcolară şi formarea adolescentului by Andreea Lupaşcu () [Corola-publishinghouse/Science/1226_a_1882]
-
fascinant de cultură și civilizație (2010), Bicentenarul nașterii Mitropolitului Andrei Șaguna (autor și coord. 2010). A primit, în anul 2003, Premiul Academiei Române "Constantin Rădulescu-Motru" pentru lucrarea Pedagogie. Teoria educației, vol. I (2001) și vol. II, (2002). Este prezentă bio-bibliografic în enciclopedii și dicționare apărute în țară și în străinătate. Elena Macavei, Curtezane și pseudocurtezane (c) 2011, Institutul European Iași, pentru prezenta ediție INSTITUTUL EUROPEAN, Iași, str. Grigore Ghica Vodă nr. 13, cod 700469, O. P. 1, C.P. 161 euroedit@hotmail.com
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
Enciclopedică, București, 1981. Adler Laure, Casele de tolerață între 1830 și 1930, traducere de Irina Cristea, Editura Corint, București, 2004. Armand E, Mari curtezane și vestiți libertini, traducere de Solomon Penchas, Editura Evenimentul, București, 1992. Avram Arina, Femei celebre. Mică enciclopedie, Editura ALLFA, București, 2002. De Beauvoir Simone, Al doilea sex, traducere de Delia Verdeș, volumele I-IV, Editura Univers, București, 2006. Bodard Lucien, Văduva lui Mao, traducere de Anca-Irina Ionescu, Editura Lider, București, 1998. Boeriu Eta, Antologia poeziei italiene-secolele XIII-XIX
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
București, 1980. Braun Lasse, Istoria prostituției din cele mai vechi timpuri și până astăzi, traducere de Alexandra Constantin, București, Editura Orizonturi, 2009. Bruckner Pascal, Finkielkraut Alain, Noua dezordine amoroasă, traducere de Luminița Brăileanu, Editura Nemira, București, 1995. Camphausen Rufus C, Enciclopedia înțelepciunii erotice, traducere de Eugenia Mitici, Editura Ethos, București, 1996. Cloulas Ivan, Familia Borgia, traducere de Antonia Kacso și Filofteia Iscru, Editura Aramis, București, 1992. Collas Philippe, Mata Hari. Adevărata poveste, traducere de Diana Șerban, Editura Lucman, București, 2004. Craveri
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
criticului”, TBR, 1983, 241; Nicolae Manolescu, „Reflexe condiționate”, RL, 1983, 37; Gh. Grigurcu, „Reflexe condiționate”, F, 1984, 1; Vasile Chifor, „Reflexe condiționate”, VR, 1985, 12; Piru, Critici, 120-123; Țeposu, Istoria, 180-182; Dicț. scriit. rom., ÎI, 370-371; Petraș, Panoramă, 302-303; Manolescu, Enciclopedia, 345. F.M.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287235_a_288564]
-
România dream, „22”, 2002, 654; Nicolae Oprea, Proza onirică, „Ziua literară”, 2002, 4 noiembrie; Marian Victor Buciu, „Maramureș”, sfârșit de trilogie, VR, 2002, 10-11; Negrici, Lit. rom., 219-220; Laura Pavel, Între text și imagine-spirala lumii ficționale, APF, 2003, 5; Manolescu, Enciclopedia, 680-686; Ovidiu Morar, Avatarurile suprarealismului românesc, București, 2003, 270-284, 312-319. N. Br.
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
admirație față de rodnicia operei sale, nu pot accepta insolenta libertate pe care o afișează el cu privire la reguli. Voltaire, deși îi recunoaște un geniu comparabil celui al lui Shakespeare, îl consideră un barbar. Marmontel îi face elogiul în articolul Comedia din Enciclopedia din 1753: "Un popor care făcea odinioară paradă în moravurile sale de o gravitate superbă, și în sentimente de o exagerare romanescă, a trebuit să servească drept model unor intrigi pline de incidente și de caractere hiperbolice. Așa este teatrul
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]