5,918 matches
-
2002, "falsul, inducerea în eroare a cititorului neavizat, greșeli de date, confuzii de persoane, citate trunchiate te întâmpină la tot pasul". Autoarea atacă pe Mircea Eliade, Emil Cioran și Eugen Ionescu, dar și pe alți scriitori români de înalt prestigiu, neezitând să-l considere pe Eminescu un "huligan avant la lettre". Despre Mircea Eliade face afirmații aberante. De pildă, dedicația sa pe volumul cu piesa Iphigenia: "Doi dintre cei mai buni prieteni - Acterian și Mihail Sebastian - nu mai sunt printre noi
Comentarii despre Mircea Eliade by Teodor Vârgolici () [Corola-journal/Imaginative/8649_a_9974]
-
condiții comparabile de risc, funcționează c u o forță implacabilă. Dacă randamentele obținute sunt inferioare celor est ima te a se obține din alte proiecte de investiții sau din aceeași categori e i nvestițională, în alt mediu economic, capitalurile nu ezită să „migreze“, î n c ăutare de randamente maxime, u „asanând“, astfel, economia de activități slab pr oductive, finanțând -le și asigurând un efect de levier celor mai produ cti ve dintre acestea. În strânsă legătură cu acest aspect, reducerea
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
aspecte ale "ineficienței" piețelor, care, în final, duc la diferențe semnificative între rezultatele obținute de investitorii de portofoliu: 1. Decalajele de timp în încorporarea informației se referă la atitudinea defensivă a unor investitori financiari, privind informațiile publice importante, pe care ezită să le folosească, de teama de a nu "cădea pradă" unor agenți mai bine informați; 2. Rapiditatea de reacție inegal distribuită la o informație suplimentară sau neprevăzută; 3. Percepția diferențiată mai profundă sau mai puțin profundă, sau selectivă a informației
[Corola-publishinghouse/Science/1466_a_2764]
-
proza, nu teatrul.) Piesa The Spanish Tragedy (elaborată între 1582 și 1592) este un document literar extraordinar, hipotext ficțional al unei pletore de producții dramatice aparținând unor nume influente din epocă: Christopher Marlowe, Ben Johnson sau Shakespeare însuși (care nu ezită să împrumute mai multe trucuri de concepție atunci când compune Hamlet). Piesa lui Kyd, având în prim-plan tribulațiile lui Don Hieronimo, dobândește și valoare de pionierat: ea inaugurează, în literatura engleză, moda tragediilor având la bază motivul răzbunării. Ulterior, la
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
încă din romantism sau din naturalism, se rafinează, iar obsesivul este exploatat la maximum. Deși teroarea impune un anumit convenționalism scenariilor epice, care trebuie, conform definiției intrinsece, să se grupeze în jurul ideii de anxietate, există numeroși autori români care nu ezită să abandoneze cadrul consacrat (spațiile malefice, definite printr-un arabesc al detaliilor arhitecturale, sau timpul nefast, bântuit de acei "night's black agents", pomeniți de Shakespeare în Macbeth), pentru a-și orienta discursul asupra interiorului antropic, deci asupra presiunii exercitate
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Lăpușneanu nu mai are nici un singur obstacol între sine și domnie. Boierii acceptă, cu inima îndoită, noua stare de fapt, iar intrigantul Moțoc se gândește să profite de situația creată pentru a-și dovedi slugărnicia față de noul stăpân, căruia nu ezită a-i săruta mâna ("asemenea cânelui", își permite naratorul o comparație disprețuitoare). Treptat, devine transparentă intenția de răzbunare sângeroasă a domnitorului, care vrea să le plătească boierilor pentru ofensa adusă. Lustrată, în bună măsură, de încărcătura obositoare a tropilor care
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
astăzi, am arătat asprime către mulți; m-am arătat cumplit, rău, vărsând sângele multora". Apoi, după captarea bunăvoinței, domnitorul le întinde mâna inamicilor politici: "Boieri dumneavoastră! Să trăim de acum în pace, iubindu-ne ca niște frați". În final, nu ezită să recurgă la un gest ostentativ, închinându-se și rostind: "Iertați-mă, oameni buni și boieri dumneavoastră". Boierii, pacificați de oratoria lui Alexandru, abandonează orice precauție și merg la ospățul domnesc. Singurii care absentează de la festin sunt mefienții Spancioc și
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
compune din fotografii, decupate ca de pe banda de celuloid, ale oilor și ale copiilor (simboluri transparente ale inocenței, dar și ale fragilității). Agripina pregătește prânzul în atmosfera idilică a unei naturi temporar îngăduitoare, iar naratorul, deși nerenunțând la omnisciență, nu ezită să împrumute limitata ei perpectivă vizuală, accentuând astfel impresia cinematică a scenei: "Agripina vedea, prin ușa deschisă, câteva căsuțe de bârne, ceva din ograda lui moș Dănilă, drumul satului și adâncitura Iablanicioarei, iar încolo aripele negre ale pădurilor de brad
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
În registrul terorii diegetice, se pot grupa mai multe proze și aproape toate au în centru acest spațiu liminal, dintre real și ireal, dintre verosimil și neverosimil, acest interval al fricțiunii pe care l-am numit terifiantul de frontieră. Am ezitat, astfel, mai ales între Troița (descriind uluitoarele aventuri nocturne, sub amenințare lupilor, ale unui grup de soldați în pragul unei convertiri disperate), Vedenia (înfățișând o poveste extraconjugală, sub amenințarea unei închipuite fantome care împrumută, inconștient, ceva din materialitatea spectrului din
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
zeitatea înghețului, suveranul nemărginitelor puteri care mânau încoace [...] toată suflarea luminilor". Vocea auctorială readuce narațiunea la momentul prezentului, descris în tușe molatice, leneșe, din care nu lipsesc indicii ale confortului provincial: "soba de teracotă", "divanele mari și moi". Iar eroina ezită încă (își va mărturisi, ulterior, că își iubește, în definitiv, soțul, însă claustrarea la care o constrânge acesta îi hrănește tentația infidelității) : nu știe dacă trebuie să-l primească pe îndrăznețul îndrăgostit sau, ascultând glasul prudenței, să răspundă cu "[u
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
adversarul său a murit: "două firișoare de sânge curseseră din nas și se prelinseseră pe la colțurile buzelor. O pată vânătă roșietică acoperea tâmpla dreaptă". Deși instinctul îi spune că trebuie să telefoneze grabnic, pentru a informa autoritățile în privința omuciderii, Costache ezită, sub presiunea unei noi obsesii terifiante: "Din zecile de gânduri care în câteva minute i se îmbulziseră în minte, unul singur stăruia: va fi acuzat că l-a omorât pe Păun cu voință". Argumentul legitimei apărări dispare, desigur, în fața mizei
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
dintre cele mai convingătoare instrumentări ale anxietății criminale, beneficiind, simultan, de o copleșitoare țesătură de atmosferă. 2.4. Teroarea supranaturală Ancrajul ferm în supranatural al prozei terorii își are avantajele sale, iar, cel puțin în străinătate, adepții genului nu vor ezita să le sublinieze: fantasticul împrumută cotidianului umil un veșmânt al nefamiliarului, care este condiția sine qua non a captării interesului cititorului, și îi excită acestuia din urmă curiozitatea euristică prin proiectarea într-o atmosferă de insecuritate distinctă. (Mă văd constrâns
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
Domnișoara Christina de Mircea Eliade Redactată în limba română, proza lui Mircea Eliade stă, aproape integral, sub semnul experimentului. Într-o literatură obsedată de "subiecte serioase", el își permite luxul cultivării unor teme epice marginale (straniul fantastic, teroarea supranaturală etc.), neezitând să elogieze, într-un rând din Oceanografie, chiar și policier-ul, pentru puritatea transparentă din construcție și din stil. Oricum, Adrian Marino are dreptate să deceleze un leitmotiv teoretic eliadesc: "existența structurilor narative comune mitului și romanului, unitatea scenariilor inițiatice
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
specia protosuprarealismului satiric, precum J.J. Grandville, despre a cărui operă artistul Julian Bell scrie că "reprezintă o revoluție industrială a imaginației, reflectând o eră în care totul devenea supus metamorfozei și dezorientării" (2010: 319). 66 Mai mult, Florin Manolescu nu ezită să-l includă pe autor printre reprezentanții literaturii SF din deceniul al patrulea al secolului trecut (1980: 239). 67 Ideea umbrei care se mișcă printre făpturile incarnate, ea însăși aparținând, simultan, unui "dincoace" material și unui "dincolo" transcendent și putând
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
18, p. 190), iar marile organizații integrate în stat își asumă responsabilități economice globale. Paradigma corporatistă este imaginea capitalismului avansat, care integrează producătorii organizați în grupuri socio-economice, facilitează interacțiunile conducătorilor, mobilizează și controlează social masele (18, p. 195). Autorii nu ezită să și descalifice neocorporatismul, pentru că reprezintă nostalgia după o ordine feudală, depășită prin succesivele revoluții industriale, păstrată, ca atâtea alte realități colorate sentimental, de memoria colectivă. La întrebarea, " Ce societate să alegem între hiperetatism și societatea civilă?", autorii își îndreptau
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
adesea stări de furie amestecată cu îndoială și teamă. Grav este că, la facultate, "nu sunt la fel de deschiși către studierea serioasă a filosofiei și literaturii ca alți studenți" (12, p. 139) și nu sunt la fel de optimiști ca ceilalți. Bloom nu ezită să enunțe tranșant: "Acești studenți sunt simbolurile problemelor politico-intelectuale ale epocii noastre". (12, p. 141) Dezintegrarea familiei se răsfrânge asupra dragostei. Acest sentiment nu mai este însoțit de pasiune, speranță amestecată cu disperare, îngemânarea în dragoste și moarte a celor
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
se manifestă pe scară prea largă în societatea postdecembristă, tot mai încărcată de porniri iraționale și josnice. Configurații ale Europei au fost urmărite și de autorii francezi ai publicației de la începutul anilor '90 ai secolului trecut (14). Ei nu au ezitat să scrie și despre "marea originalitate a secolului al XX-lea", care a fost comunismul (14, p. 374). Omit să arate însă că experimentarea acestui regim a fost o încercare foarte violentă de a schimba fizic, psihic și moral oamenii
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
Imaginea alegorică a lumii ca ruină este acum înlocuită cu imaginea unei lumi care își visează, în mod constant, diferența. La sfârșitul textului său despre Paris, capitală a secolului al XIX-lea, Benjamin arată cum, emancipate de sub tutela artei, obiectele ezită în același timp să treacă pragul către statutul de marfă: prin expunerea în vitrinele arcadelor pariziene, ele devin obiect de divertisment, se adresează mai degrabă dorinței și reveriei decât uzului. Analiza caracterului fantasmatic al mărfii ocupă o bună parte a
City Lights: despre experienţă la Walter Benjamin by Ioan Alexandru Tofan () [Corola-publishinghouse/Science/1346_a_2383]
-
românești, cât și deconstrucție a unei prejudecăți privind minoratul artei simboliste sau a inexistenței ei ca atare. Inevitabil, ea reprezintă un decupaj personal, și oricând poate fi imaginat altul mai bun, mai documentat și cu criterii mai clar precizate. Am ezitat între a impune un model, un calapod estetic în avantajul clarității și să înlătur tot ceea ce cade în afara lui, și a lărgi aria de investigație și a mă plia pe relieful adesea accidentat al fenomenului simbolist, pierzând sub raportul clarității
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
operei sale. Cecilia Cuțescu-Storck se va dispensa însă de subiectul mitologic, reținând mai degrabă o notă alegorică de efect decorativ și coregrafia gestuală care întreține o atmosferă de mister. În monografia pe care i-o consacră pictorului, Patrick Bade nu ezită să-l afilieze simbolismului și sensibilității fin de siècle: "Cu toate acestea, în ochii noștri el pare să fi fost una dintre figurile cele mai reprezentative ale mișcării simboliste și a acelei stări de spirit universale numite "fin-de-siècle"81. Tot
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
bun, pentru că ea s-a dezvoltat în condiții și într-un mediu analog celui care se oferă debutanților români. Artiștii polonezi sunt susținuți de aristocrația poloneză, iar criticul de artă indică drept soluție mecenatul și în România. Și Bachelin nu ezită să supraliciteze modelul tocmai pentru că-l socotește apropiat cazului românesc: "Și se prea poate ca primul maestru sticlar al timpului nostru fără să provocăm neplăcere domnilor Luc Olivier Merson, Ehrmann și Grasset însuși a fost un prea tânăr polonez, elev
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
atât, Kimon Loghi se află în cercul restrâns al celor doisprezece membri fondatori ai "Tinerimii artistice", fusese, la München, elevul lui Franz von Stück, pictor apreciat de Arghezi, fără exagerare însă. Ceea ce devenea principalul atu al artistului, și acesta nu ezita să-l folosească -, era calitatea sa de "colorist", foarte multe dintre reflecțiile critice anterioare oprindu-se la această evidență. Arghezi insistă însă asupra incapacității pictorului de a transmite o emoție sau o reflecție, unde și relevarea unui repetitiv obsedant, a
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
poate promova conducători capabili. La începutul anilor ’30, în societatea engleză se desfășurau vii dezbateri în jurul legislației de ocrotire a săracilor. Mulți dintre cei care nu priveau cu ochi buni sprijinul acordat de către stat săracilor și activitatea organizațiilor filantropice nu ezitau să-și exprime în mod deschis temerea că ocrotirea celor slabi și neajutorați ar putea duce la degenerarea rasei. În primii ani de după întoarcerea din călătorie, Darwin participa adesea la discuțiile unui cerc care se reunea în casa fratelui său
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
putea stabili toate împrejurările de care a depins apariția și supraviețuirea fiecărei specii. Darwin a fost, în același timp, conștient că invocarea caracterului lacunar al mărturiilor pe care le oferă cercetările paleontologilor nu-i va convinge pe toți cei care ezitau să-i accepte teoria. Mai mult, el a subliniat că rezistența va fi mai puternică în cercurile geologilor și ale paleontologilor. După cum vom vedea, într-un anumit sens, această observație a fost confirmată. Chiar dacă rezistența nu a mers până la respingerea
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]
-
teoria lui Darwin asupra originii speciilor ar fi fost larg acceptată de către cercetătorii naturii se cere, așadar, nuanțată. Ceea ce a întrunit repede aprobarea a fost ideea „descendenței comune cu modificări“. Unii dintre apropiații lui Darwin, de pildă geologul Charles Lyell, ezitau totuși și aveau rezerve față de includerea omului în lanțul evolutiv. În rest, tabloul era foarte diferențiat. Thomas Huxley, cel mai cunoscut dintre apărătorii teoriei, avea mari îndoieli cu privire la rolul atribuit de Darwin selecției naturale și la caracterul gradual al evoluției
Darwin şi după Darwin: studii de filozofie a biologiei by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1366_a_2708]